Articol scris de Dorin Dumitran
Analiza petelor de sânge și reconstrucția locului faptei sunt subdiscipline științifice ale Criminalisticii.
Analiza petelor de sânge caută să definească ”ce” a produs petele de sânge la locul faptei. În tot acest demers, analiza petelor de sânge sprijină reconstrucția faptei. Reconstrucția locului faptei, este un EXPERIMENT MINTAL. Este o IPOTEZĂ inițială. Reconstrucția locului faptei este analiza locului faptei prin care încercăm să detectăm toate acțiunile asociate cu fapta iar dacă este posibil, să ordonăm aceste acțiuni.
Reconstituirea nu se confundă cu Reconstrucția. Prima, este un procedeu judiciar aplicat după ce ai cunoscut cam totul despre faptă și mergi cu autorul, martorii, etc. în teren, ca să îți arate ”ce și cum” (conducere în teren).
Deci, scopul ambelor subdiscipline criminalistice este convergent și, de aceea, ele sunt greu de separat ca demersuri și metodologii.
Reconstrucția locului faptei cere să evaluăm probele fizice care să conducă înspre o concluzie despre ceea ce s-a întâmplat. Așa cum ne amintește Geberth, pentru cei care lucrează cu infracțiunile de mare violență, rezolvarea unui caz îți cere ”examinarea atentă și inteligentă a locului faptei”.
Mai mult decât o poate face un jurnalist, investigatorul încearcă să definească cine, ce, când, unde, cumși de ce s-a întâmplat, ceea ce s-a întâmplat. Acest proces are un dezavantaj major: nu ai un standard care să te conducă la niște concluzii ultimative. Cred că este mai bună aprecierea unui arheolog care, discutând despre dificultatea meseriei lui, afirma că este ca și cum ai încerca să rezolvi un puzzle fără să ai acces la cutia în care sunt piesele. Mai mult, nu ai nici cea mai vagă idee despre cum ar trebui să arate tabloul final al puzzle-ului.
Investigatorul împarte cu arheologul o dilemă similară pentru că nici el nu are mare lucru în cutie. În ciuda acestor limitări, analiza locului faptei caută să definească natura acțiunilor care sunt atât de dinamice încât, și dacă am avea o filmare cu producerea incidentului, nu am înțelege complet ce s-a întâmplat.
Primul obiectiv al analistului locului faptei este să identifice acțiunile și ordinea lor. Dacă reușești asta, ai reușit să scapi de o mare grijă. În plus, te ajută disciplinele criminalistice să îți dai seama ”cam cine” ar fi comis fapta. Urmele de sânge, analizele ADN, dactiloscopia, examinarea fibrelor de păr, etc. te ajută să te decizi cine a fost la locul faptei și cine nu a fost. În această realitate a lui ”cine”, vine și te ajută Chimia criminalistică, Biologia, Geologia, Traseologia și alți evaluatori ai probelor. Începi să asociezi piesele cu jucătorii și cu locul faptei.
Răspunsurile față de ”ce anume” s-a întâmplat pot fi repede lămurite de Patologia medico-legală. Din această perspectivă, avem doi parametri majori pe care ne putem baza la începutul oricărei investigații: (1) identificarea și documentarea indiciilor postmortem prezente la locul faptei și (2) interpretarea acestor indicii în contextul în care a survenit moartea.
În ultimele decenii, disciplina analizei pattern-ului petelor de sânge și-a reconfirmat rolul în documentarea acestor circumstanțe letale. Analiza petelor de sânge te lămurește ce acțiuni ar fi putut avea locși care nu ar fi putut avea loc de-a lungul evenimentului letal însoțit de împrăștierea sângelui. Odată identificată configurația petelor de sânge, toate acestea vor fi considerate în lumina tuturor celorlalte probe drept unghiuri din care pot fi înțelese coroborările sau refuzul acceptării ca adevărate ale unor declarații, mărturisiri sau teorii investigative. Într-un fel, vei constata că analiza petelor de sânge oglindește patologia medico-legală și că este de datoria patologiei criminalistice să tranșeze informația factuală expusă de martori sau de către suspecți. Evident, nici analiza petelor de sânge nu va sta deoparte pentru că este nevoie de o imagine de ansamblu.
Această chestiune de a te pune de acord asupra imaginii de ansamblu nu trebuie să ajungă, nici ea, un fel de gândire străină, autarhică. Nici nu îți poți permite asta, mai ales având în vedere că stropii de sânge, mânjiturile, curgerile, împroșcările etc. sunt orientate, au o direcție iar tu trebuie să spui cam care este obiectul care a creat acea/acele urme. Mai trebuie să fii capabil să creezi o reproducere generalizată a acelui pattern, folosind un obiect. Făcând asta, un alt analist, pur și simplu nu poate ignora demonstrația ta. Evident, pot fi două mecanisme de producere a acelor urme și va trebui să descoperi care din cele două oferă cea mai bună explicație. Dacă pata este observabilă și reproductibilă, este dificil pentru doi analiști să construiască raționamente care să se excludă reciproc. Dacă totuși apare o astfel de situație, ea apare din cauza subiectivismului de o parte sau din partea ambilor analiști. Din nefericire, asta chiar se întâmplă și este un fapt de viață. Pentru a nu face loc subiectivismului, analistul trebuie:
În primul rând să înțeleagă toate aporturile științelor criminalistice cerute de particularitățile locului faptei. Unii spun că este nevoie de ”simțirea locului faptei”. Această simțire îi oferă analistului o percepție cumva mai ”rotundă” a tuturor subtilităților și interrelațiilor găsite la locul faptei. Probele pe care le ai acolo, între pereții albi ai laboratorului, sunt de departe prea sterile. Câștigi enorm dacă ești la locul faptei. Nu numai că le vezi ”legate” la locul faptei dar îți și folosește ție, ca investigator, pe tot parcursul dezvoltării tale profesionale.
Nu trebuie să înțelegem că studiind toate ariile criminalisticii, investigatorul este și expert în toate. Departe de asta, analiștii locului faptei sunt ca medicii generaliști. Ei posedă acele cunoștințe care îi fac capabili să folosească experiența și expertiza celorlalți membri ai echipei și să le facă ”buchet”. Acest buchet care adună informații și experiențe constituie inima reconstrucției locului faptei.
În al doilea rând, analiștii trebuie să-și cunoască disciplina. Analiza petelor de sânge, în special, este departe de a fi un domeniu static. Înțelegerile noastre se pot schimba în fiecare zi prin eforturile de cercetare depuse. Evident, în analiza petelor de sânge avem legile Fizicii iar cele universale sunt aplicate. Sunt la fel de adevărate azi așa cum au fost prima dată observate.
Analiza pattern-ului petelor de sânge este o disciplină care se sprijină pe achizițiile în cunoaștere aduse de Biologie, Fizică și Matematică. Evident, se realizează la un nivel superior dacă mergi la fața locului dar și dacă studiezi fotografiile color cu dispozitive de măsurare în dreptul urmelor de sânge (și nu numai) în conjuncție cu examinările efectuate asupra pieselor vestimentare, obiectelor/armelor folosite și altor probe fizice.
În reconstrucția locului faptei, analiza pattern-ului urmelor de sânge înzestrează investigatorii cu următoarele informații:
Zonele de convergență și originea urmelor de sânge.
Tipul și direcția de impact care au produs petele de sânge sau împroșcările.
Mecanismele prin care s-au produs urmele de sânge.
Înțelegerea modului în care s-a depus sângele pe obiecte.
Posibilele poziții ale victimei/autorului, raportate la obiecte în timpul dezvoltării acțiunii homicidale.
Posibilele poziții ale victimei/autorului, raportate la obiecte după încetarea acțiunii homicidale.
Suport investigativ pentru ceea ce susține acuzatul și/sau martorii în declarațiile oferite.
Criterii adiționale pentru estimarea intervalului postmortem.
Corelații cu alte probe relevante pentru investigație.
コメント