"The Last Watch", documentarul despre filmarea ultimelor episoade din GoT (Game of Thrones), ne prezintă o reacție foarte emoționantă a lui Kit Harrington, cunoscut în serial drept John Snow.
Nu mai este de mult un secret faptul că actorul s-a aflat în tratament într-o clinică privată din SUA. De aceea, nu putem să nu ne gândim la toți cei care, sub o formă sau alta, au devenit celebri, mai ales la o vârstă foarte fragedă, care au fost zdrobiți de faimă, de abuzul de substanțe și de adorația publicului, care pot deveni foarte capricioși și și-ar putea transforma dragostea în ură foarte repede. Într-adevăr, există o putere enormă în comunități, mai ales atunci când se creează legături emoționale, care pot duce la o stare de dependență reciprocă. Suntem totuși conștienți de asta? Există o modalitate în care terapia poate ajuta?
Ar ajuta să privim procesul dependenței dintr-un punct de vedere simbolic și nepatologizant?
În limbajul psihanalitic modern numim acest lucru „inflație”, ceea ce în antichitate sau în societățile religioase tradiționale obișnuiam să numim „posedare”, ceea ce înseamnă „o invazie a spiritelor”.
Carl Jung credea că în spatele oricărei boli, suferințe umane sau stări modificate se află expresia simbolică a nevoii de transformare, de a restabili un echilibru, de a găsi propria identitate prin Celălalt și de a depăși amintirile și sentimentele suprimate. Știm că „ritualul analitic”, inclusiv mantra strictă „bani, timp, loc” oferă deja sprijin, siguranță și vindecă de la sine. De asemenea, știm că identificarea emoțiilor și numirea lor ajută la reducerea puterii lor. Dar Jung credea și în „psihicul obiectiv” și în funcția religioasă nu ca o fantezie defensivă, ci ca o nevoie pentru o viață sănătoasă.
Jung a folosit metoda sa de amplificare și imaginație activă ca o modalitate de a asculta inconștientul ca limbaj al sufletului. Sugestia obișnuită pentru cineva copleșit de vise, viziuni, emoții și gânduri obsesive ar include nu numai recunoașterea, diferențierea și numirea, ci și dezidentificarea sistemică printr-un jurnal personal de vise, de exemplu.
În timp ce dezidentificarea de propriile sentimente poate suna defensiv, asta înseamnă nu numai recunoaștere, ci și ajutor pentru a te putea diferenția de conținutul psihic, de inconștient. Știința modernă ne arată că putem suferi de traume moștenite genetic care ne modelează personalitatea de zi cu zi. Având în vedere acest lucru, de ce ar trebui un client/pacient să se identifice cu evenimente care nu i s-au întâmplat niciodată?
În 1929, Jung spunea: "Suntem încă posedați de conținuturi psihice autonome ca și cum am fi olimpieni. Astăzi se numesc fobii, obsesii, simptome nevrotice. Zeii au devenit boli. Zeus nu mai stăpânește Olimpul ci mai degrabă plexul solar sau tulbură creierul politicienilor și jurnaliştilor care, fără să vrea, lansează epidemii psihice asupra lumii”.
Această idee poate fi ilustrată și de o altă serie – "American Gods", bazată pe un roman al autorului britanic, Neil Gaiman. Este o poveste revigorantă despre războiul dintre zeii antici precum Odin și cei moderni precum Media și Tehnologia. Vechii zei abia supraviețuiesc și își pierd puterea pentru că oamenii nu mai sunt interesați de ritualurile lor învechite. Acum, suntem mândri adoratori ai Bisericii Facebook, Smartphone-uri etc. și abia suntem conștienți de comportamentul nostru irațional, ritualic și aproape religios. Cu alte cuvinte, orice atracție este reciprocă; avem nevoie de zei (substanțe, fani GoT etc.) la fel cum și ei au nevoie de noi.
Abordarea lui Jung a fost, de asemenea, de a ajuta pacienții să recunoască, să diferențieze și să se dezidentifice cu arhetipuri precum anima/animus, persona și umbra, pentru a deveni „stăpâniți de sine”, pentru a crea un ego puternic, dar fluid și în același timp să respecte forțele instinctuale sau spirituale care sunt mai puternice decât orice ființă umană.
Regele biblic Iacov spune că frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Potrivit lui Jung, pentru a evita inflația sau posesia avem nevoie de un însoțitor care să aibă o anumită „înțelegere și să încerce să mențină individul la dimensiunea umană”. Acest rol poate fi preluat nu numai de un analist sau terapeut, ci chiar și de un partener de viață, un prieten sau un coleg, deoarece viața însăși este cel mai bun profesor - deși, de obicei, capacitatea de gândire auto-reflexivă este limitată în relațiile interpersonale obișnuite.
De asemenea, Jung a subliniat importanța „zidului de protecție” (The Wall) oferit de comunitățile de susținere, care ne ajută să rezistam forțelor arhetipale distructive. Sugestia lui către unul dintre pacienții săi care suferea de alcoolism a dus la crearea unor grupuri precum Alcoolicii Anonimi, de exemplu. Cu alte cuvinte, ar putea fi util să găsiți și să aparțineți unei comunități de oameni cu răni similare, dar care sunt conștienți de rănile lor.
La sfârșitul ultimului episod din Game of Thrones, Tyreon spune: „Nu există nimic mai puternic în lume decât o poveste bună”. GoT a devenit o astfel de poveste în sine, motiv pentru care prezintă un risc mai mare de posesie, în special pentru acei indivizi care au îndrăznit să o interpreteze pentru noi, dar au căzut într-o capcană de autoidentificare cu personajele puternice pe care le-au jucat.
C.C.