top of page
analizacomportamen

NOI CERCETĂRI DESPRE PERCEPȚIA VIZUALĂ ȘI REGLAREA EMOȚIONALĂ PENTRU O PERFORMANȚĂ EFICIENTĂ

de Dorin Dumitran


Cu siguranță că, participarea mea la Conferința Internațională de Științe Criminalistice (https://www.asociatiacriminalistilor.ro/), a fost una din cele mai bune alegeri pe care le puteam face. Am plecat mai bogat în cunoaștere și cu dorința de a reveni. Organizarea IMPECABILĂ și lectorii care m-au făcut să înțepenesc de încântare pe scaun, mă vor face cu siguranță să revin.

Pe unul dintre aceștia, aș dori să îl prezint pentru că lucrarea domniei sale se plasează nu numai în zona analizei comportamentului uman ci și în zona modului în care sunt percepute, analizate și evaluate intervențiile colegilor mei: luptătorii serviciilor de intervenție și acțiuni speciale. Adică, ”mascații”, ultima redută. Deseori, unii se pripesc în evaluarea colegilor mei. Lor le este dedicată această traducere. Lucrarea de mai jos a fost susținută de către domnul WILLIAM LEWINSKI în plenul Conferinței amintite mai sus.



NOI CERCETĂRI DESPRE PERCEPȚIA VIZUALĂ ȘI REGLAREA EMOȚIONALĂ PENTRU O PERFORMANȚĂ EFICIENTĂ


Sursa articolului:


”Evoluțiile recente în domeniul psihologiei cognitive, percepției și performanței umane pot oferi informații despre modul în care ofițerii își pot îmbunătăți procesul de luare a deciziilor, performanța și eficiența emoțională în timpul incidentelor critice.

În 2010, Force Science și-a prezentat concluziile cercetărilor privind scanarea ochilor efectuate împreună cu Dr. Joan Vickers. În cadrul cercetărilor noastre, am observat că, în comparație cu trăgătorii începători, experții au perceput indiciile critice mai rapid și mai precis în timpul unui eveniment de tragere bazat pe scenarii. Spre deosebire de trăgătorii începători, experții au demonstrat în mod constant o concentrare controlată, ceea ce le-a permis să prezică ce, unde, când și cum se va desfășura incidentul cu un grad ridicat de incertitudine.

Încă din primele șapte secunde ale incidentului, scanarea ochilor experților a indicat că aceștia căutau și identificau în mod conștient indicii critice ratate de către începători. Această abilitate de a citi eficient mediul s-a dovedit a fi un element crucial al unei performanțe excelente.

O serie de cercetări solide legate de percepția vizuală au continuat să afirme impactul acesteia asupra performanței. Aceste cercetări au arătat că dirijarea intenționată a proceselor vizuale (adică alegerea a ceea ce trebuie să privească și când ar putea beneficia de procesarea informațiilor), ar putea îmbunătăți detectarea informațiilor critice și, în același timp, ar facilita reglarea emoțională necesară pentru o performanță ridicată.

Acest articol va lua în considerare modul în care ofițerii pot beneficia de cercetările privind "percepția focalizată" pentru a crește detecția informațiilor disponibile și pentru a îmbunătăți reglarea emoțională în vederea unei mai bune luări a deciziilor și eficientizarea performanței în timpul incidentelor critice.


Dincolo de ”Luptă!”, ”Fugi!”, ”Îngheață!”.


Walter Cannon a clasificat în mod util emoțiile de supraviețuire la animale în trei categorii: lupta, fuga sau înghețarea (n.t. încremenirea). Dar marea diversitate și utilitatea emoțiilor umane nu sunt clar cuprinse în aceste categorii, iar acest lucru este valabil mai ales atunci când emoțiile sunt determinate în mod intenționat sau în mod neintenționat.

Emoțiile nu numai că ne îmbogățesc viața, dar pot fi utilizate în mod intenționat și reglate (în sus și în jos) pentru o performanță eficientă. Studiile de neurofiziologie subliniază beneficiile "conducerii intenționate" a emoțiilor umane. De exemplu, sportivii au învățat diverse tehnici pentru a se relaxa înainte de un eveniment, inclusiv vizualizarea pozitivă, verbalizarea și respirația. Ei au învățat cum să se "psihizeze" (n.n. să se ”monteze perceptiv”) înainte de competițiile care necesită o acțiune explozivă. Și, au învățat să își regleze și să își concentreze intensitatea emoțională pentru creșterea preciziei performanței în timpul încercărilor de revenire, presați fiind de timp. Experiențele emoționale intensificate și adesea plăcute ale competițiilor provocatoare sunt greu de încadrat într-una dintre categoriile lui Cannon.

La fel ca sportivii de competiție, performanța unui polițist poate beneficia de utilizarea și reglarea eficientă a intensității emoționale. Aș vrea să fac o paranteză pentru a observa că reglarea intensității emoționale poate fi diferită de reglarea ritmului cardiac. Deși frecvența cardiacă și performanța pot fi legate, performanța și luarea deciziilor excelente pot avea loc la frecvențe ridicate ale pulsului. Luați în considerare faptul că, un pilot de motocross poate concura cu un puls de peste 180 de bătăi pe minut (bpm). Un pilot de supercross, poate alerga o întreagă cursă la peste 190 bpm, iar un pilot de Formula 1, poate alerga o cursă de două ore cu un puls între 160-180 bpm, cu vârfuri de până la 220 bpm. Influența negativă așteptată în mod intuitiv de la aceste frecvențe ridicate ale pulsului poate fi atenuată prin percepția concentrată și prin reglarea cognitivă rezultată a excitației emoționale și fiziologice.


Percepția focalizată și performanța poliției.


Un ofițer SWAT care transportă o încărcătură de 40 de kilograme poate atinge un puls de 180 bpm prin simpla urcare în fugă a două etaje, pe scări, în drum spre un incident urgent. În mod similar, primul ofițer care intră pe ușă în timpul unei intervenții (n.n. de punere în executare a unui mandat) cu risc ridicat va opera probabil cu un puls de 160-180 bpm. După ce ne-am consultat cu peste 3.000 de ofițeri care au luat decizii care implicau aplicarea forței letale (inclusiv cu unii dintre cei mai buni atleți de elită ai poliției tactice), este clar că o concentrare vizuală și atențională intensă a jucat, de asemenea, un rol semnificativ în performanța lor de succes. Această observație este susținută de cercetări care au identificat avantajele de a rămâne "concentrat vizual extern și alert".

Într-un studiu efectuat pe luptători de arte marțiale, sportivii au fost evaluați pentru a determina care dintre acestea ar duce la lovirea mai puternică a sacului: concentrarea pe lovirea cât mai puternică a sacului sau concentrarea pe "procesul" de lovire a sacului cât mai puternic posibil. Rezultatele au fost clare și solide. Sportivii care atinseseră "automatismul" (adică nu mai erau conștienți de "cum" se mișcau) și care au rămas concentrați în exterior (adică doar loveau sacul) au lovit mai tare decât cei care și-au concentrat atenția asupra procesului de lovire.

Beneficiile unei focalizări externe (în special o focalizare vizuală acută a atenției) sunt mai ușor de realizat atunci când abilitatea este realizată în mod automat, iar sportivul (sau ofițerul) menține o excitație emoțională optimă. Luați în considerare antrenamentul cu arme de foc. Instructorii de poligon pot rechema ofițeri care încă nu și-au dezvoltat exercițiile, astfel încât să aducă precizia la nivel de automatism. Acești trăgători insuficient instruiți, se concentrează pe amenințare în timp ce se uită atent la arma lor executând astfel un răspuns nesigur și oarecum bâjbâit.


Percepție vizuală și performanță.


Dr. Joan Vickers a fost prima care a documentat experimental una dintre cele mai importante componente ale performanței de elită. În timp ce studia sportivii de biatlon de nivel olimpic, Dr. Vickers a observat că mai mulți dintre ei au performat excepțional de bine în condiții de stres fiziologic și psihologic ridicat. Dr. Vickers a observat că aceste elite își mențineau concentrarea vizuală mai mult timp înainte de a efectua loviturile. Dimpotrivă, sufocarea sub presiune a fost asociată cu modificări ale atenției vizuale și cu un model de privire fracturat și dezorganizat. Dr. Vickers a emis ipoteza că există o relație între concentrarea vizuală și atențională, reglarea emoțională și performanța în situații de stres ridicat. Dominanța vizuală a părut să faciliteze eficiența emoțională.


Creierul tău, la război.


Cercetările neurofiziologice din diverse domenii continuă să afirme că atenția direcționată și concentrarea vizuală facilitează reglarea emoțională, luarea deciziilor și performanța la sportivii de elită.

Atenția vizuală dirijată este controlată de partea creierului cunoscută sub numele de cortex orbito-frontal. Această parte a creierului dirijează ochii pentru a căuta informațiile care compun ce, unde, când și cum se realizează explorarea. Măsurătorile de înaltă tehnologie ale creierului sportivilor care au performat la niveluri de efort ridicate au indicat o competiție între cortexul orbito-frontal și amigdala (acea parte a creierului asociată în principal cu răspunsurile emoționale).

Cortexul orbito-frontal este activat pe măsură ce sportivii angajați raționalizează rezistența la durere. Acesta le conduce motivațiile și "voința de a îndeplini sarcina". Amigdala concurează cu cortexul orbito-frontal, încurajându-i pe sportivi să se oprească din ceea ce le provoacă durerea.

Atunci când cortexul orbito-frontal începe să se oprească, amigdala îl convinge pe sportiv să renunțe.


De la sportivi la ofițeri.


Sportivii care performează bine în condiții de stres au un set de abilități bine exersate care le permit să performeze în mod automat și să se concentreze asupra rezultatului dorit fără a fi distrași de proces.

Experiența îi înarmează pe acești atleți cu o înțelegere profundă a jocului, ceea ce le permite să mențină o concentrare externă a atenției asupra celor mai relevante și critice indicii pentru a lua decizii și a obține performanțe rapide și precise. Aceștia își folosesc sistemul vizual pentru a-și concentra atenția asupra sarcinilor și obiectivelor critice, reglându-și în același timp excitația emoțională în timpul performanței.

Chiar mai mult decât sportivii, ofițerii trebuie să își regleze răspunsul emoțional fără a-și întrerupe procesul decizional și performanța. Aceștia trebuie să se concentreze asupra obiectivelor, să caute vizual indicii sau amenințări critice și să citească mediul adesea fluid și dinamic. Aceste sarcini necesită o atenție dirijată și procese vizuale concentrate, în timp ce ofițerul se antrenează pentru a percepe, evalua și răspunde eficient la incident.

Scopul este de a-i antrena pe ofițeri să identifice sarcinile relevante și apoi să își concentreze în mod extern viziunea și resursele de atenție asupra acestor sarcini și nu asupra proceselor de distragere a atenției sau a mesajelor interne de eșec, înfrângere sau durere. Ofițerii care pot să "citească jocul" cu pricepere și apoi să își direcționeze resursele atenționale prin ceea ce aleg să perceapă vizual (adică procesul lor vizual) pot facilita reglarea emoțională, luarea de decizii experte și performanța tactică de elită.

Această cercetare legată de scanarea ochilor în cadrul poliției a fost prezentată la o conferință internațională privind cercetarea prin scanarea ochilor la Universitatea din Roma și a fost publicată în revista de top, Psychological Science”.


Recent Posts

See All

コメント


bottom of page