Un ucigaș cu contract este unul care ucide printr-un atac ascuns sau surprizător. Un criminal care este de acord să ia viața unei alte persoane, pentru un profit; el este un hit man. În aceste cazuri, de obicei, nu există o relație personală între criminal și victimă.
Caracteristici definitorii
Victimologie.
Victima unui ucigaș plătit este percepută de către persoana care angajează criminalul ca pe o obstrucție sau un obstacol pentru atingerea unui scop. Acest scop poate fi unul financiar (de exemplu încasarea asigurării de viață sau preluarea controlului unei afaceri) sau ar putea fi personal (o aventură extraconjugală, un refuz de divorț).
Riscul victimal este situațional. Este percepția infractorului despre victimă ca fiind un obstacol, aceasta punând victima în pericol. Riscul pentru infractori (cel care angajează și ucigașul plătit) depinde de relația dintre ei, de experiența și abilitatea infractorului care comite crima.
Indicatori frecvent întâlniți la fața locului.
Infractorul, de obicei, petrece un minim de timp la locul faptei. El optează, uzual, pentru o ucidere rapidă.
Câțiva factori ai locului faptei furnizează informații despre rafinamentul infractorului. Un indicator al acestui ”profesionalism” este arma care este utilizată. Utilizarea amortizoarelor pentru armele de foc ori a altor instrumente pentru ucis indică, deseori, un specialist obișnuit să ucidă. Locul faptei poate reflecta acest lucru în alte moduri, inclusiv prin lipsa ori puținătatea probelor fizice lăsate la fața locului, regizarea locului faptei, abandonarea elaborată a cadavrului, precum și un loc al crimei care arată o sistematică abordare ordonată înainte, în timpul și după crimă.
Arma poate fi aleasă în funcție de disponibilitatea acesteia, posibilității reduse de urmărire ori incapacității de a identifica arma după glonț (calibru .22). Agresorul de multe ori va arunca arma (n.t. - va scăpa de ea) sau o va lăsa la locul crimei, alături de cadavru, pentru a reduce posibilitatea de a fi găsită ulterior în posesia lui. Armele de foc utilizate de ucigașii plătiți sunt de multe ori furate sau neînregistrate.
Incendierea este folosită uneori pentru a ascunde o crimă la comandă. (…)
Regizare.
Dacă regizarea este absentă, nu vor exista alți indicatori ai infracțiunii: spre exemplu, nu se va constata dispariția unor bunuri sau obiecte și nu va fi nicio agresiune sexuală. Activitățile infracționale secundare pot însemna că infractorul este tînăr, amator sau are un nivel scăzut de inteligență.
Contrariul celor de mai sus este dat de o scenă a crimei cu o punere în scenă complexă, cum ar fi tăierea conductei lichidului de frână la autoturismul victimei, defectarea premeditată a sistemelor unei aeronave, activități desfășurate pentru a face ca moartea să pară accidentală. Activitatea infracțională secundară pentru a ascunde motivul principal al crimei poate include aparența unui jaf ori o violare de domiciliu care a mers prost sau o răpire. Cadavrul poate fi poziționat astfel încât să sugereze o crimă motivată sexual. Agresiune sexuală reală este o variabilă care depinde, în primul rând, de ”profesionalismul” agresorului.
Constatări judiciare frecvente.
La fel ca și în cazul regizărilor în alte categorii de infracțiuni, indicatorii reflectă nivelul de experiență al infractorului, probele criminalistice descoperite putând, de asemenea, oferi caracteristici distinctive. Criminalul profesionist, cu experiență, poate alege, de exemplu, o armă care este dificil de a fi urmărită și să concentreze rănile în zonele vitale ale victimei, în special la cap. De obicei, aici există un număr minim de răni; rănile nejustificate sunt rare. Atacul fulgerător sau stilul ambuscadei sunt, de asemenea, comune acestui tip de ucidere.
Considerații investigative
Cele mai multe crime la comandă au unele dovezi ale premeditării. Criminalul poate urmări victima o vreme. Un individ cu cazier va fi capabil de a contracta o crimă la comandă mai ușor și cu mai puțin demers conspirativ decât o persoană fără antecedente penale. În timp ce demersurile conspirative ulterioare ale individului pot fi mai ușor detectate, natura infracțiunii asigură existența unei conspirații pentru toți cei implicați. Analizarea contactelor pre
agresiune ale infractorului, discuții și comunicații, pot furniza probe ale conspirației (telefonul și înregistrările tranzacțiilor financiare ar trebui avute în vedere pentru obținerea unor astfel de probe).
Contractorul (persoana care angajează ucigașul) va avea un istoric al unui conflict personal sau concurență în afaceri cu victima. Cu toate acestea, el sau ea poate prezenta o modificare ante-crimă a comportamentului față de viitoarea victimă, care include frecvent apariția unei aparente îmbunătățiri a relației cu aceasta. Îmbunătățirea relației cu victima este de multe ori deliberată, realizată în mod evident pentru rude, prieteni sau partenerii de afaceri. Motivația infractorului pentru proiectarea unei imagini de grijă sau îngrijorare față de victimă este pentru a atrage victima intr-un fals sentiment de securitate, în timp ce îi convinge pe cei din jurul acesteia că el este mai presus de orice suspiciune, când va începe ancheta. Intervievarea celor apropiați infractorului și victimei poate dezvălui acest tip de comportament pre-criminal. În mod suplimentar, comportamentul pre-criminal ce poate fi observat de alții este o nervozitate sau o stare de preocupare din partea contractorului.
Post-crimă, infractorul contractor va demonstra deseori memorie selectivă. El sau ea va avea o neobișnuită detaliere, precisă, etanșă a alibiului pentru perioada în care a avut loc crima. Investigatorul va fi în măsură să precizeze activitățile infractorului și timpul exact al desfășurării acestora, pentru a recepta și alte elemente de probă. Cu toate acestea, acțiunile sale înainte și după comiterea infracțiunii vor fi mai greu de stabilit. Contractorul va fi cel mai probabil extrem de vizibil în timpul săvârșirii infracțiunii (spre exemplu: într-un loc public, la o petrecere, etc ).
Comments