CLASIFICAREA OMORURILOR DUPĂ VICTIMĂ, TIP ȘI MOD DE COMITERE

#crimeclassificationmanual


BSU - Unitatea de Științe Comportamentale a Academiei FBI din Quantico, Virginia, și-a început contribuția la literatura de clasificare a omuciderilor, cu publicarea de către Hazelwood și Douglas (1980) a tipurilor de omoruri pasionale.

Clasificarea omuciderilor după numărul victimelor, tipul și modul de operare a fost publicată de către Douglas, Ressler, Burgess și Hartman, în 1986.


- Omorul singular este definit de existența unei singure victime, într-un singur eveniment criminal.

- Un dublu omor este definit de existența a două victime, care sunt ucise la un moment dat, într-o singură locație.


În 27 ianuarie 2001, uciderea a doi profesori de la Dartmouth College, Half și Suzanne Zantop, de către elevii adolescenți, colegi de clasă, James Parker și Robert Tulloch, este un exemplu de crimă dublă. Acest caz a fost rezolvat de anchetatori, care au depistat cuțitele la Parker, anterior acesta cumpărându-le on-line.


- O omucidere triplă este definită de trei victime, care sunt ucise la un moment dat, într-o singură locație.

- Orice eveniment unic, cu o locație unică, omucidere care implică patru sau mai multe victime, este clasificat ca omor în masă.

Există două subcategorii de ucidere în masă: crimă în masă clasică și crimă în masă de familie.

- O crimă în masă clasică presupune existența unui singur criminal, care operează într-o singură locație, într-un interval de timp, care poate fi de minute, ore sau chiar zile. Prototipul autorului de crimă în masă clasică este o persoană dezordonată mental, ale căror probleme au crescut până în punctul în care el acționează împotriva grupurilor de oameni care nu au legătură cu el sau problemele sale, dezlănțuind ostilitatea lui prin împușcături și înjunghieri. Un criminal clasic în masă a fost Charles Whitman,care în 1966 s-a înarmat cu cutii de muniție, arme, frânghii, un radio și hrană; s-a baricadat într-un turn de la Universitatea din Texas, Austin și a deschis focul nouăzeci de minute.

- Al doilea tip de ucidere în masă este crima în masă de familie. Cazul în care patru sau mai mulți membri ai familiei sunt uciși, iar făptuitorul își ia apoi propria viață, este clasificat ca o crimă în masă - sinucidere. Fără sinucidere și cu patru sau mai multe victime, crima este clasificată ca fiind crimă în masă de familie. Un exemplu este John List, un agent de asigurări care și-a ucis întreaga familie în 1972. List a dispărut după crimă, iar mașina lui a fost găsită într-o parcare a aeroportului. El a fost localizat 17 ani mai târziu, în urma unui program de televiziune care descria crimele.

- O crimă în rafală este definită ca fiind un eveniment unic, cu două sau mai multe locații, fără nicio perioadă de reflecție emoțională între crime. Evenimentul singular într-o crimă în rafală poate fi de durată scurtă sau lungă. Pe 6 septembrie 1949, criminalul în rafală Howard Unruh, din Camden, New Jersey, a luat un pistol german Lugar încărcat cu muniție în plus și în mod aleatoriu a tras cu pistolul în timp ce mergea pe jos prin cartierul lui, omorând treisprezece oameni și rănind trei, în aproximativ douăzeci de minute. Deși crimele lui Unruh au avut loc într-o perioadă scurtă de timp, acestea nu au fost clasificate drept crimă în masă, pentru că au fost comise în locații diferite (Ressler, Burgess, și Douglas, 1988).

- Crima în serie a fost inițial definită ca trei sau mai multe omoruri separate, în trei sau mai multe locații diferite, cu o perioadă de reflecție emoțională între omucideri. La o conferință a FBI din 2005 privind crimele în serie, discuțiile s-au axat pe numărul de omoruri necesar a fi comise spre a fi clasificate ca fiind în serie. Acolo a existat un sprijin susținut pentru reducerea numărului la două sau mai multe evenimente, pentru a se califica a fi în serie.

Crima în serie este presupusă a fi premeditată, implicând fantezie legată de infracțiune și planificare detaliată. Când este momentul potrivit pentru el și ”s-a răcorit” suficient după ultimul său omor, ucigașul în serie selectează următoarea victimă și continuă cu planul său. Perioada de ”răcorire” (n.t. perioadă de reflecție emoțională între omucideri) poate fi de câteva zile, săptămâni sau luni și este elementul cheie care distinge criminalul în serie de alți ucigași multipli. Ted Bundy este un exemplu de criminal în serie. Bundy a ucis de treizeci sau de mai multe ori, într-o perioadă de mai mulți ani, în cel puțin cinci state americane diferite.


Există și alte diferențe care fac distincția între criminalii în masă, în rafală și criminalii în serie. În plus față de numărul de evenimente și locații și prezența sau absența unei perioade de reflecție emoțională între omucideri, criminalul în masă clasic și criminalul în rafală nu au vreo relație cu victimele acestora; ei vor ucide pe oricine le iese în cale sau care vin în contact cu ei. În schimb, criminalul în serie selectează, de obicei, un tip de victimă. El crede că nu va fi prins, și, uneori, el are dreptate. Un ucigaș în serie își monitorizează cu atenție comportamentul pentru a evita să fie prins, în timp ce un criminal în rafală, care multe ori a fost identificat și este urmărit îndeaproape de oamenii legii, este de obicei în imposibilitatea de a controla cursul evenimentelor. Criminalul în serie, prin contrast, plănuiește și alege victima și locația, uneori oprindu-și actul criminal dacă nu-și poate pune în aplicare fantasmele sale. În ceea ce privește criminalii motivați sexual, infracțiunile lor pot fi clasificate în oricare dintre tipurile menționate mai sus.


Crime Classification Manual - John E. Douglas, Ann W. Burgess,

Allen G. Burgess & Robert K. Ressler





101 views0 comments

Recent Posts

See All