DISPĂRUȚI FĂRĂ URMĂ


#RafaelUDRIȘTE

#TVR

Majoritatea copiilor care nu se găsesc acolo unde părinții se așteaptă ca ei să fie sunt

”dispăruți” pentru o foarte scurtă perioadă de timp și reapar singuri, fără dovada vreunui lucru rău întâmplat. Cu toate acestea, unii copii dispar împotriva voinței lor. Marea majoritate a acestor copii chiar dacă au suferit o experiență traumatizantă, nu sunt afectați serios și sunt readuși acasă în viață. Mulți dintre ei sunt luați de către părinți divorțați sau alți membri ai familiei. Un micgrup este victimizat de mai mulți răpitori, care vor să facă rost de bani din răscumpărarea copilului, să molesteze sexual victima și/sau să ucidă copilul. Lista copiilor care sunt răpiți și uciși în fiecare an de către o persoană care nu este membru al familiei este relativ mică, în comparație cu numărul de copii dispăruți sau cu alte tipuri de omor asupra unui copil.

Așa cum sunt de unice victimele răpitorilor care ucid ulterior copiii, așa sunt și criminalii. Criminalii dispun și ei de caracteristicile generale ale altor criminali dar sunt unici în ceea ce privește alte comportamente care sugerează etiologii diferite și care, necesită strategii investigative diferite.


Ce este important de stabilit la acest gen de criminali sunt trei elemente:


a) Atributele lor personale și sociale;

b) Modurile lor de operare;

c) Comportamentul lor post-delictum.


Comportamentul post-delictum al agresorilor

Indivizi marginali, care nu sunt în centrul vieții, care nu sunt integrați social, care nu-și pot gestiona foarte bine nici viața și nici relațiile sociale. Nu sunt nici neapărat looseri, nici niște bătrâni perverși. Sunt doar mai retrași din curentul general al vieții, evitând relații și contexte particulare care i-ar pune ”în lumină”. Trăiesc singuri sau cu părinții, sunt șomeri care și-au schimbat des locul de muncă în domeniul lucrului cu obiectele inanimate (ex: construcții, metal etc). La fel, își schimbă des domiciliul și trebuie să investigăm cu atenție toate mutările pe care le-a făcut cel puțin înainte cu cinci ani. Această instabilitate nu îi permite să cunoască foarte multă lume și să fie cunoscut la rândul său.

Trecutul criminalului are consemnate probleme în sfera sexualității (diferența față de criminalii obișnuiți fiind enormă) și în sfera managementului furiei îndreptate împotriva adulților dar mai ales împotriva copiilor.


Trăsături:

1. Modul de operare tinde să nu se schimbe, folosește aceleași strategii și arme (mai ales).

2. Motivația este sexuală.

3. Rolul pornografiei infantile este nesemnificativ în motivația sexuală.


Ca tip de personalitate, acest criminal care răpește și apoi ucide copilul este flexibil și imprevizibil în cadrul teoriei criminologiei environmentale (criminal motivat/victimă disponibilă/nu poate interveni nimeni). El nu face parte din categoria celor care stau la pândă după ce au preselectat victima și nici din tagma criminalilor dezorganizați. Montajul lor atitudinal este foarte interesant: ei sunt ”gata să ucidă” oricând. Ei sunt criminali

”în așteptare” (in pending). Când situația permite și motivarea este activă, 2/3 dintre ei sar pur și simplu pe victimă, atacul fiind fulgerător.

Leagă victima, aceasta poate fi mutilată îngrozitor, victima este lovită până moare. De obicei criminalul nu ia trofee, nu este interesat de mutilarea specifică anumitor segmente corporale. Acești criminali pitesc/ascund cel mai bine victima, nu departe de locul crimei.


Comportamente post-delictum

1. Se reîntorc la locul faptei_22%

2. Părăsesc orașul_21%

3. Mărturisesc cuiva_18%

4. Urmăresc știrile_17%

5. Contactează familia victimei_11%

6. Se amestecă în investigație_10%

Victima este ținută în casa agresorului.


INFORMAȚII CRUCIALE PENTRU INVESTIGAȚIE

i. Unde și când a fost văzută victima ultima dată?
ii. Unde și când s-a realizat contactul victimă-agresor?
iii. Unde a avut loc crima?
iv. Unde și când a fost recuperat cadavrul.

Datorită rarității lor printre omucideriile intenționate, complexității lor, emoției și naturii concentrării atenției publice, aceste cazuri sunt extrem de dificil de investigat.


Există în România jurnalism de calitate, jurnaliști cărora CHIAR LE PASĂ de aceste drame.
Vă invit să urmăriți cu mare atenție ”Dispăruți fără urmă”, o serie de documentare excepționale din care fiecare poate înțelege ceva cu condiția următoare: dacă își refuză excepționalismul tipic de insular reprezentativ al latinității românești.



406 views0 comments

Recent Posts

See All