CE EȘTI ?!

[...depinde de trei factori:

Ce ai moștenit;

Ce a făcut mediul tău din tine

și

Ce alegi liber din mediul tău și din moștenire]"

ALDOUS HUXLEY

Suntem convinși că Analiza Destinului poate fi un ajutor valoros oamenilor de astăzi în nevoile lor, cum ar fi singurătatea, schimbarea de opțiuni conștiente, (Bewußtseinswandel), fricile existențiale și dependența. În cele ce urmează, prezentăm această psihologie în teorie și practică, cu trei priorități:

1. Imaginea omului în Destinanaliză.

2. Patologia Destinului.

3. Terapia destinanalitică.

Leopold Szondi a plasat termenul „destin” în centrul psihologiei sale, deoarece cu el găsise expresia care rezumă tot ceea ce privește viața unei persoane, similar cu termenii - cheie de” arhetip” sau” existență”.

În sensul comun, cuvântul soartă este înțeles într-un mod extrem de unilateral ca acționare a forțelor care nu pot fi influențate. Nu și în Psihologia Destinului. Aici, omul este înțeles ca o ființă care este supusă unor constrângeri de la începutul vieții sale, dar cu o maturitate crescândă are șansa de a alege dintre posibilitățile sale și astfel să realizeze libertatea. De aceea, Psihologia Destinului face diferența între destinul impus și destinul ales.

           Destinul impus (forțat, constrâns) _ Das Zwangsschicksal

Moștenirea face parte din soarta obligatorie a unei persoane, inițial tot ce i-a fost dat de strămoși. Teoria moștenirii găsește astăzi o nouă confirmare în multe rezultate ale cercetării. Teoria genică formulată de Szondi, modul în care trebuie înțeleasă această moștenire, pe de altă parte, nu mai corespunde, prin simplitatea sa, stării cunoașterii actuale.

Natura instinctuală și afectivă a unei persoane face parte, de asemenea, din soarta sa compulsivă. Psihologia Destinului presupune că toată lumea este înzestrată cu aceleași nevoi de bază, dar că există și caracteristici familiale și personale care explică mai bine de ce oamenii în general și membrii unei familii în special se ocupă adesea atât de diferit de abilitățile și nevoile lor.

Pe lângă moștenire, mediul influențează și soarta compulsivă a unei persoane. Mediul social în care se naște un copil joacă un rol care nu poate fi înțeles greșit. Ceea ce se înțelege aici este statutul profesional sau material de care se bucură o familie într-o societate. Același lucru este valabil și pentru mediul mental, viziunea politică și religioasă asupra lumii, nivelul de educație și oportunitățile educaționale pe care le oferă o familie copiilor săi.

            Destinul ales_Das Freiheitschicksal

Chiar dacă factorii menționați mai sus ai destinului impus (compulsiv) nu pot fi niciodată depășiți complet, acest lucru nu l-a împiedicat pe Szondi să dezvolte o psihologie a libertății umane. Pentru el, esența sufletului constă în dorința umană de libertate. Această sete de libertate are potențialul său de acțiune și dezvoltare în funcțiile atribuite ego-ului. Datorită capacității dependente de Ego de a decide și a alege, omul nu este nici un sclav al naturii sale, nici un joc al mediului său. Chiar dacă nu poate percepe niciodată pe deplin utilizarea posibilităților sale, el este totuși o ființă în jocul libertății și constrângerii.

Pentru ca libertatea să poată fi realizată din ce în ce mai mult, este necesară o relație cu cea mai înaltă autoritate, cu Spiritul (Des Geistes). „Lumea spiritului este supranaturală și supra-personală” (1956, 517). În altă parte, Szondi se referă la Biblie și spune: „Dumnezeu este duh” (1956, 523). Aici stă semnificația religiosului în Psihologia Destinului, deoarece realizarea libertății umane este privită ca fiind dependentă de recunoașterea Spiritului ca un principiu care dă sens ființei umane.

            Dialectica și schimbarea

Dorința de libertate și constrângerea sunt factorii care determină soarta omului. Polaritățile psihologice și posibilitățile lor de schimbare formează dinamica care modelează Destinul. Szondi reia această idee în imaginea sa despre „natura rotitoare a vieții” în diverse texte: „Conceptul de soartă este dialectic, adică între contradicții sau contrarii, Soarta este mereu mișcătoare și nu staționară. În decursul timpului soarta se schimbă în aspectul său. La fel ca în teatru, decorurile și piesa se află pe o scenă rotativă, iar Soarta se rotește pe scena vieții individuale. Soarta poate îngheța într-o anumită poziție a acestei etape rotative a vieții, devine o soartă obsesivă... Dacă, pe de altă parte, Ego-ul, cu ajutorul spiritului, este capabil să contracareze puternic efectele pietrificante ale funcțiilor de determinare a soartei obsesiv-compulsive și de a pune în mișcare etapa rotativă, apoi - în circumstanțe favorabile - o soartă liberă se află în curs de devenire" (1968, 22-23).

            Perspectiva Holistică

Principiul dialecticii introduce nu numai ideea de dinamism și schimbare în problematica umană. Mai degrabă, ideea de unitate cuprinzătoare sau de integritate este asociată cu aceasta. Deja pentru scriitorii vechii «Cărți a transformărilor» și pentru înțelepții taoiști sau, mai târziu, pentru Heraclit (500 î.Hr.), realitatea consta în uniunea contrariilor. Pentru ei, omului îi este menit să fie prins între contrarii.

Probabil că Jaspers (1973, 283) s-a gândit la asta și când a spus: „Viața sufletului și conținutul său sunt împărțite în contrarii. Dar prin contrarii totul este din nou conectat. Ciompi (1982, 119) vorbește despre "ubicuitatea structurii polare a contrariilor ". Szondi rezumă acest gând astfel: „Dialectica psihică o numim în general ca fiind acea interacțiune a funcțiilor psihice opuse care condiționează și mențin unitatea sufletului” (1956, 259).

Odată cu abordarea holistică, vine și o abordare cuprinzătoare. Psihologia Destinului abordează oamenii în întregime pe trei niveluri existențiale:

1. Bio-psihologic (moștenire, instinctualitate, Natură)

2. Social-psihologic (mediu social și mental) și

3. Ego-psihologic (ego și spirit).

În limbajul poetului sună mai simplu și mai ușor de înțeles: „Ce ești - spune A. Huxley - depinde de trei factori: ce ai moștenit, ce te-a făcut mediul tău și ce alegi liber din mediul tău și moștenire" (citat din Szondi, 1967, 18).

Toate științele care se ocupă de oameni pot fi atribuite cel puțin unuia dintre aceste trei niveluri și, prin urmare, sunt de asemenea importante pentru psihologul destinului; de exemplu pentru domeniul biologic: medicină, genetică, psihobiologie, psihosomatică, etologie; pentru zona socială: teorii sociale despre macro și micro structuri, de exemplu despre familie și căsătorie; și, în cele din urmă, doctrine filozofice și psihologice ale ego-ului uman, precum și aspecte ale teologiei și religiei.

De asemenea, este holistică atitudinea integratoare a lui Szondi față de alte psihologii. OBS: Deci, el a văzut analiza sa despre Soartă ca un supliment la teoriile psihanalizei (S. Freud) sau la psihologia complexă (C. G. Jung), care au fost considerate fundamentale. El pledează pentru o „psihologie de profunzime unită” fără a estompa diferențele complementare (1956, 18 și 532).

Conceptul de soartă compulsivă

În ce constă destinul psihologic poate fi văzut din conceptele de destin impus și conceptul de libertate.

            Inconștientul familial

Inconștientul personal descoperit de Freud, care se exprimă în principal prin simptome, și inconștientul colectiv investigat de Jung al cărui limbaj este în special cel al simbolurilor, Szondi a adăugat acum inconștientul familial. Acesta, inconștientul familial servește ca o metaforă a locului unde, ca să spunem așa, moștenirea familială a unei persoane poate fi găsită. ”Analiza destinului sondează emergența unei figuri ancestrale prin care aceasta revine complet în viața unui descendent în aceeași formă de existență pe cât a fost eficientă o dată sau de mai multe ori în istoria familiei”(Szondi, 1963, 57).

Cuvântul „strămoș”, care sună destul de mitologic, poate fi de asemenea înțeles pur psihologic și poate vorbi despre nevoi specifice legate de familie în cadrul dialecticii instinctuale (Szondi 1952, 28). Chiar dacă o figură ancestrală vrea să se manifeste într-o anumită soartă ancestrală, purtătorul acestui bagaj ancestral are încă diverse posibilități de existență (Existenzmöglichkeiten). Psihologia Destinului se opune oricărui fatalism, deoarece ființa umană este capabilă să aleagă dintre posibilitățile date. Într-o alegere forțată (Zwangswahl), un strămoș se poate exprima ca o boală. Dacă, totuși, o persoană cunoaște acest pericol, poate fi conștient - adesea o face inconștient - de ex. B. alege un loc de muncă în care socializează această nevoie care altfel îl poate îmbolnăvi.

            Alegerea ca mod de acțiune al inconștientului familiei

Alegerea este limbajul propriu-zis al inconștientului familial sau exprimat printr-un slogan: „Alegerea face Destinul" (Szondi 1968, 41). Aici Psihologia Destinului a dezvoltat un principiu pe care îl numește Genotropism sau zestrea ereditară a rudelor. Genotropismul sau alegerile umane care pot fi explicate cu inconștientul familial pot fi observate în principal în cinci domenii diferite ale vieții:

- în alegerea partenerului,

- în alegerea prieteniei,

- în alegerea profesiei și hobby-ului,

- în alegerea bolii și

- în alegerile cu moartea, de ex. B. se sinucide.

Concepte privitoare la Destinul ales

Eul, ca Pontifex oppositorum

În plus față de instinctul cu cele patru funcții ale sale, Szondi a introdus în psihologia Ego-ului, un „Sine superior”, pe care l-a numit „pontifex oppositorum” deoarece i s-au atribuit funcții ce permit oamenilor să pună în legătură și să integreze contrariile. Acest pontif își extrage forța din tărâmul biologic al ființei umane și lucrează împreună cu Ego-ul instinctual, față de care este, totuși, superior. În” pontif” (constructor de poduri) se află potențialul libertății omului, prin care el poate depăși unilateralitatea inerentă destinului impus.

Integrare

În legătură cu dialectica, se vorbea despre mobilitatea existenței umane. Prin munca funcțiilor pontifului, această mobilitate a ființei umane primește o finalitate și o semnificație orientată spre libertate.

Când acest proces progresează către o libertate tot mai mare în individ sau într-o comunitate, atunci are loc integrarea. Ca și în filozofia orientală, în Psihologia Destinului calea este deja scopul. Dacă modificăm acum propoziția mult citată „Alegerea face Destinul” la tema noastră a libertății, atunci putem spune cu Szondi (1963, 98): „Destinul libertății este alegerea de a deveni om”.

Perspectiva multigenerațională a analizei destinului

Moștenirea familiei influențează adesea în mod fatal evenimentele aparent individuale, cum ar fi alegerea partenerului, alegerea ocupației, boala și moartea. În ansamblul multigenerational, încrengăturile, constelațiile de relații și resursele devin perspective care se întind de-a lungul generațiilor. Inconștientul familial formează o legătură invizibilă care înconjoară pe toți membrii familiei pe verticală de-a lungul generațiilor, așa cum ar fi fost cuprins într-un plan inconștient al sorții. De asemenea, conectează membrii vii ai unei familii pe orizontală. Acest lucru creează o rețea afectivă, cu personalitate supraiacentă, pentru membrii familiei. Analiza destinului nu vede niciodată oamenii ca indivizi izolați, ci mai degrabă încorporați în contextul vizibil și invizibil al familiei de origine și rudenie care îi însoțește întreaga lor viață.

Suntem purtătorii și partenerii unei co-evoluții familiale (Willi 1985) și administratori existențiali ai unei moșteniri familiale, pentru păstrarea, dezvoltarea și transmiterea de care suntem responsabili. Asumarea acestei responsabilități transmite un sentiment vital prin conștientizarea identității și a solidarității familiei. Cu toate acestea, dacă așteptările strămoșilor sunt acceptate în mod inconștient și trăite sub o forță oarbă, acestea împiedică prea ușor sau chiar frânează realizarea de sine și dezvoltarea de sine a fiecărui membru al familiei. Membrul familiei cedează astfel unei sorți obligatorii a familiei, care merge mână în mână cu experiența de a nu-și duce propria viață, de a fi nevoit să repete orbește tiparele de viață ale strămoșilor și să nu se întrebe niciodată:” de ce?”.

Terapeutul destinului mai știe, desigur, că asumarea ordinelor și obligațiilor strămoșilor în cel mai bun caz conferă vieții membrilor familiei individuale sens, stabilitate și sentimentul de identitate și continuitate: (familiäre Identifizierung „identificare familială” conform Szondi 1956, 214). Acest lucru se aplică atunci, dacă sarcinile sunt preluate în mod conștient și responsabil în funcție de propriile posibilități.

Din punctul de vedere al perspectivei multi-generaționale, Psihologia Destinului înțelege oamenii din nevoile lor, din afectele și emoțiile care îi însoțesc în designul lor genetic și specific familiei, din tradiția transgenerațională, care împreună formează motivația și afectează soarta. Impactul modelării, procesării și influențării socio-economice intergeneraționale a oamenilor se reflectă în destinul social.

Moștenirea familială a ideilor, transmisă de-a lungul generațiilor, cu valorile, convingerile, idealurile, regulile vieții, viziunile asupra lumii (Weltanschauung) și tradițiile formează punctul de plecare pentru destinul mintal.

Capacitatea ființei umane de a participa la o dimensiune spirituală și transpersonală a ființei, care a fost promovată sau dezactivată de-a lungul generațiilor, formează baza destinului credinței sau al spiritualității.

Persoana care prin legătura asemănătoare a Ego-ului la familia sa, preia încărcătura ereditară, instinctuală, socială și mentală, luând atitudine în mod conștient, trăiește alegând, fiind astfel liber.

Destinul și posibilitățile lui sănătoase și maladive 

Freud a văzut în principal în nevoile instinctuale reprimate, adică în conținutul inconștientului personal, cauzele bolilor mintale.

Jung s-a referit la „lipsa de sens și lipsa de obiect a vieții”, ca „societate nevrotică a epocii noastre” (allgemeine Neurose unserer Zeit). La rândul său, Adler a văzut boala ca pe o rezistență la cerințele comunității sociale.

Szondi nu încearcă să respingă aceste opinii, ci să le completeze. În acest sens, el nu înțelege ca boala mintală să fie înțeleasă unilateral, ci mai degrabă ca „destin holistic”, adică cu toți factorii care determină soarta.

Analiza Destinului se bazează pe presupunerea că fiecare boală mintală este legată de o componentă sănătoasă. Bazându-se pe cele patru vechi încadrări nosologice (boli sexuale, afecțiuni paroxistice, schizotimie și boli maniaco-depresive), Szondi vorbește acum despre patru forme maladive destinologice cu atributele lor sănătoase și bolnave. Analiza Destinului înțelege bolile mintale în primul rând ca „maladii destinologice” formate din simptome cu pericole instinctuale, forme de apărare și „ieșiri de urgență” specifice.

Potrivit lui Szondi, modul în care oamenii se ocupă de polaritățile lor psihologice sau sunt dominați de acestea determină cursul sorții individului și a comunității. O persoană este sănătoasă dacă este capabilă să-și păstreze într-un anumit echilibru polaritățile psihologice în relația lor dinamică și dialectică, să le echilibreze și să le integreze într-un întreg. O persoană se îmbolnăvește dacă trebuie să despartă polaritățile, să le dualizeze, experimentând suferința eșecului în fața tendințelor ireconciliabile. Calea vindecătoare conduce la contactul cu părțile de personalitate divizate și integrarea contrariilor într-un întreg spiritual.

Puterea de” a fi” (Verteilung der Seinsmacht)

În timp ce persoana sănătoasă se caracterizează prin disponibilitatea liberă și flexibilă a funcțiilor ego-ului său, persoana bolnavă se caracterizează prin eșecul lor temporar sau cronic. Pe eșecul specific al uneia sau mai multor funcții ale Eului în dinamica așa-numitei „orbite ale Eului”, Szondi fundamentează o sistematică diferențiată a destinelor de viață deteriorate. Prin urmare, diagnosticul psihologic al Destinului se concentrează pe blocajele existente și eșecurile funcțiilor Eului în alte domenii ale vieții.

Szondi invocă, de asemenea, orientarea unilaterală, rigidă, imobilă a Ego-ului, care împiedică exercitarea” puterii de a fi”, prin incapacitatea distribuirii interesului și atenției ego-ului, asupra ideilor și obiectelor. Aptitudinea de” a fi” ar însemna o distribuție echilibrată a energiei psihice, moștenirea și atașamentul față de strămoși, prezența laturii instinctuale și afective a ființei umane, prezența în mediul social și în lumea înconjurătoare adecvate fazei respective a vieții.

Dacă o persoană își transferă interesele unilateral către moștenire și trecutul familiei, va cădea prea ușor sub stăpânirea unei sorți obsesionale, așa cum se reflectă adesea în formele de rasism, naționalism și glorificări ale trecutului ancestral.

Dacă viața instinctuală primește toată atenția, atunci ființa umană trăiește soarta compulsivă a instabilității definind un caracter instinctual necontrolat.

Dacă mediul primește cea mai mare pondere în distribuția puterii ființei, atunci este mai probabil ca ființa umană să cedeze destinului forțat al unei nevroze sociale (conform lui Erich Fromm).

Dacă o persoană își lasă rațiunea și intelectul să preia controlul, se usucă (verkümmert) într-un raționalism rece.

Dacă lumea ideilor și a spiritului câștigă toată puterea de a fi, omul își pierde pământul sub picioarele sale.

Dacă ego-ul adună toată puterea de a fi asupra sa, atunci ființa umană se umflă într-o pseudo-divinitate.

            Istoric medical, curriculum vitae

Alături de anamneza clinică obișnuită, „anamneza genealogică a familiei” conform lui Szondi (1963, 110) se concentrează pe istoria familiei, stilul de viață al familiei, condițiile de viață specifice, tradițiile profesionale, talentele, interesele, bolile fizice și mentale, vârstele, cauzele de deces, dizabilități, dispute legate de moștenire, relații de putere în familie, strămutări și unde se află membrii familiei, despărțiri, divorțuri, adopții, schimbare de religie.

Pentru a evalua resursele familiei, diagnosticul destinului este interesat de modul în care au fost abordate fazele ciclului de viață al unei familii și cerințele lor specifice.

Din anamneza detaliată, încercăm să obținem indicii inițiale despre regulile vieții care sunt eficiente într-o familie și influențează soarta membrilor familiei individuale, valorile, dorințele, blestemele, atribuțiile și așteptările de rol, încurcături, moșteniri, coaliții, neiertătoare, secrete de familie și mituri și imagini de sine.

Arborele genealogic

Datele genealogice ale anamnezei familiale pot fi aranjate clar într-un arbore genealogic (genogramă), posibil cel puțin până la a treia generație, cu includerea datelor despre soț și prieteni, rudele membrilor familiei. Dacă arborele genealogic este compilat și desenat de persoana în cauză, structura vizuală și designul personal al arborelui genealogic câștigă valoare de diagnostic.

În funcție de frecvența și natura anumitor forme de afecțiuni și boli, diagnosticul destinului ia informații din arborele genealogic pentru indicare și prognostic.

 Rezumat 

În câteva pagini am rezumat elementele de bază, metodele și cerințele Analizei Destinului. În cele din urmă, să îl lăsăm pe Leopold Szondi să ne spună din nou ceva: „soarta este alegerea și distingem două tipuri de alegere: în primul rând, alegerile inconștiente, orientate genetic. Aici tendințele ancestrale inconștiente ghidează persoana în alegerea iubirii, a prieteniei, a ocupației, a formei de boală și a tipului de moarte. Numim” pietre unghiulare destinologice” (das Stück des Schicksals) imaginile ancestrale inconștiente depozitate în destinul familial impus. În al doilea rând, alegerile conștiente, ghidate de Ego-ul personal al individului reprezentând posibilitatea noastră de alegere. Destinul impus și destinul ales, alcătuiesc împreună integrarea destinului.

Din punct de vedere pur teoretic, analiza reală a destinului și deschiderea căii de vindecare constă în parcurgerea următoarelor două faze:

Prima fază este aceea de sensibilizare a pacientului și confruntare cu revendicările sale ancestrale suprimate. Această fază este analiza destinului forțat.

A doua fază este cea a analizei Ego-ului și a funcției de credință (Glaubensfunktion) adică, analiza legăturii dintre Ego și minte. Această fază corespunde astfel analizei destinologice a alegerilor.

Sarcina analistului destinului este astfel de a conștientiza constrângerile în acțiunile elective ale clientului și de a schimba soarta persoanei prin restructurarea și întărirea ego-ului în direcția destinului electiv conștient.

Trad. D.D.