Înțelegerea tiparelor psihologice și comportamentale ale autorilor de dezinformare
Articol scris de Corina Gheorgheza
Creșterea fenomenului fake news a devenit o preocupare majoră în investigațiile criminalistice, influențând percepția publică, stabilitatea politică și coeziunea socială. Profilarea criminalistică, un instrument folosit în analiza comportamentală și psihologică a infractorilor, joacă un rol esențial în identificarea și combaterea răspândirii dezinformării. Studierea motivațiilor, tacticilor și trăsăturilor psihologice ale celor responsabili pentru răspândirea fake news ajută forțele de ordine să înțeleagă și să contracareze această amenințare în evoluție.
1. Fake News ca fenomen criminal
Fake news este definit ca informație deliberat falsă sau înșelătoare, prezentată ca fiind autentică, având scopul de a manipula opinia publică. Deși dezinformarea a existat dintotdeauna, platformele digitale i-au amplificat impactul, transformând-o într-o armă utilizată în scopuri politice, fraudă financiară și activități ale crimei organizate. Conform unui studiu realizat în 2020 de Reuters Institute for the Study of Journalism, 56% dintre știrile false au origine politică, în timp ce 30% sunt motivate financiar prin clickbait și campanii de dezinformare (Newman et al., 2020).
Răspândirea fake news a avut consecințe grave, inclusiv incitare la violență, manipularea alegerilor și facilitarea fraudelor financiare. În 2016, teoria conspirației „Pizzagate” a determinat un individ înarmat să ia cu asalt un restaurant din Washington, D.C., fiind convins de informațiile fabricate de o rețea de trafic de minori (Thompson & Laplace, 2017). În mod similar, între 2017 și 2019, în India, dezinformarea distribuită pe WhatsApp a condus la mai multe atacuri ale unor mulțimi furioase, cu violențe soldate cu victime (Banaji & Bhat, 2019). Aceste cazuri subliniază pericolele reale ale dezinformării și necesitatea profilării criminalistice a celor care o creează și o distribuie.
2. Profilarea autorilor de Fake News
Profilarea criminalistică este esențială pentru identificarea persoanelor și grupurilor responsabile de răspândirea dezinformării. Perpetratorii se împart, în general, în trei categorii: propagandiști ideologici, oportuniști financiari și rețele organizate de dezinformare.
2.1 Propagandiștii ideologici
Aceștia distribuie fake news pentru a susține agende politice, religioase sau sociale. Studiile psihologice arată că sunt influențați de biasuri cognitive puternice, precum biasul de confirmare și raționamentul motivat (Kahneman, 2011). Ei sunt adesea motivați de convingerea că acțiunile lor servesc unui scop superior și creează conținut emoțional puternic, destinat să provoace indignare și diviziune.
În alegerile prezidențiale din SUA din 2016, mai mulți actori politici au distribuit știri false pentru a manipula percepțiile alegătorilor (Bovet & Makse, 2019). Analiza comportamentală a acestor indivizi a arătat că mulți sunt recidiviști, angajându-se în mod repetat în activități de dezinformare.
2.2 Oportuniștii financiari
Aceștia răspândesc fake news exclusiv pentru profit, utilizând senzaționalismul pentru a atrage trafic online și venituri din publicitate. Ei gestionează site-uri de tip „clickbait” și produc articole fabricate care exploatează curiozitatea publicului. Studiile arată că știrile false au o probabilitate cu 70% mai mare de a fi distribuite decât cele reale, ceea ce face ca dezinformarea să fie o afacere profitabilă (Vosoughi et al., 2018).
Profilarea acestora evidențiază un model de fraudă online repetată, utilizarea de identități false și schimbarea frecventă a site-urilor pentru a evita detectarea. Un exemplu notoriu este cazul tinerilor macedonieni din 2017, care au creat site-uri de fake news politice, generând mii de dolari lunar din reclame înainte de a fi descoperiți (Silverman & Alexander, 2017).
2.3 Rețelele organizate de dezinformare
Rețelele de dezinformare operate de state sau de grupuri infracționale utilizează fake news ca pe o armă pentru destabilizarea societății, manipularea piețelor financiare sau atacarea unor grupuri specifice.
Analiza criminalistică a Agenției de Cercetare a Internetului (IRA) din Rusia a relevat că aceste campanii urmează tehnici sofisticate de manipulare psihologică, vizând segmente demografice vulnerabile la teorii conspiraționiste (Howard et al., 2019). Profilarea acestor operațiuni a arătat că sunt conduse de indivizi cu pregătire în media, psihologie și intelligence, diferențiindu-se de propagandiștii amatori.
3. Tipare psihologice și comportamentale ale autorilor de Fake News
Profilarea criminalistică evidențiază trăsături psihologice comune printre autorii dezinformării:
Machiavelism ridicat: Acești indivizi tind să fie manipulatori și să folosească înșelătoria ca instrument pentru atingerea scopurilor (Christie & Geis, 1970).
Empatie scăzută: Studiile arată că propagatorii de fake news au un nivel redus de inteligență emoțională, permițându-le să exploateze frica și indignarea fără remușcări (Pennycook & Rand, 2021).
Trăsături narcisice: Mulți urmăresc validarea socială și influența publică, folosindu-și campaniile de dezinformare pentru a câștiga audiență și a manipula narațiunile publice (Kramer et al., 2022).
4. Strategii de investigație în profilarea Fake News
Forțele de ordine utilizează o combinație de analiză digitală, investigare comportamentală și cartografierea rețelelor sociale pentru a identifica autorii de fake news.
- Analiza lingvistică și a emoțiilor: Examinarea stilului de scriere și a tonului emoțional pentru a identifica modele recurente.
- Cartografierea rețelelor: Identificarea conexiunilor dintre sursele de dezinformare.
- Analiza istorică a comportamentului: Urmărirea indivizilor cu antecedente în distribuirea fake news.
Fake news nu este doar o problemă de dezinformare, ci un fenomen infracțional cu efecte semnificative asupra securității publice. Profilarea criminalistică oferă o înțelegere esențială asupra tiparelor comportamentale și psihologice ale autorilor de fake news, ajutând autoritățile să combată această amenințare. Prin combinarea psihologiei judiciare, analizei digitale și tehnicilor investigative, forțele de ordine pot dezmembra rețelele de dezinformare și reduce impactul acestora asupra societății.
Referințe
Banaji, S., & Bhat, R. (2019). WhatsApp Vigilantes? Analyzing Fake News and Violence in India. London School of Economics.
Bovet, A., & Makse, H. A. (2019). Influence of Fake News in Twitter during the 2016 US Presidential Election. Nature Communications, 10(1), 1-14.
Bradshaw, S., & Howard, P. (2018). Challenging Truth and Trust: A Global Inventory of Organized Social Media Manipulation. Oxford Internet Institute.
Christie, R., & Geis, F. L. (1970). Studies in Machiavellianism. Academic Press.
Howard, P. N., Ganesh, B., Liotsiou, D., Kelly, J., & François, C. (2019). The IRA, Social Media and Political Polarization in the United States, 2012-2018. Computational Propaganda Research Project.
Kahneman, D. (2011). Thinking, Fast and Slow. Farrar, Straus and Giroux.
Pennycook, G., & Rand, D. G. (2021). The Psychology of Fake News. Trends in Cognitive Sciences, 25(5), 388-402.
Silverman, C., & Alexander, L. (2017). How Teens in the Balkans Are Duping Trump Supporters with Fake News.Buzzfeed News.
Thompson, N., & Laplace, J. (2017). The Role of Fake News in Inciting Violence: A Case Study of Pizzagate.Journal of Investigative Psychology.
Vosoughi, S., Roy, D., & Aral, S. (2018). The Spread of True and False News Online. Science, 359(6380), 1146-1151.
Commentaires