Atunci când se analizează o înscenare, acea alterare intenționată din partea infractorului astfel încât locul faptei să pară a fi altceva decât este și astfel să distragă atenția anchetatorilor, există un element care este foarte greu de simulat: dovezile psihologice.
Să dăm câteva exemple dintr-un caz real:
O femeie, pe care o vom numi Olga, angajată să facă curățenie într-o casă, intenționează să obțină o sumă mare de bani care se va fi în casă pentru câteva zile și cu care intenționează să își plătească avansul pentru un imobil propriu.
Profitând de o dimineață în care se află singură, cu ajutorul fiului ei, pune în scenă că un agresor, deghizat în curier, a atacat-o, a legat-o, a făcut niște pagube materiale, a amenințat cu moartea proprietarul casei și, în cele din urmă, amenințând-o cu un cuțit, a agresat-o sexual cu penetrare. Fiul ei a lăsat-o legată și a luat banii, iar ea a rămas așa până când o vecină care avea chei de la casă a reușit să o elibereze, imediat ce s-a dat alarma când nu a mai putut merge să ia copiii de la școală.
Indiferent de semnele fizice, se vor evidenția câteva dintre cele mai izbitoare semne psihologice:
1. Conform declarațiilor sale, atacatorul era foarte supărat si, deși era înarmat cu un ciocan, nu a produs nicio distrugere vizibilă, în ciuda faptului că a provocat unele pagube minore, de altfel foarte controlate. Inconsecvența dintre starea emoțională a agresorului, comportamentul acestuia, ținând cont de aparenta sa motivație, și arma pe care o purta, a fost izbitoare.
2. Olga, care a fost cea care a produs prejudiciul, a făcut-o în mod controlat. A ars obiecte, dar nu definitiv, a scos hainele dintr-un sertar și a deschis dulapurile. Analiza psihologică a indicat motivația Olgăi de a evita producerea unor prejudicii grave în credința, imposibil de evitat pentru ea, că, în calitate de angajată, ar fi trebuit să curețe tot ea mizeria. În plus, furtul de bani a fost suficient, fără a dori să provoace mai multe pagube. Era totuși serviciul său de câțiva ani. Să spunem doar că un atacator adevărat nu ar fi fost atât de atent cu pagubele cauzate.
3. Când s-a eliberat de constrângeri și a simțit venirea proprietarului casei, s-a năpustit asupra lui și l-a îmbrățișat exclamând „or să te ia pe tine și pe copii”. Olga părea incapabilă să conștientizeze că fusese victima unui atac sexual, dar i se părea cu adevărat grav că angajatorul ei fusese amenințat. Din punct de vedere psihologic, părea să nu se simtă o victimă în ciuda agresiunii grave pe care o suferise.
Fiecare dintre aceste exemple în sine, pot să nu pară foarte relevante, dar atunci când sunt conectate cu toate celelalte indicii, atât fizice cât și psihologice, permit ca singura ipoteză care le explică pe toate sa fie aceea a simulării crimei, în timp ce ipoteza adevăratului agresor lasă mai multe indicii neexplicate decât explicate.
Olga s-a gândit cum ar trebui să aranjeze elementele fizice: obiectele arse, hainele de pe podea, sertarele deschise, dar nu a știut să creeze indicii psihologice care, în calitate de victimă, sau din partea agresorului, ar fi trebuit să fie prezente. Da, s-a comportat ca o victimă, dar nu exact ca una abuzată sexual. Și a uitat că o persoană foarte supărată care vrea să provoace pagube și este înarmată cu un ciocan, distruge.
Important de menționat în această chestiune este că probele fizice trebuie analizate nu doar din punct de vedere tehnic, fie el fizic, chimic, biologic etc., ci și din punct de vedere psihologic, punând accent pe motivația care l-a determinat pe infractor să acționeze lăsând acele urme concrete.
Articol scris de Juan Enrique Soto – Analist comportamental
Traducere – Corina Gheorgheza
