Manosphere: de la suferință la violență
- analizacomportamen
- Nov 18, 2025
- 5 min read
Articol scris de Corina Gheorgheza
Articolul publicat în The Guardian despre filmul documentar al lui James Blake surprinde un fenomen care nu mai poate fi ignorat: capturarea psihică a tinerilor vulnerabili de către subculturile digitale radicalizate. Spațiul digital, care ar fi putut deveni un loc al cunoașterii și al conexiunii, funcționează astăzi ca o matrice identitară, capabilă să modeleze personalități fragile și să ofere „răspunsuri” în momente de durere. Iar aceste răspunsuri pot deveni, în mod insidios, fundamente ale ostilității și chiar ale comportamentului violent.
În acest context, manosphere - rețea difuză de influenceri, forumuri, podcasturi, grupuri de discuții - capătă o greutate psihologică și criminologică uriașă. Este un ecosistem în care se vehiculează idei misogine, pseudo-psihologice și radicale, sub aparența unei „ghidări masculine”. Psihanalitic, manosphere funcționează ca un „obiect total” (în sensul lui Melanie Klein): absorbit de tânăr într-o manieră globală, nesupus reflecției, dar plin de intensitate afectivă și idealizare.
Tinerii prezentați de James Blake - Sam, Shane, Jack - nu intră în acest univers din convingere ideologică, ci din suferință. Sam este izolat social. Shane trăiește o pierdere afectivă. Jack încearcă să-și controleze anxietățile pulsionale prin ritualuri obsesive. Aceste dinamici sunt perfect descrise în literatura psihanalitică.
Donald Winnicott scria că adolescentul vulnerabil caută un obiect extern puternic atunci când mediul nu îi poate susține transformările interioare. Manosphere devine exact acest obiect: aparent stabil, clar, autoritar. Pentru tinerii fără repere, influencerii ca „mentori masculini” devin versiuni distorsionate ale unui „părinte puternic”.
Anna Freud descria identificarea cu agresorul ca un mecanism central al adolescenței rănite: individul vulnerabil adoptă postura celui puternic pentru a se proteja de propria fragilitate. În manosphere, agresorul nu este o persoană, ci o ideologie a dominanței.
Ideologia manosphere operează prin mecanisme primitive de apărare:
clivaj – bărbații sunt „treziți”, femeile sunt „manipulatoare”
proiecție – durerea personală este transferată asupra unui „dușman”
externalizarea vinovăției – suferința devine rezultatul unei conspirații externe
Aceste mecanisme sunt descrise în lucrările lui Otto Kernberg despre personalitățile narcisice și borderline, și sunt întâlnite frecvent în profilurile agresorilor motivați afectiv.
Kernberg notează că atunci când individul nu poate tolera complexitatea emoțională, recurge la soluții ideologice primitive, care îi oferă o „hartă” simplificată a lumii. Exact această simplificare este esența manosphere.
Numeroase studii în criminologie și psihologie socială arată că frustrarea, izolarea și sentimentul de nedreptate sunt predictori puternici ai comportamentelor agresive.
Printre acestea:
General Strain Theory (Agnew, 1992) – arată că indivizii expuși la stres emoțional intens pot dezvolta ostilitate față de grupuri percepute drept „responsabile” pentru suferința lor.
Research on Online Radicalization (Weimann, Amarasingam, 2020) – subliniază că tinerii radicalizați online prezintă fragilități identitare, nu trăsături antisociale dominante.
Psychology of Masculinity (Ronald Levant, 2018) – arată cum masculinitatea rigidă, bazată pe control și evitarea emoțiilor, crește semnificativ riscul de violență relațională.
The Cambridge Handbook of Violent Behavior (D. J. Cook, 2017) – identifică legătura directă dintre respingerea romantică percepută ca umilință și comportamentele agresive impulsive.
Toate aceste lucrări se aliniază cu dinamica tinerilor din manosphere: vulnerabilitate + respingere + ideologie simplificată + presiune pulsională = potențial criminogen.
Semen retention și ascetismul compulsiv: anxietate pulsională și control fals
Ritualurile descrise de Jack, precum „semen retention”, sunt expresii ale anxietății pulsionale. În psihanaliză, astfel de ritualuri apar în structuri în care impulsurile sexuale sunt percepute ca periculoase sau destabilizante.
Wilhelm Reich avertiza că reprimarea masivă a pulsionalității nu reduce agresivitatea, ci o transmută în comportament exploziv, necontrolat.Jack ilustrează exact această dinamică: o aparență de control care ascunde un conflict pulsional neintegrat.
Singurătatea ca risc criminologic
În Loneliness: Human Nature and the Need for Social Connection (Cacioppo, 2008), singurătatea este descrisă ca un factor de vulnerabilitate major pentru:
tulburări afective,
percepția distorsionată a intențiilor celorlalți,
reacții defensive exagerate,
comportament agresiv sau autoagresiv.
Exact acest tip de singurătate îl vedem la Sam, un tânăr care găsește bucurie în întâlnirea cu persoane cunoscute doar digital. Este bucuria unui copil rănit care găsește, în sfârșit, un loc în lume, oricât de nociv ar fi acel loc.
În The Boys Are Not All Right (Michael Kimmel) și Angry White Men, autorul arată că radicalizarea tinerilor bărbați nu se bazează pe ură, ci pe sentimentul că au fost privați de statut, iubire, sens.
Sfera manosphere preia această frustrare și o reorientează:„nu tu ești problema, ci ele”.
Acesta este un pivot criminologic esențial: atunci când individul nu își mai atribuie responsabilitatea, agresivitatea devine legitimă.
Articolul din The Guardian și documentarul lui James Blake nu dezvăluie monștri, ci tineri în derivă. Psihicul lor, încă în formare, caută repere, iar manosphere le oferă un sens rigid, agresiv și radicalizat.
În absența:
educației afective,
a modelelor masculine sănătoase,
a suportului emoțional,
a integrării pulsionale,
a conexiunii reale,
tinerii devin vulnerabili la ideologiile care transformă durerea în ostilitate și fragilitatea în agresivitate.
Spațiul digital, prin vocea manosphere, nu creează violență din nimic, însă o poate reactiva, amplifica și direcționa în minți nepregătite, acolo unde fragilitatea emoțională și conflictul interior nu au fost niciodată conținute sau înțelese. În acest climat, agresivitatea devine limbajul prin care tinerii încearcă să-și exprime suferința, iar ostilitatea devine masca sub care își ascund vulnerabilitatea. Este o transformare tăcută, insidioasă, care poate devia traiectorii de viață, relații și identități, lăsând în urmă un tip de umanitate ruptă între durerea neprocesată și reacția violentă pe care aceasta o poate produce.
BIBLIOGRAFIE
Agnew, R. (1992). Foundation for a general strain theory of crime and delinquency. Criminology, 30(1), 47–87.
Amarasingam, A., & Weimann, G. (2020). Online extremism: Trends, trajectories, and responses. International Centre for the Study of Radicalisation.
Cacioppo, J. T., & Patrick, W. (2008). Loneliness: Human nature and the need for social connection. W. W. Norton & Company.
Cook, D. J. (2017). The Cambridge handbook of violent behavior and aggression (2nd ed.). Cambridge University Press.
Freud, A. (2002). Eul și mecanismele de apărare. Ed. Fundația Generația
Freud, S. (1994). Trei eseuri despre Teoria Sexualității. Ed. Centrum
Kernberg, O. (1992). Aggression in personality disorders and perversions. Yale University Press.
Kernberg, O. (2004). Aggressivity, narcissism, and self-destructiveness in the psychotherapeutic relationship. Yale University Press.
Kimmel, M. (2013). Angry white men: American masculinity at the end of an era. Nation Books.
Kimmel, M. (2008). Guyland: The perilous world where boys become men. HarperCollins.
Klein, M. (1946/ 1980). Note asupra câtorva mecanisme schizoide. Ed. Payot
Levant, R. F. (2018). The tough standard: The hard truths about masculinity and violence. Oxford University Press.
Reich, W. (1945). Character analysis. Farrar, Straus and Giroux.
Winnicott, D. W. (1965). Maturational Processes and the Facilitating Environment: Studies in the Theory of Emotional Development. The Hogarth Press and the Institute of Psycho-Analysis.
Comments