Semnificația victimologiei - exemplu de caz

#victimology



„Polițiștii au răspuns la o plângere privind tulburarea ordinii și liniștii publice într-un bloc de lux, fiind direcționați către un apartament de la etajul al treilea. Ușa apartamentului, care avea un vizor, era ușor întredeschisă iar încuietoarea cu lanț atârna de ușă. La intrarea în foaier polițiștii au văzut sânge pe podea și pereți. De asemenea, au observat sânge și semne de luptă în bucătărie, sufragerie și dormitor. În dormitor, victima, o tânără caucaziană de 29 de ani, a fost găsită întinsă pe burtă și dezbrăcată de la brâu în jos. Fusese înjunghiată de peste 30 de ori, sugrumată și bătută violent la nivelul feței, capului și trunchiului. Rănile de la cap și trunchi fuseseră cel mai probabil cauzate de pantofi sau cizme. Avea răni de apărare la mâini și antebrațe și fusese violată vaginal și anal, dar nu existau urme de lichid seminal. Un vibrator însângerat zăcea pe podeaua dormitorului. Ancheta preliminară a stabilit că victima era Christine Jurgens (un pseudonim), necăsătorită, locuia singură, fiind avocat de profesie. Poșeta ei fusese luată de la fața locului, dar nu lipsea niciun cuțit. Se crede că ucigașul a adus cu el arma crimei.


Ce s-a întâmplat în apartament? Care a fost motivul crimei? Cine a fost responsabil?

Fiecare investigator pune aceste întrebări atunci când se confruntă cu scena morții. Răspunsurile pot sta de fapt în răspunsul la o a patra întrebare: Cine a fost Christine Jurgens? Tot ceea ce știm până acum este că ea era o femeie albă singură în vârstă de 29 de ani, care era avocat și locuia singură într-un bloc de apartamente de lux, dar nu știm cu adevărat cine a fost (victimologie) și asta poate fi cea mai importantă întrebare în cazurile de omor.

Victimologia este definită ca studiul și colectarea tuturor informațiilor semnificative despre victimă într-o anchetă. Astfel de informații vor include răspunsuri la următoarele întrebări: Care au fost caracteristicile și trăsăturile doamnei Jurgens? Care au fost hobby-urile ei, obiceiurile ei, interesele ei sexuale, stilul ei de viață, reputația ei? Cum își petrecea timpul liber? Cine erau asociații ei? S-a plasat în mod obișnuit în situații sau locații care o puneau în pericol de a deveni victima unei crime violente? Bineînțeles, aceste întrebări sunt foarte importante și în alte anchete penale.

Un studiu cuprinzător al istoriei victimei va oferi anchetatorului un instrument neprețuit care-l va ajuta la concentrarea anchetei, la conservarea resurselor valoroase și la înțelegerea haosului (sau a ordinii) prezent la locul crimei. De asemenea, astfel de cunoștințe pot spori semnificativ capacitatea cuiva de a interpreta în mod fiabil interacțiunea cu victima-infractor și de a dezvolta o teorie cu privire la motivul pentru care această persoană a fost selectată de acest infractor în acel moment și în acea locație.


Întrebări, întrebări, întrebări

În cazul doamnei Jurgens, s-a găsit sânge în foaier și hol. Este evident că atacul inițial a avut loc în această locație. De ce? Era doamna Jurgens conștientă de siguranța ei și, prin urmare, s-ar fi uitat prin vizor înainte de a deschide ușa? Sau era genul de persoană care pur și simplu deschidea ușa, fără să știe cine era dincolo? Dacă s-ar uita prin vizor, ar deschide ușa doar unei persoane pe care o recunoștea?

Anchetatorii sunt instruiți în mod obișnuit pentru a identifica prezența probelor fizice și a urmelor și pentru a lua măsuri pentru a proteja locul faptei. De fapt, multe departamente au acum unități specializate (adică, investigarea locului crimei) special instruite și echipate pentru a colecta, păstra și analiza astfel de dovezi. Mai puțin bine înțelese sunt comportamentele care explică locația și tiparele respectivelor dovezi. În multe cazuri, plasarea probelor este determinată de măsura în care un infractor are control asupra unei victime, iar nivelul de control asupra unei anumite persoane este adesea determinat de personalitatea și reacțiile ulterioare ale victimei.

De ce a devenit doamna Jurgens o victimă a crimei? Care a fost motivul pentru care criminalului a ales-o?

A fost ea victima vizată a unui criminal în serie? A fost o victimă aleasă la întâmplare? Sau, a fost victima unui ucigaș care era supărat pe ea și, dacă da, din ce motiv?

Fiecare infractor are anumite criterii de selecție a victimelor. Pentru unii, criteriile fac parte dintr-o fantezie sexuală complicată; pentru alții, ele sunt pur și simplu o chestiune aleatorie (adică, victima în locul nepotrivit la momentul nepotrivit), iar pentru alții, avem de-a face cu un motiv de răzbunare sau de profit (ex., Ted Bundy, Leonard Lake, Robert Pickton sau Jack Trawick)

Apoi, există crime în care procesul de selecție a victimelor este limitat la o anumită victimă care este vizată. În astfel de cazuri, făptuitorul este adesea condus de un motiv de furie personală sau de profit (de exemplu, crime conjugale, crime organizate).

A existat ceva în stilul de viață al doamnei Jurgens care a contribuit ca ea să devină o victimă a crimei?


Factorul de risc al victimei

Victimologia va oferi anchetatorului factorul de risc al victimei. Acest factor este gradul în care istoricul sau circumstanțele unei persoane au contribuit la nefericita situație pentru ca persoana să devină victimă. Cu alte cuvinte, cât de probabil este ca o anumită persoană să devină victima unei crime violente? Ar fi considerată o victimă cu risc ridicat, o victimă cu risc moderat sau o victimă cu risc scăzut (Hazelwood și Burgess, 2001)?

Clasificarea de tipul risc ridicat este atribuită acelor persoane al căror stil de viață sau angajare le expune în mod constant la pericol. Se poate aștepta ca o astfel de persoană să devină victima unei crime violente din cauza a cine este ea (de exemplu, prostituată, traficant de droguri), a ceea ce făcea în acel moment (adică, autostopul) sau a locului în care se afla fizic (de exemplu, zonă cu o criminalitate ridicată) când este vizată de infractor.

O clasificare de tipul risc scăzut i se atribuie unei persoane a cărei viață personală, profesională și socială nu o expune în mod normal la amenințarea crimei violente (ex., o mamă care stă acasă este violată și ucisă în casa ei la ora 14). Nu este de așteptat ca o astfel de persoană să devină victima unei crime violente. Astfel de victime au fost vizate în mod specific de infractor.

O clasificare de tipul risc moderat este atribuită unei persoane care, deși în general are o bună reputație, are o posibilitate crescută de a deveni o victimă din cauza orelor de lucru sau a mediului sau din cauza unor circumstanțe care nu pot fi controlate de persoana (ex., mașina stricată pe un drum interjudețean).

Din câte știm în acest moment, s-ar părea că doamna Jurgens a fost o victimă cu risc scăzut, care a dus o viață de invidiat. Era bine educată, avocat, evident de succes și se bucura de luxul vieții când a fost ucisă în apartamentul ei. Cu toate acestea, așa cum este cazul majorității oamenilor, este posibil să fi existat o parte din viața ei care nu era cunoscută de către cei din jurul ei. Doar o investigație amplă asupra vieții ei ar determina dacă acest lucru este adevărat sau nu.


Și chiar mai multe întrebări

De ce au fost evidente semnele unei lupte în bucătărie, sufragerie și dormitor? Christine Jurgens era genul de persoană care era asertivă (chiar agresivă) și era aptă din punct de vedere fizic? Dacă da, ar putea acest lucru să explice motivul pentru care a luptat chiar dacă atacatorul ei era înarmat cu un cuțit? Pe de altă parte, dacă era pasivă verbal și fizic, s-ar părea că trebuie să existe un alt motiv pentru care a luptat cu atâta înverșunare.

De ce a fost înjunghiată de peste 30 de ori? Locul faptei arată că lupta a continuat în mai multe camere ale apartamentului. Acesta a fost motivul multiplelor răni de înjunghiere (adică infractorul încerca să supună victima sau să o împiedice să țipe)? Sau pentru că voia să se asigure că ea era moartă? Sau, o a treia posibilitate, să fi fost pentru că infractorul era supărat pe ea, iar multiplele înjunghieri erau pur și simplu o expresie a acelei furii? Dacă așa a fost cazul, care a fost baza pentru acea furie sălbatică?

Doamna Jurgens a fost bătută și lovită cu piciorul când se afla pe podea. Criminalul a vrut pur și simplu să o reducă la tăcere sau a fost din nou o expresie a furiei? Sunt atât de multe întrebări la care trebuie să răspundeți și multe altele care urmează.


Motivul și suspecții

Dintr-o evaluare inițială a locului faptei, vor curge multe gânduri, dar niciunul nu este mai important decât o teorie a motivului. Când motivul a fost stabilit, se va răspunde la multe dintre întrebările care au fost deja puse. Din nou, anchetatorul trebuie să apeleze la victimologie pentru a-i oferi teorii de lucru cu privire la motiv. La fel de importantă, victimologia îl va ajuta pe anchetator să elimine teoriile false ale motivului. Dacă anchetatorul ar afla că victima era un jucător de noroc compulsiv și avea datorii de peste 300.000 de dolari, acele fapte ar sugera cu siguranță un motiv viabil și ar putea oferi o listă specifică de suspecți. Cu toate acestea, dacă s-ar afla că doamna Jurgens era o mare consumatoare de cocaină, asta ar sugera un alt set de motive potențiale și o altă listă de suspecți. În schimb, dacă ea nu ar fi implicată în niciun tip de activitate ilegală, ci ar fi fost pur și simplu un avocat de succes în domeniul apărării penale, anchetatorul ar avea încă un set de teorii și posibili suspecți.

Desigur, de fiecare dată când o femeie este victima unei omucideri, trebuie luată în considerare posibilitatea unei crime sexuale. Cui i-a aparținut obiectul străin însângerat (vibratorul)? Victimei? Dacă da, a devenit o armă a oportunității, iar utilizarea ei ar fi putut foarte bine să fi fost un act impulsiv săvârșit de ucigaș sau, la fel de posibil, ar fi putut fi un act intenționat special conceput pentru a induce în eroare anchetatorul, punând în scenă crima ca pe un act sexual. Dacă pe de altă parte ucigașul a adus vibratorul, atunci acesta devine un act premeditat, unul care identifică încă un alt grup de suspecți (adică, infractori sexuali).


Interviul sau strategii de interogare

Atunci când ancheta conduce la un suspect viabil, este responsabilitatea anchetatorului să fie pe deplin pregătit pentru a intervieva persoana respectivă. Este de la sine înțeles că anchetatorul trebuie să cunoască foarte bine suspectul în orice caz major și cu siguranță într-un caz care implică omucidere. Cu toate acestea, dintr-o varietate de motive, prima reacție la identificarea unui posibil suspect este deseori de a-l aduce la interogatoriu.

Orice investigator cu experiență nu ar putea fi în dezacord serios cu afirmația conform căreia o înțelegere funcțională a ceea ce s-a întâmplat (adică, secvența și locațiile specifice ale comportamentelor) la locul crimei ar contribui în mod semnificativ la interviu. Orice anchetator cu experiență nu ar putea să nu fie de acord în mod serios că știind cum și de ce victima a fost selectată sau știind care a fost motivul și modul în care acesta este legat de suspect ar avea, de asemenea, o contribuție valoroasă la interogatoriu. Totul începe în mod necesar cu dezvoltarea unei înțelegeri cuprinzătoare a victimologiei.


Reședința victimei

În timp ce locul faptei este analizat, anchetatorul ar trebui să aibă ca prioritate căutarea de orice obiecte care i-ar putea furniza informații despre victimă. Indicații valoroase de investigație referitoare la asociații victimei pot fi obținute din surse precum jurnale, agende cu nume și numere de telefon sau agende de e-mail. Informații despre stilul de viață sexual al victimei pot fi găsite prin prezența dispozitivelor sexuale, literatură, casete video, prezervative, lubrifiant, căutări pe internet, mail-uri, etc. Surse suplimentare de la fața locului ar include informații de pe hard diskul unui computer (adică, selecții de site-uri web), dispozitive electronice de gestionare, registre bancare, înregistrări telefonice și calendare.


Prieteni, familie și asociați

Deoarece victimologia oferă, în esență, anchetatorului un model pentru pistele care trebuie urmate în desfășurarea investigației, colectarea și procesarea istoriei și stilului de viață al victimei ar trebui să înceapă cu primele interviuri. În faptele prezentate până acum în exemplul cazului ipotetic, unele surse de informații potențial valoroase despre victimă urmează în mod logic (adică vecinii și colegii de muncă). Ulterior, ar trebui să fie o procedură automată pentru a face din personalitatea victimei, stilul de viață și obiceiuri, zone centrale de anchetă cu fiecare persoană chestionată. Practic, putem garanta că fiecare vecin și coleg de muncă știe câte ceva despre victimă, care îl va ajuta pe anchetator să se apropie din ce în ce mai mult de persoanele care au și mai multe informații utile despre victimă. Acest proces poate fi vizualizat ca valuri cauzate de o piatră care cade în apă. Începând cu inelul exterior și urmând fiecare inel spre interior, anchetatorul îi va identifica pe cei care au cele mai intime cunoștințe despre victimă.

Informația căutată este, prin însăși natura sa, în mod necesar personală; în consecință, interviurile familiei și prietenilor ar trebui să fie efectuate individual și într-un cadru privat. În funcție de asocierea persoanei intervievate cu victima, anchetatorii se pot aștepta să întâmpine grade mai mari sau mai mici de reticență în furnizarea de informații despre stilul de viață al victimei. Unii pot considera astfel de dezvăluiri ca fiind lipsite de respect pentru memoria defunctului, iar alții le pot considera o trădare totală. Pentru a compensa această reticență, anchetatorul trebuie să se asigure că persoana intervievată înțelege clar că astfel de întrebări nu sunt menite să sugereze că victima a fost în vreun fel responsabilă pentru moartea ei și că informațiile sunt cele mai necesare. Anchetatorul poate alege să explice rațiunea și necesitatea unor astfel de întrebări personale și că există un scop comun împărtășit de poliție și membrii familiei sau prieteni, care este de a încheia ancheta prin identificarea persoanei responsabile.

Fiabilitatea informațiilor furnizate trebuie evaluată pe baza naturii relației persoanei intervievate cu victima, frecvența interacțiunii acestora, durata asocierii lor și data ultimului contact. Fiecărui intervievat ar trebui să i se solicite, de asemenea, numele altor persoane care au potențialul de a furniza informații suplimentare semnificative.


Să presupunem…

Anchetatorii sunt învățați de-a lungul carierei să nu presupună niciodată nimic. Dar în scopul acestei discuții, să presupunem că de la descoperirea corpului ei, informațiile prezentate în continuare au fost dezvoltate despre Christine Jurgens.


Caracteristici și trăsături

Ancheta a stabilit că doamna Jurgens era o persoană foarte inteligentă care fusese dedicată obținerii succesului în viața ei profesională. Era cunoscută ca o personalitate de „tip A” și a muncit extrem de mult de când a absolvit facultatea de drept. A obținut recent statutul de partener în firma de avocatură, cea mai tânără care a atins această poziție în istoria firmei, iar unii dintre colegii ei erau geloși pe această realizare. Ea a fost descrisă ca o persoană foarte încrezătoare și asertivă, care avea un număr mare de asociați, toți fiind în cadrul propriului ei cerc socioeconomic. Pe de altă parte, a făcut puțin efort pentru a fi cordială cu secretarele, funcționarii și portarii din clădire, iar acest lucru a dus la sentimentul că ea se considera a fi mai bună.

Era conștientă de siguranța ei așadar, instalase un vizor și o încuietoare cu lanț, precum și un sistem de securitate. În timp ce blocul ei nu avea portar, acesta era echipat cu un sistem de tipul interfon, iar chiriașii controlau cine intra în clădire.

Nu era o persoană religioasă și rareori își vizita părinții sau alți membri ai familiei, toți locuind într-un alt stat. Odată i-a spus unui coleg că poate depinde doar de ea însăși și că familia ei și Dumnezeu fac parte din istoria ei, nu din viitorul ei.


Timp liber

Doamna Jurgens nu avea alte pasiuni cunoscute decât lectura și exercițiile fizice. Avea în apartamentul ei câteva echipamente scumpe pentru exerciții. Era obiceiul ei să se trezească la ora 3; făcea antrenamente și mergea la un parc public situat la o jumătate de milă de reședința ei, unde citea timp de aproximativ o oră și apoi alerga 3 mile înainte de a face duș și de a merge la serviciu la 7 dimineața. Avea un antrenor personal și făcea exerciții în fiecare seară la sală. În consecință, ea se afla într-o condiție fizică excepțională și era remarcată pentru că era foarte conștientă de sănătatea ei. Consuma alcool ocazional și nu a fost văzută niciodată în stare de ebrietate.


Mod de viață

Doamna Jurgens avea întâlniri dese, frecventând cluburi și restaurante scumpe. S-a aflat că era activă sexual cu un număr selectat de bărbați, toți avocați și din propria ei clasă socială. Unii dintre partenerii ei sexuali erau căsătoriți, iar starea civilă a partenerilor ei nu părea să o preocupe pe victimă, dar colegii ei nu au considerat-o pe doamna Jurgens ca fiind promiscuă. Purta îmbrăcăminte și bijuterii scumpe, conducea o mașină de lux și participa în mod regulat la întâlniri sociale legate de afaceri. Apartamentul ei era mobilat scump și instalase sisteme de televiziune și sunet în valoare de câteva mii de dolari. Se pare că era discretă cu oaspeții ei, deoarece managerul apartamentului nu primise niciodată plângeri de la vecinii ei. Nimeni nu a spus că a văzut un vibrator în locuința ei, dar mai mulți au spus că i-ar surprinde să afle că deține unul.


Autopsia

Autopsia a arătat că doamna Jurgens era însărcinată în trei luni și jumătate. Nimeni nu a știut despre sarcină. Testele toxicologice au stabilit că nu existau droguri sau alcool în organismul ei la momentul morții.


Acum ce fac?

Aceste informații despre doamna Jurgens vor aduce cu siguranță câteva întorsături în ancheta crimei ei. Am aflat că ea nu era cea mai populară persoană la locul ei de muncă. Erau colegi care erau geloși pe ea, iar ea i-a antagonizat pe cei pe care i-a numit „oamenii mici” din jurul ei. Avea o atitudine superioară și față de familia ei. Doamna Jurgens era într-o condiție fizică excelentă și frecventa în mod obișnuit un parc public la primele ore ale dimineții. Era evident conștientă de posibilitatea săvârșirii unei infracțiuni și luase măsuri de precauție pentru a se proteja în reședința ei instalând un sistem de securitate.

A fost activă sexual, întreținând relații intime cu mai mulți bărbați, inclusiv unii care erau căsătoriți și era însărcinată în trei luni și jumătate la momentul morții. Și-a arătat bogăția purtând bijuterii și îmbrăcăminte scumpe, conducând o mașină de lux și frecventând restaurante scumpe. Apartamentul ei conținea echipamente de sunet și echipamente sportive în valoare de câteva mii de dolari.

„Imaginea” este mai clară cu siguranță în comparație cu momentul în care poliția a răspuns pentru prima dată la plângere, în timp ce sarcina anchetatorului de a determina ce s-a întâmplat, care a fost motivul și cine a fost responsabil a devenit aparent mai dificilă. Anchetatorul știe că era conștientă de siguranță și nu i-ar fi deschis ușa unui străin. Știe că era sănătoasă din punct de vedere fizic și asertivă, așadar a luptat puternic. Știe că nu a consumat alcool sau droguri și nu s-ar fi asociat cu oameni care au consumat substanțe. Știe că era însărcinată în trei luni și jumătate și, fiind o femeie inteligentă, cu siguranță ar fi recunoscut acest fapt foarte devreme. Cu toate acestea, ea a ales să nu întrerupă sarcina – de ce? După cum s-a spus, există câteva indicii excelente, deoarece anchetatorul înțelege și cunoaște mai bine victima crimei.


Concluzie

Investigarea detaliilor despre personalitatea și stilul de viață al victimei au ca rezultat o investigație mai eficientă. În schimb, cu cât se știe mai puțin despre victimă, cu atât este mai probabil ca ancheta să se blocheze cu întrebări fără răspuns. Culegerea de informații despre victimă este atât de importantă încât ar trebui să înceapă de la sosirea anchetatorului la locul faptei cu interogarea martorilor și a vecinilor. Ancheta este mai reușită când acestui pas de investigație i se acordă prioritate și este întreprins de fiecare ofițer implicat în fiecare aspect al anchetei.

Cei mai competenți și capabili anchetatori au obiceiul să-și revizuiască și să-și reevalueze teoriile despre crimă cu fiecare nouă informație, deoarece recunosc că o anchetă penală este o entitate vie și trebuie alimentată cu o minte deschisă. După cum ați văzut în cazul prezentat, acest obicei nu este niciodată mai vital decât atunci când este aplicat la întrebarea cum a trăit și a abordat viața victima. Cu cât investigatorul învață mai multe despre ciudățeniile, preferințele, tabuurile, obiceiurile, stilul de viață și sexualitatea victimei, cu atât se va concentra mai mult asupra sarcinii sale de investigație.

Victimologia va (1) ajuta la examinarea și interpretarea locului faptei; (2) identificarea motivelor potențiale; (3) să permită o clasare a potențialilor suspecți; (4) să asiste la audierea martorilor; și (5) ajută investigatorul în formularea strategiilor de interogare ale potențialilor suspecți.

Următoarele domenii de anchetă cu privire la victimologie sunt prezentate ca „puncte de discuție” pentru anchetator și nu trebuie în niciun caz considerate exhaustive:

Educaţie, Inteligență, Hobby-uri, Condiție fizică, Locul de muncă, Reputație, Stare civilă, Obiceiuri privind întâlnirile, ieșirile în oraș, Sănătatea, Trăsături de personalitate, Asertivitatea, Reclamații recente despre persoane, mediul rezidențial, Obiceiuri, Distracții, Sexualitate, Conștiința siguranței, Alcool sau droguri, Activități infracționale, Modalitatea de transport obișnuit, Relații familiale, Parteneriate, Prieteni, Asociații, Statut socio-economic.


Traducere N.O.



Napier M.R. & Hazelwood R.R (2017). The Significance of Victimology. In Napier, M. R., Behavior, truth and deception: Applying profiling and analysis to the interview process (pp. 323-333). CRC Press

134 views0 comments

Recent Posts

See All