Constatări judiciare

#profiling


Constatările judiciare sunt analize ale probelor fizice referitoare la o infracțiune, dovezi folosite pentru a proba legal comiterea unei infracțiuni. Aceste dovezi sunt adesea numite ”martori tăcuți”, oferind elemente obiective despre comiterea unei infracțiuni. Sursele primare ale dovezilor fizice sunt victima, suspectul și locul faptei. Sursele secundare includ locuința sau locul de muncă al suspectului; oricum, pentru colectarea unor astfel de dovezi, sunt necesare mandate de perchezitie (Moreau, 1987).

Rapoartele medicale furnizează dovezi importante. Aceste rapoarte includ rezultate toxicologice, radiografii și concluziile autopsiei. În cazurile de omucidere, patologul judiciar identifică și documentează rezultatele postmortem prezente și le interpretează în contextul împrejurărilor morții (Luke, 1988).


Cauza morții

Mecanismul morții este de multe ori un factor determinant atunci când se încearcă să se clasifice un omor. Victima ucisă de o bandă de stradă moare aproape întotdeauna ca urmare a unor răni prin împușcare. Leziunile create de substanțe explozive sunt constatări medico-legale frecvente în multe dintre omorurile pentru reglare de conturi sau extremiste. Ștrangularea este comună crimelor mai personale, cum ar fi omuciderea intrafamilială sau omorul sexual.


Trauma

Tipul, mărimea și concentrarea rănilor suferite de victimă sunt factorii critici suplimentari pe care investigatorul îi folosește atunci când clasifică o infracțiune. Leziuni nejustificate, loviri faciale, tortură, semne de mușcături și mutilare sunt exemple de concluzii medico-legale ce vor conduce investigatorul, de multe ori, către o anumită categorie de omucidere și, prin urmare, către un posibil motiv pentru infracțiune.

Atac sexual. Dovezi ale agresiunii comise asupra organelor sexuale sau cavităților naturale ale corpului victimei au o mare influență asupra motivului și clasificării. Tipul și succesiunea agresiunii sunt importante, precum și desfășurarea în timp a agresiunii (înainte, în timpul sau după moarte).

Investigatorul trebuie să-și amintească despre faptul că lipsa aparentă de penetrare cu penisul nu înseamnă că victima nu a fost agresată sexual. Agresiunea sexual include, de asemenea, introducerea de obiecte străine (n.t. – în orificiile naturale ale corpului), necrofilie regresivă și multe activități care vizează sânii, fesele și organele genitale.

Considerații investigative și sugestii pentru percheziție

Odată ce investigatorul a clasificat infracțiunea (și, astfel, motivația), considerațiile de investigare și sugestiile de căutare la percheziție pot fi folosite pentru a da direcție și asistență anchetei. Trebuie subliniat că toate considerațiile examinate aici sunt sugestii generale și nu exclusive, care se aplică în fiecare caz.


Există zece pași de bază pentru o cercetare la locul faptei:  

1. Accesul la locul faptei.

2. Securizarea și protejarea zonei locului faptei.

3. Realizarea unui studiu preliminar (n.t. - evaluare mentală preliminară a faptei comise, locului faptei, etc).

4. Descrierea narativă a locului faptei.

5. Fotografierea şi filmarea locului faptei.

6. Întocmirea schiţei locului faptei.

7. Evaluarea probelor amprentelor digitale și a altor mijloace de probă.

8. Efectuarea unei căutări detaliate, minuţioase, a probelor, ridicarea, păstrarea şi evidenţierea lor (n.t. - în cadrul procesului verbal de cercetare a locului faptei).

9. Efectuarea unei treceri în revistă finale a locului faptei.

10. Părăsirea locului faptei.


Expertizele judiciare ale probelor fizice de fire de păr, fibre, sânge, material seminal și salivă pot constitui baza unei mărturii critice în instanța de judecată. (Moreau, 1987)


sursa foto - google.com









112 views0 comments

Recent Posts

See All