Ori de câte ori atitudinea conștientă este orientată spre un conținut extrem, inconștientul, în cele din urmă, se va „îmbunătăți” pentru a restabili echilibrul. Acest lucru este cunoscut în psihologia jungiană drept „compensare” și este un concept atât de omniprezent, încât putem ajunge până la a-l considera o lege spirituală.
În fiecare polaritate; în legea fizică a principiului acțiunii și reacțiunii; în fluxul și refluxul apelor; în sistola și diastola inimii; în electricitate, galvanism și afinitatea chimică, un dualism inevitabil caută un echilibru. Induceți magnetismul la un capăt al unui ac, iar încărcarea opusului are loc la celălalt capăt. În doctrina străveche ce are la baza Mitul lui Nemesis, universul va participa în cele din urmă, uneori generații mai târziu, la dreptatea cosmică. În ideile de: dinte pentru dinte; ochi pentru ochi; sânge pentru sânge; măsură pentru măsură, tot ceea ce cunoaștem reprezintă un sistem de compensare. Astfel că, fiecare defect dintr-o parte, este compensat de cadouri în alta. Fiecare suferință este răsplătită; fiecare sacrificiu este rezolvat; fiecare datorie este plătită.
Jung a văzut acest principiu funcționând în mituri, vise și basme. Icar zboară prea sus și trebuie să cadă; Prometeu fură focul și primește pedeapsa veșnică; întunecatul Lord Voldemort câștigă prea multă putere și forțele compensatorii ajung în inconștient sub forma lui Harry Potter.
În Cenușăreasa, o atitudine prea umilă este compensată de o eventuală ridicare la rang de prințesă. Un băiat de la țară vine la curte și devine rege datorită faptelor sale.
Putem observa acest principiu inclusiv în vise. Atitudinile ego-ului sunt invariabil parțiale și prejudiciabile, iar mintea "nocturnă" compensează cu moduri alternative de a vedea. Unul din cele mai faimoase vise ale lui Jung descriu acest lucru:
Jung a visat o pacientă față de care simțea o profundă frustrare în timp ce se afla în cadrul sesiunilor terapeutice. Cu o seară înainte el se hotărâse să îi vorbească despre asta și în urma acestei decizii, a visat că mergea pe o autostradă. În dreapta lui era un deal abrupt, cu un castel în vârf, iar pe cel mai înalt turn se afla o femeie pe care o recunoaște ca fiind pacienta sa. Pentru a o vedea cum trebuie, a trebuit să-și lase capul pe spate, trezindu-se a doua zi cu gâtul înțepenit.
Jung a spus că interpretarea i-a fost imediat evidentă - dacă în vis el a trebuit să-și ridice privirea către pacientă, în realitate el de fapt o privea prea de sus - visul compensând astfel atitudinea unilaterală.
În eseul său "Despre Compensări", Ralph Waldo Emerson rezumă: "Trebuie să plătiți!".
Fiecare acțiune conștientă produce o reacție egală și opusă în inconștient. Atitudinile prime din anii 1950 au creat condițiile inconștiente care au explodat în anii '60 și ne-au adus Rock and Roll-ul.
Inconștientul nu lasă lucrurile să se abată prea departe spre nicio extremă. Chiar dacă lumea din afară pare să răsplătească nedreptatea, o reacție egală și opusă este cu siguranță la lucru în inconștient. Dacă justiția exterioară nu prevalează, dreptatea interioară prinde rădăcini în suflet, așa cum vedem atât de bine în „Portretul lui Dorian Grey”.
„În vise, inconștientul furnizează toate acele conținuturi constelate de situația conștientă, dar sunt inhibate de selecția conștientă” CG Jung CW 6
"Inconștientul nu risipește multe cuvinte spunându-ți ceea ce știi deja ”- Marie Louise Von Franz C.C.