Editura Litera, București, 2020. Traducere din Limba Engleză: Corina Hădăreanu.
Robert P. Crease, este profesor la Departamentul de Filozofie al Universității Stony Brook.
Alfred Scharff Goldhaber, este profesor la Institutul Yang de Fizică Teoretică, la
Universitatea Stony Brook.
Lucrarea este fascinantă pentru tine, cititorule, care nu ți-ai pierdut curiozitatea copilului mic. Vei afla despre salturi, smucituri, cuantă, pisici, nesiguranță, complementaritate, superpoziție, atracții, certuri, etc.
Din această lucrare consistentă și amuzantă (New York Times) și care îți fărâmițează tot ceea ce știai (sau credeai că știi), m-am oprit la una din marile dispute ale Științei: OBIECTIVITATEA.
pp. 379-380
”Noua noțiune de obiectivitate a fost introdusă la începutul secolului XX de către filosoful german Edmund Husserl, fondatorul mișcării filosofice cunoscută ca fenomenologie (deși Hegel, care a scris cu un secol mai înainte, a descris unele aspecte ale acestei noțiuni). Fenomenologia pleacă de la premisa că orice cercetare – filosofică sau științifică – este, în primul rând, o chestiune de a privi și a descoperi, mai degrabă decât a presupune și a deduce. Privind și descoperind, un obiect nu este văzut de niciunde, ci el îi apare cuiva – individ sau comunitate. Mai mult, modul în care arată obiectul, particularitățile aparenței lui, sunt legate de modul în care este privit, așa cum am văzut în interludiul la Capitolul 8.
Actul perceperii unui obiect conține anticiparea altor acte în care același obiect va fi perceput în alte moduri. Aceasta este ceea ce dă profunzime și densitate percepției pe care o avem despre lume. Pentru a percepe ceva ca o prezență în lume, ca fiind ”obiectiv”, înseamnă să îl vezi ca niciodată prezentat complet, ci având un număr infinit de aparențe care nu sunt sesizate. Poate că percepția noastră inițială a fost înșelătoare, iar anticipările noastre doar niște presupuneri; totuși, descoperim aceasta doar privind și descoperind – prin explorarea altor apariții. În această perspectivă, obiectivitatea nu înseamnă să stai în afara unui obiect și să îl percepi cumva, ca de niciunde; înseamnă, mai degrabă, să îl percepi astfel încât altcineva să știe cum va fi perceput și din alte puncte de observație. Punctul de vedere obiectiv nu înseamnă că nu vede nimeni un lucru sau că-l vede de niciunde – ci e modul în care oricine poate să vadă un lucru, în principiu.”
D.D.
Sursa foto - Pinterest
Commentaires