Profesorul Michael Stone de la Universitatea din Columbia, cunoaște Răul. Este psiholog criminalist – acel gen de expert care depune mărturie în instanță în explicarea stării mintale a făptuitorului atunci când pledarea pentru absența discernământului face diferența între închisoarea pe viață și pedeapsa cu moartea (n.n. a celor aflați pe ”culoarul morții”).
Inspirat de structura dantescă a cercurilor Iadului, Stone a creat o scară a Răului cu 22 de trepte. Scara sa este împărțită pe trei niveluri destul de relaxate.
În primul rând sunt răufăcătorii impulsivi: împinși la un singur act homicidal într-un moment de furie sau gelozie.
Urmează persoanele care nu prezintă trăsături psihopatice extreme, dar care pot fi psihotice adică, delirante din punct de vedere clinic sau care nu au contact cu realitatea.
Ultimii, sunt cei profund psihopați sau ”cei care posedă un farmec superficial, un discurs lejer, grandoare, dar mai ales viclenie și manipulare”, spune Stone. ”Nu au nicio remușcare pentru ceea ce au făcut altor oameni”. Mai mult, psihopatul nostru aflat într-o călătorie cu trenul, se poate bucura plenar de vederea unui câmp plin cu flori, ”în galopul” trenului, în timp ce tocmai distruge viața celor din jurul său și vede șiroiul de lacrimi lăsat în urmă de acțiunile sale. Până la urmă, - ar spune el- ”La vita e bella, signorina!”
Iată scara!
UCIGAȘI FĂRĂ RĂUTATE (NON-EVIL)
1. OMORUL MOTIVAT: cei care ucid în auto-apărare și nu prezintă trăsături psihopate. Persoane normale care nu pot scăpa dintr-o situație teribilă. Exemplu: multe femei abuzate care nu au mai suportat abuzul și au ucis.
2. GELOȘII NON-PSIHOPAȚI: egocentrici sau imaturi, comit fapt în focul pasiunii.
3. TOVARĂȘI DE BUNĂ-VOIE AI UCIGAȘILOR (Willing companions of killers): aflați încă departe de psihopați, au trăsături antisociale și o personalitate aberantă. Deseori sunt mânați de impuls.
4. PROVOCATORI ÎN AUTO-APĂRARE: ucid în legitimă apărare dar nu sunt în totalitate inocenți. Extrem de provocatori față de victimă.
5. FĂPTUITORI CARE IAU MĂSURI DISPERATE: sunt traumatizați, criminali disperați ai unora din cercul apropiat dar nu au trăsături psihopate și sunt sfâșiați de regrete.
6. ÎNFIERBÂNTAȚII: acționează impetuos, pe moment, fără semne marcante de psihopatie.
7. NARCISIȘTII: criminali extrem de narcisiști, care deseori sunt posesivi, dar nu în mod clar psihopați ci, cu un nucleu psihopat. De obicei, ucid pe cei iubiți sau pe membrii familiei.
8. ARMAȚI DE FURIE: non-psihopați, care trăiesc sub furie și care ucid când furia este aprinsă.
SEMI-PSIHOPAȚII (n.n. ”psihopăței”, așa cum îmi amintesc că îi numea profesorul Ivana, pe unii din jurul lui…- sic!)
Cei care au un număr ”decent” de trăsături psihopate - superioritate, farmec superficial sau o lipsă generalizată de remușcări. (n.n. dacă nu avea simțul umorului, nu cred că marele profesor Stone ar fi făcut față la cei peste 600 de criminali odioși. Simțul umorului, diferit de simțul comicului, este salvator!).
9. ÎNDRĂGOSTIȚII GELOȘI, PSIHOPAȚI: cu treapta 9 intrăm pe teritoriul psihopaților iar acești criminali acționează din gelozie.
10. UCIGAȘII ”DIN CALE-AFARĂ”, NU PE DEPLIN PSIHOPAȚI: ucigași de martori sau de persoane care le stau, pur și simplu, ”în cale”. Acești răufăcători sunt egocentrici, dar nu sunt total psihopați.
11. PSIHOPAȚII ”PE CALE SĂ”: ucid, dar nu în întregime premeditat.
12. CRIMINALI ÎNSETAȚI DE PUTERE ȘI ”ÎNCOLȚIȚI”: psihopați însetați de putere care ucid când se simt încolțiți sau când sunt puși într-o situație din care nu pot scăpa cu puterea lor, intactă.
13. INADECVATUL ȘI FURIOSUL EXPLOZIV: criminal ”în scurt-circuit”, care exprimă impulsuri psihopate și care este predispus la furie.
14. INTRIGANȚII: psihopați egocentrici și fără milă, intriganții nu se opresc în fața a nimic pentru a înșela, escroca și fura. (n.n. fac orice pentru a ajunge în preajma victimei).
15. UCIGAȘUL CU SÂNGE RECE, ÎN RAFALĂ: ucide multe persoane, cu calm, având o motivație psihopată. Deseori, mincinoși patologici sau incapabili să confrunte realitatea. (n.n. liniștit ca oglinda unui lac glaciar)
PSIHOPAȚII – integrali, cu toate trăsăturile, conform definiției moderne.
16. PSIHOPAȚII VICIOȘI: care comit multiple acte macabre care includ omorul, violul sau mutilarea.
17. PERVERSUL SEXUAL: criminali în serie care includ perversiunile sexuale în faptele lor. De obicei, violul este principalul mobil iar omorul este comis pentru a distruge probele. Tortura nu este principalul mobil.
18. CRIMINALUL TORȚIONAR: eventual psihotic, de obicei nu prelungește tortura. Crima, iar nu tortura, este principalul mobil.
(n.n. violează, ucide, se liniștește puțin după care ”se apucă de ea”: îi taie sânii, violează post-mortem, îi scoate ficatul, pe care le dă la câini. Furios că unul dintre câini nu mănâncă un sân, decapitează victima).
19. PSIHOPAȚII NON-HOMICIDALI: psihopații care nu ajung să ucidă dar se implică în terorism, răpire, intimidare sau viol.
20. CRIMINALUL CĂLĂU: psihotic (legal, fără discernământ) și motivat de dorința de a tortura.
21. TORȚIONARI SADEA: nu toți torționarii ucid. Acești psihopați (evaluați ca având contact cu realitatea) sunt preocupați de tortură ”extremă” dar nu sunt niciodată condamnați pentru crimă.
22. CRIMINALUL CĂLĂU PSIHOPAT: definit prin motivația primară de a prelungi tortura, în manieră diabolică. Marea lor majoritate sunt criminali în serie, bărbați.
(n.n. torturează creativ: folosește aparatura electrocasnică alimentată/generatoare de diferite tipuri de energie, folosește unelte/scule, se bucură, bate din palme, glumește pe seama chinurilor victimei, repetă acțiunile, temporizează moartea, este atent să nu omoare victima, este atent ce obiecte folosește adică, să nu fie final… tanatogeneratoare; înregistrează audio-video, se apropie-depărtează de victimă pentru a-i observa suferința, manifestă plăcere al auzirea țipetelor, ”se joacă” cu diferitele niveluri de audibilitate a țipetelor victimei, păstrează filmările și pe calculator dar și pe telefon…să le aibă mereu ”aproape”, arată altor copii ”ce pățesc copiii răi, care nu ascultă de părinți”. A doua zi, o ia de la capăt).
NICIUN EPILOG…
Nu cred că profesorul Stone a gândit Răul ca fiind o realitate măsurabilă.
Știința încă nu a găsit cheia de acces la ”camera” explicației Răului dar măcar se străduiește.
Religia, dacă nu perorează savant și credibil, poate bate câmpii incredibil (și) pentru că umple golurile incognoscibilului din noi, din alții, din Natură, Știința alergând cu pași repezi, să umple cu dovezi faptice aceste ”goluri”.
M-ar încânta gândul ca, profesorul Stone, să considere Răul INCOMENSURABIL. Răul transcende orice, oricum, folosind cu măiestrie unealta filogenetică și ontogenetică.
Studiind cu acribie scara Răului, nu poți să nu te întrebi: Poate fi înfăptuit un act criminal de maestru, de către un troglodit? Apoi, poate dormita într-un maestru, un act criminal șocant de simplu?
Dacă scara ne pune pe gânduri, atunci avem un început bun.
D.D.
