PARTEA 22. Rezultatele2.1. Caracteristicile autorilorTabelul 1 prezintă caracteristicile autorilor din cadrul eşantionului. Observaţi că fiecare dintre aceste caracteristici se găsesc de asemenea printre persoanele care nu sunt nici sadici sexuali şi nici infractori. Fără date comparabile despre bărbaţi din populaţia generală sau din alte grupuri de comparaţie, aceste date trebuie să fie interpretate cu precauţie.
Toate persoanele erau de sex masculin, şi toţi cu excepţia unuia. erau de rasă caucaziană. Dintre bărbaţi, 47% proveneau dintr-un mediu familial caracterizat prin infidelitate parentală sau divorţ: proporţii aproximativ egale au relatat că au fost abuzaţi fizic (23%) sau sexual (20%) în copilărie. În perioada în care comiteau faptele, 43% erau căsătoriţi. Cei 9 care au fost implicaţi incestuos cu proprii copii reprezentau 30% din întreg eşantionul, însă 60% dintre cei 15 subiecţi aveau copii.
43% erau cunoscuţi ca având experienţe homosexuale, excluzând jocurile sexuale din copilărie, iar în 2 cazuri în care au fost suspectate activităţi homosexuale nu au putut fi confirmate. Activităţi de comportament parafilic non sadic au inclus travestiul (20%) şi fapte minore cu caracter sexual (tras cu ochiul, telefoane obscene sau expunere indecentă (20%). 6 bărbaţi şi-au împărţit partenerii sexuali consensuali cu alţi bărbaţi (incluzând 3 care şi-au împărţit nevestele).
43% au avut o educaţie superioară liceului. Dintre cei 10 cunoscuţi cu experienţă militară, 8 au servit în forţele terestre. Cel puţin 5 au fost lăsaţi la vatră în mod onorabil, iar unul a primit o eliberare din serviciul militar pe motive medicale necunoscute. Ocupaţia acestor subiecţi erau: patiser (2), bucătar, bucătar-şef, cofetar de bomboane, ospătar, proprietar de restaurant, muzician, bodyguard/şofer de tiruri, muncitor necalificat, fermier, specialist în etanşarea tubulaturii în domeniul naval, depanator de televizoare, frizer/proprietar de studio foto nud, conductor de trenuleţ în parc de distracţii, mecanic, lucrător în construcţii, antreprenor în construcţii, vopsitor de locuinţe, tapiser, agent de vânzări, manager de vânzări, dezvoltator imobiliar/pilot de maşini de curse, fotograf, tehnician cardiovascular, agent de pază, ajutor de şerif, student la drept, ofiţer de armată şi bancher. Se observă că majoritatea acestor ocupaţii implică contactul cu publicul larg. 33% dintre infractori aveau o reputaţie solidă ca cetăţeni prin implicarea în activităţi civice, muncă voluntară, contribuţii caritabile, activităţi politice şi relaţii de afaceri solide.
50% dintre autori erau cunoscuţi cu abuz de droguri altele decât alcool. 13% aveau în trecut cel puţin o tentativă de sinucidere. Aceşti 4 bărbaţi avuseseră un total de 6 episoade suicidare incluzând spânzurare (2), intoxicaţie cu monoxid de carbon, ingestie de substanţe chimice, tăiere de vene şi supradoze de drog.
Şofatul excesiv definit ca şofatul fără un scop precis sau condusul pe distanţe lungi doar pentru a schimba spontan deplasarea într-o altă direcţie, caracteriza 40% dintre bărbaţi. 30% dintre bărbaţi erau „pasionaţi” de poliţie şi manifestau în mod obişnuit un interes excesiv pentru activităţile poliţieneşti şi pentru lucruri inutile. Acest interes varia de la colectarea de literatură privitoare la tehnicile poliţieneşti până la a avea uniforme de poliţie complete, contrafaceri ale documentelor oficiale şi insigne, sau automobile modificate pentru a se asemăna autoturismelor de poliţie (cauciucuri cu margine neagră, radio cu două căi, scanner Bearcat, antenă tip vergea, lumini roşii intermitente şi sirenă).
57% dintre bărbaţi nu erau cunoscuţi cu cazier înainte de arestarea lor pentru faptele sadice descrise mai jos. 43% aveau cazier pentru o varietate de fapte de natură nonsexuală şi pentru fapte de natură sexuală non sadică.
83% dintre bărbaţi deţineau colecţii de bunuri legate de teme violente sau sexuale sau din ambele categorii. Cele mai obişnuite colecţii deţinute erau cele pornografice (53%), urmate în frecvenţă de arme (37%), legarea unor lucruri inutile (37%) şi reviste de detectivi (23%)[1]. Proporţii mai mici dintre bărbaţi colectau cuţite (19%), revista Soldier of Fortune (7%), dispozitive sexuale (7%) şi lenjerie intimă de femei (3%). La fel ca şi la caracteristicile autorilor date în Tabelul 1, colecţiile specificate aici nu sunt asociate în mod necesar cu sadismul sexual sau cu criminalitatea.
2.2. Caracteristicile fapteiCaracteristicile faptelor sunt redate în tabelul 2
Unsprezece dintre bărbaţi (37%) au comis cel puţin una dintre fapte cu un partener care l-a asistat la toate fazele infracţiunii. Aceşti 11 autori au fost asistaţi de 11 parteneri de sex masculin şi 7 de sex feminin. Doi dintre partenerii de sex masculin erau părinţii autorilor. Cinci dintre partenerele de sex feminin erau soţii ale autorilor, şi una era o victimă care fusese ţinută captivă 4 săptămâni înainte de a începe să ajute la răpirea şi torturarea altor victime. Cinci dintre autori au oferit acces din punct de vedere sexual la victimele lor altor 11 bărbaţi.
93% dintre autori au fost apreciaţi că planificându-şi cu atenţie faptele lor, evidenţiindu-se acest lucru prin comportamente de genul:
- studierea procedurilor organelor de aplicare a legii;
- studierea şi colecţionarea armelor; construirea unui scaun de tortură sau a unei încăperi special echipate pentru tortură;
- modificarea unui autovehicul pentru a fi folosit în răpiri şi tortură (antifonarea unei dubiţe, demontarea geamurilor şi a mânerelor de la portieră, sau instalarea unor accesorii specifice autovehiculelor de poliţie);
- pregătirea unei „truse de tortură” ce conţine materiale pentru imobilizat, echipamente pentru tortură, arme, camere video, instrumente de înregistrare şi echipamente funerare (ex o lopată şi var);
- luarea de provizii pentru călătorii în locaţii îndepărtate (ex. apă şi mâncare pentru deşert, combustibil suplimentar pentru a zbura către o insulă îndepărtată);
- efectuarea unei supravegheri sistematice şi urmărirea victimelor;
- uzurparea calităţii de ofiţer de poliţie în vederea comiterii faptei (23%) sau alte subterfugii elaborate;
- purtarea de mănuşi pentru a evita lăsarea amprentelor;
- luarea victimei la o locaţie selectată anterior (77%).
Cel mai obişnuit mijloc folosit pentru a obţine accesul către victimă a fost determinat pentru fiecare dintre cei 30 de autori. Cel mai mare număr (27 sau 90%) au folosit o abordare de tipul „simularea unei situaţii”[i], apropiindu-se în mod deschis de victimă sub un pretext cum ar fi solicitarea sau oferirea de ajutor, solicitarea de îndrumări sau efectuarea unei arestări. Spre exemplu, un bărbat a angajat modele pentru a poza la sesiuni de fotografii, aparent pentru a fi folosite pentru coperţile unor reviste poliţieneşti, însă acesta lua victimele în deşert, le fotografia şi le strangula. Doi bărbaţi au folosit abordarea de tipul „surpriză”, în care aceştia apucau victima brusc pentru a obţine controlul. Unul dintre ei folosea abordarea de tipul „atac prin surprindere”, lovind pe neaşteptate victimele în cap cu un obiect contondent. 60% dintre autori au ţinut una sau mai multe dintre victimele lor pentru perioade ce variau între 24 ore şi 6 săptămâni înainte de a le ucide sau de a le elibera. Trei autori au convins sau au forţat foste victime captive pentru a reveni pentru abuzuri suplimentare. Victimele erau ţinute captive prin legare sau încuiere într-o zonă limitată, prin prezenţa fizică permanentă a autorului sau printr-o combinaţie a celor două. 87% dintre autori au legat la ochi sau au pus căluş uneia sau mai multor victime. 77% dintre autori s-au implicat în legarea sexuală a uneia sau a mai multor victime. Legarea sexuală se referă la restricţii de mişcare sau folosirea contențiilor în sensul declanşării unei excitări sexuale a autorului. Se distinge de legare, prin unicul scop al restrângerii libertăţii de mişcare a victimei prin folosirea în legarea sexuală a unor legări sofisticate şi excesive, legări elegante şi simetrice care nu sunt necesare şi legarea victimei într-o varietate de poziţii, deseori în timp ce este fotografiată.
Aşa cum se observă în tabelul 2, actele sexuale efectuate în mod forţat cu victima de către cea mai mare parte a autorilor (în ordine descrescătoare) erau violul anal, sexul oral forţat, violul vaginal şi penetrarea cu obiecte. 67% dintre autori au forţat una sau mai multe dintre victime să se implice în cel puţin 3 asemenea activităţi. 43% dintre autori au suferit disfuncţii sexuale în timpul faptelor lor, incluzând ejaculare târzie (11), ejaculare prematură (1) şi ejaculare condiţionată (1). În plus faţă de actele sexuale listate în tabelul 2, un număr mic de autori s-au angajat în alte acte sexuale cu victimele lor, incluzând introducerea unui deget în vagin sau anus (3), efectuarea de cunillingus victimei (2), forţarea victimei să se masturbeze sau să-l masturbeze pe el (2), forţarea a două victime să se angajeze în activităţi sexuale una cu cealaltă (2), forţarea victimei să bea urină sau să mănânce fecale (2), urinarea pe o victimă (1), penetrarea rectului cu pumnul (1), şi întreţinerea de relaţii sexuale după moarte (1).
Comportarea autorilor în timpul comiterii faptelor a putut fi stabilită din declaraţiile victimelor, din înregistrările realizate de către autori sau din interviuri într-un număr suficient de cazuri pentru a şti că cel puţin 87% au avut un afect lipsit de emoţie, detaşat. 23% şi-au instruit victimele să rostească anumite cuvinte în timpul faptei, uneori utilizândînsemnări scrise de mână. Astfel de discursuri forţate au inclus descrierea actelor sexuale care aveau loc, fraze auto depreciative şi jucarea unui rol a unei a treia părţi.
Toţi autorii (100%) şi-au torturat în mod intenţionat victimele, majoritatea cu metode extreme şi evidente, astfel cum sunt prezentate în tabelul 3.
Tabelul nr. 3 - Metode de tortură fizice folosite de criminalii sadici sexuali
Pentru a ilustra extremitatea torturilor folosite de către aceşti 30 de autori, cităm doar două dintre cele mai puţin ofensive exemple:
- Primul a fost al unui bărbat care şi-a legat şi suspendat propria fiică cu funii în poziţii dureroase şi cu legături strânse dureroase de la vârsta de 2 ani până la vârsta de 8 ani în timp ce acesta o fotografia;
- Cea de-a doua a fost a unui bărbat care şi-a forţat o victimă de viol ţinută captivă să privească în timp ce viola şi ucidea o a doua femeie.
Anumiţi autori au folosit deseori multiple mijloace de tortură. Suplicii psihologice prin umilire, degradare şi ameninţări erau deseori combinate cu metode fizice de tortură pentru a amplifica frica victimei. Importanţa pentru autor a terorii victimei este subliniată de precauţiile luate de mai mulţi autori de a se asigura că victimele lor rămân conştiente în timp ce sunt torturate şi de resuscitarea victimelor aflate pe moarte de către doi autori cu scopul ca aceştia să poată provoca suferinţe suplimentare înainte ca victimele să moară.
22 din cei 30 de bărbaţi (73%) s-a stabilit că au ucis; împreună aceştia au avut 187 de victime cunoscute ale infracţiunii de omor. 5 bărbaţi erau responsabili pentru 122 de crime cunoscute, iar ceilalţi 17 au ucis 65 de victime cunoscute. Numărul total de crime comise de către cei 22 se suspectează a fi mai mare de 300. 17 dintre bărbaţi (57% dintre autori şi 73% dintre criminali) erau cunoscuţi ca fiind criminali în serie[i],[ii] ucigând 3 sau mai multe victime în incidente diferite. (Trei alţi criminali erau suspectaţi a fi ucis în serie fără a se putea proba). Toţi, cu excepţia a doi criminali, au ascuns cel puţin unul din cadavrele victimele lor. Cu toate acestea, acesta nu a fost un comportament constant, de vreme ce anumite victime au fost lăsate în locuri unde puteau fi văzute de către cei apropiaţi sau uşor de găsit, în timp ce altele erau abandonate fără nici o precauţie.
Cele 187 de victime cunoscute ale infracţiunii de omor au decedat dintr-o multitudine de cauze. Cauza decesului a putut fi determinată în 130 de cazuri. (vezi tabelul 4).
Tabelul nr. 4 - Cauza decesului a celor 130 de victime ale infracţiunii de omor
Cea mai remarcabilă diferenţă dintre cauzele decesului în cazul acestor crime şi distribuţia cauzelor de deces printre victimele crimelor, în general, o reprezintă proporţia relativ mare a cauzelor de asfixie mortală (61%) şi proporţia relativ mică a decesului prin împuşcare (25%). Criminalii în serie au fost inconstanţi în ceea ce priveşte mijlocele prin care aceştia şi-au ucis victimele lor multiple, cu excepţia unei persoane care şi-a strangulat cu mâinile sale toate cele 25 de victime şi a unei alte persoane care şi-a împuşcat toate cele 17 victime ale omorurilor. Deşi bătăile -ca o cauză a decesului- reprezintă doar 3%, 60% dintre criminali şi-au bătut victimele. Cauza decesului nu a putut fi determinată pentru victimele care au fost distruse de foc (17), descompuse (28) sau ajunse în stadiul de schelet (7); iar în cazul a trei bărbaţi responsabili pentru aceste crime, 2 au negat implicarea în crime, iar unul s-a sinucis după arestare şi înainte de luarea interviului. (Pentru 5 victime datele despre cauza morţii lipseau).
53% dintre autori şi-au înregistrat cel puţin una din fapte prin însemnări, desene, fotografii, înregistrări audio sau video. Cantitatea de detalii în asemenea înregistrări a variat de la efectuarea unei notări încriptate pe un calendar până la înregistrări video ale torturii sau o autobiografie de dimensiunea unei cărţi care detalia fiecare nuanţă a faptei. Câţiva dintre autori şi-au menţinut înregistrări extinse ale faptelor lor, inclusiv colecţionarea de fotografii ale victimelor (13%), colecţii de înregistrări audio ale crimelor lor (7%) şi colecţii ale înregistrărilor video ale crimelor (7%). 40% dintre autori au păstrat unul sau mai multe obiecte aparţinând victimei (lenjerie intimă, pantofi, bijuterii, portofele, permise de conducere sau alte lucruri), care au fost deseori găsite ascunse printre lucrurile cu amintiri ale autorului.
2.3. Caracteristicile victimei97% dintre autori au victimizat numai persoane de rasa caucaziană. Singurul autor de culoare a victimizat doar persoane de rasa caucaziană, iar un autor de rasa caucaziană a victimizat persoane atât de rasa caucaziană, cât şi de culoare. 83% dintre autori şi-au axat infracţiunile lor în principal pe persoane necunoscute. 73% au victimizat doar femei, 17% doar bărbaţi şi 10% atât femei cât şi bărbaţi. 57% au victimizat doar adulţi, iar 17% au victimizat doar copii. Este de notat că 43% dintre autori au victimizat unul sau mai mulţi copii.
În doar cinci dintre cele 30 de cazuri (17%) a existat o anumită asemănare evidentă dintre victimele alese şi cineva cu o semnificaţie psihologică din viaţa autorului. Spre exemplu, un bărbat care a ucis cel puţin 2 femei a fost căsătorit cu o femeie cu părul negru lung. Victimele sale aveau păr negru, iar acesta s-a referit la acţiunile sale cu ele ca fiind „practică” pentru ceea ce va face când va obţine controlul asupra fostei sale soţii. El a pregătit însemnări scrise pentru victimele sale care să repete cuvintele pe care fosta sa soţie le spusese forţat în timpul unei sesiuni înregistrate pe suport magnetic în care acesta a brutalizat-o.
3. ComentariiDeşi autorii sadici sexuali studiaţi erau responsabili pentru un număr mare de infracţiuni grave, trebuie să avertizăm că există un număr şi mai mare de sadici sexuali care comit mult mai puţine infracţiuni grave şi, prin urmare, cazurile lor nu au fost trimise Centrului Naţional pentru Analiza Infracţiunilor Violente. Deşi aceste date nu pot fi generalizate pentru întreaga clasă de infractori sadici sexuali, acestea furnizează nişte introspecţii către o categorie de autori ce reprezintă cea mai eficientă şi distructivă categorie dintre toţi infractorii cu motivaţie sexuală. Aceste cazuri nu sunt grave prin severitatea sadismului lor sexual, ci prin severitatea criminalităţii lor. Dacă aceştia sunt sadici criminali „de vârf” ale căror infracţiuni sunt deosebit de grave, noi credem că aceştia diferă de sadicii sexuali mai puţin distructivi nu prin „severitatea” practicilor neagreate social, ci prin caracterul patologic care le permit acestora asemenea exprimări neinhibate a dorinţelor lor sexuale.
Clinicianul care evaluează pe cineva care ar putea suferi de sadism sexual trebuie să fie capabil să obţină un istoric adecvat fără să afişeze o atitudine şocantă inoportună sau neîncredere. Nu este în repertoriul obişnuit clinic să se facă cercetări cu privire la formele particulare de tortură pe care cel intervievat le găseşte cele mai atrăgătoare sau cu privire la tema celor mai excitante fantezii, însă aceste întrebări despre asemenea subiecte tabu de cercetare sunt necesare dacă cel care intervievează speră să obţină informaţii relevante pentru diagnostic. Asemenea cercetări sunt relevante nu numai pentru evaluarea ştiinţifică a persoanei care a comis o faptă sadică sexuală, dar, de asemenea, în obţinerea unei istorii sexuale a oricui care a oferit probe ale unor tipare de excitare, a unor comportamente neagreate social. Cu toate acestea, chiar şi cel mai bun intervievator va eşua în a obţine adevărul complet în cele mai multe cazuri. Acolo unde sunt motive să suspectăm sadism sexual, clinicianul trebuie, de asemenea, să fie înţelept să caute informaţii de la alte surse decât de la cel intervievat, cum ar fi sursele pe care acest articol se bazează.
Câteva din aceste observaţiile arătate aici necesită anumite explicaţii. Înţelesul şofatului excesiv a fost evidenţiat în mod corespunzător de un bărbat care l-a descris „sentimentul de libertate”, ca fiind „de a merge unde vreau, când vreau, fără ca cineva să-mi spună ce să fac”.
Fascinaţia pentru activităţile poliţieneşti şi pentru lucrurile inutile reflectă iluziile autorilor şi străduinţa lor de a obţine putere. Partenerii sexuali sunt împărţiţi cu alţii ca un mijloc de umilire. Victimele sunt ţinute captive pentru acces uşor, pentru a le modela comportamentul prin „antrenament” şi pentru a le prelungi suferinţele. Victimelor li se spune ce să zică în timpul agresiunii în scopul de a recrea scenarii imaginate anterior cu parteneri ideali. Corpurile victimelor sunt ascunse – în contradicţie cu corpurile lăsate la faţa locului aşa cum se întâmplă în cele mai multe omoruri – pentru a reduce posibilitatea de descoperire rapidă şi, prin urmare, depistarea. Bunurile personale aparţinând victimelor sunt păstrate ca trofee ale „cuceririlor” autorilor sau ca stimul pentru a uşura excitarea din amintiri. Persoanele necunoscute sunt alese ca victime pentru a reduce şansele ca acestea să fie legate de autor.
Una dintre observaţiile deosebit de intrigante este proporţia ridicată a acestor autori care comit penetrări forţate ale anusului sau orale, faţă de vagin. Deşi acest lucru poate fi gândit că un artefact al numărului de victime bărbaţi, acest lucru rămâne valabil chiar şi printre aceia ale căror victime sunt numai femei. Printre explicaţiile posibile pentru această observaţie este aceea că o mare parte dintre autori, cu un istoric de activităţi homosexuale ca adult, sunt mai predispuşi la contact sexual oral sau anal sau că penetrarea orală şi anală se intenţionează a fi mai degradantă pentru victimă decât penetrarea vaginală.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale acestui studiu este aceea că 53% dintre autorii sadici sexuali efectuează şi reţin înregistrări ale infracţiunilor lor. Deşi unii dintre ei au împărţit aceste înregistrări cu parteneri de infracţiuni, acestea reprezintă, pe de altă parte, proprietatea lor cea mai secretă, ce se intenţionează a nu fi văzută de altcineva. Aceste înregistrări – fie că sunt scrieri, desene, fotografii sau înregistrări electronice – sunt surse de o profunzime neobişnuită în înţelegerea autorului, a fantasmelor sale şi a comportamentului său.
Prin aceste înregistrări personale ale autorilor, este posibil să se descopere lumea sa secretă, altminteri ascunsă în timpul interviurilor cu specialiştii în sănătate mentală sau profesionişti ai forţelor de aplicare a legii. Deşi, uneori, autorii sunt deschişi în ceea ce priveşte infracţiunile lor, aceştia sunt foarte puţin deschişi în ceea ce priveşte patternul excitării sexuale ce stă la baza sau care îi însoţeşte infracţiunile.
Afectul lipsit de emoţie, detaşat al autorilor în timpul comiterii infracţiunilor lor contrastează în mod dramatic cu infracţiunile pline de reacţii emoţionale a atâtor numeroşi alţi autori violenţi, şi este în concordanţă cu faptele lor înalt metodice. Pe măsură ce o persoană ascultă înregistrarea infracţiunilor lor, aceasta este frapată de maniera calculată în care autorul păstrează un ton calm, instrucţional în faţa victimei sale aflată într-o stare evidentă şi intensă de stres. Deşi, furia iese câteodată la suprafaţă, acolo nu este niciodată vreun indiciu al vreunei pierderi de control sau a pierderii stăpânirii situaţiei. Noi considerăm că tonul rece, lipsit de emoţii al autorului în timpul comiterii infracţiunii reprezintă o dovadă – dacă mai era necesară vreuna – a lipsei de empatie pentru victimele lor. Această lipsă de empatie poate arăta psihopatie, narcisism, o capacitate extraordinară de a dezumaniza victimele sau o combinaţie a acestora.
Deşi nu au fost colectate informaţii în mod sistematic asupra tulburării de personalitate narcisiste că trăsătură a acestor oameni, am observat că toţi erau exploatativi în relaţiile interpersonale şi mulţi erau grandomani, lipsiţi de empatie, au răspuns la critici cu furie şi au cerut etalarea unei stări de admiraţie de la acele victime pe care le-au ţinut captive. Această trăsătură narcisistă este legată de conştientizarea subiecţilor, a statutului de „super infractori”. Spre exemplu, un subiect a scris recent unuia dintre autori o scrisoare umilitoare ce critica articolele publicate anterior lăudându-se că cineva scrie o carte despre el, şi sugerând că cu o stimulare adecvată ar putea fi dispus să împartă câteva din gândurile sale interioare cu cercetătorul. Nu avem nici o bază în a crede că sadismul sexual este asociat în mod obişnuit cu narcisismul; mai degrabă psihopatia acestor subiecţi este cea care este probabil asociată cu narcisismul. Aceste observaţii sunt rămăşiţe ale opiniei lui Leaff’s că „personalităţile psihopatice reprezintă o formă, o formă severă, a unei structuri de personalitate narcisiste”.[1]
Contactul lor cu clinicieni au fost surprinzător de ineficient, aşa cum este ilustrat de câteva exemple. Unul dintre subiecţi, la vârsta de 12 ani, a fost dus la un doctor de către mama să deoarece aceasta descoperise că se auto-spânzura (se angajase într-o asfixie auto-erotică[2]). Doctorul i-a spus acesteia că băiatul va creşte, însă va rămâne atras din punct de vedere sexual faţă de frânghii, astfel încât acesta a strangulat o serie de 3 femei.
Altul, a consultat un psihiatru atunci când a descoperit că violurile sadice nu îl mai satisfăceau şi a devenit îngrijorat de gândurile sale de a adăuga o crimă la repertoriul său. Pe măsură ce acesta îşi descria fanteziile sale privitoare la crimă, psihiatrul, care era în vârstă, a adormit; autorul a plecat în timpul sesiunii şi nu s-a mai întors niciodată.
Un altul care fusese arestat pentru atragerea de băieţi tineri în locuinţa sa pentru a-i fotografia cum aceştia defecau sau cum se ameninţau cu cuţitul unul pe altul în timp ce folosea ketchup sau cerneală roşie pentru a simula răni, a fost trimis la o instituţie de sănătate mentală statală; acesta a fugit, a ucis un băiat tânăr şi a rănit pe altul.
Într-un alt caz, un psiholog i-a cerut unui autor să descrie în scris cele mai bizare fantezii ca parte a psihoterapiei. Autorul a realizat descrieri detaliate a infracţiunilor sale reale, însă terapeutul nu şi-a dat seama că acestea erau amintiri, şi nu fantasme. Alte cazuri au avut eşecuri similare.
Chiar mai tulburător decât eşecul tratamentului, îl reprezintă eşecurile măsurilor de securitate personale normale pentru a preveni comiterea infracţiunilor acestora, precum şi eşecul metodelor de poliţie obişnuite pentru capturarea autorilor după prima lor faptă. Aşa cum a răspuns un autor atunci când a fost întrebat cum poate o femeie preveni să fie violată:
„Există o mulţime de paşi pe care poţi să-i faci pentru a elimina un infractor obişnuit care este doar spontan şi imprudent şi lipsit de prevedere... Dacă cineva doreşte pe altcineva suficient de mult... este aproape imposibil (de prevenit)... Aceştia pot avea cea mai bună securitate din lume. Aceştia ar putea să aibă agenţi de pază şi câini şi orice altceva... Însă dacă ai timp şi răbdare, o oportunitate se va ivi când poţi lovi pe cineva”.4. ConcluziiNoi am descris caracteristicile a 30 de infractori sadici sexuali, faptele lor şi victimele lor, inclusiv unele detalii ale faptelor care constituie tipare comportamentale ce se presupune a fi aşteptate de la acest grup de autori. Este important de recunoscut că, variabilele descrise la acest eşantion, pot apărea printre oricare persoane care nu sunt nici sadici sexuali şi nici infractori. Noi nu sugerăm, spre exemplu, că datele din Tabelul 1 sunt predictive pentru sadismul sexual. Din contră, noi vom susţine că, condiţia necesară pentru un diagnostic de sadism sexual este prezenţa fanteziei sexuale dincolo de tipul de comportament în care acest eşantion de autori chiar se angajează. Când asemenea fantasme sunt identificate, spre exemplu când un pacient declară fantezii cu legări sau când un anchetator află despre desene cu torturi ale subiectului, posibilitatea sadismului sexual ar trebui să fie luată în considerare şi explorată prin cercetări ulterioare cu privire la alte comportamente descrise aici.
Factorii asociaţi cu sadismul sexual nu au fost anterior descrişi suficient în amănunţime pentru a permite o recunoaştere globală a acestui pattern de comportament de către clinicieni sau de către autorități.
Printre clinicieni nu a devenit suficient de obişnuit în a obţine un istoric al tiparelor comportamentelor neacceptate social din punct de vedere al excitării sexuale, de a cere pacienţilor consimţământul pentru a înainta aceste înregistrări poliţiei, sau de a oferi terapie comportamentală ori substanţe anti-androgene hormonale parafilicilor cunoscuţi.
Printre anchetatorii poliţiei nu a devenit suficient de obişnuit în a recunoaşte distincţia dintre faptele sadice sexuale şi alte infracţiuni brutale sau de a anticipa importanţa însemnărilor scrise, a desenelor, a casetelor audio, a casetelor video şi a suvenirurilor de la fapte atunci când pun în practică sau execută autorizaţii de percheziţii în asemenea cazuri.
Deoarece acesta a fost un studiu explorator, necontrolat, al unui grup de autori atent selecţionaţi, ar fi inoportun în a trage concluzii despre sadicii sexuali, în general, din datele obţinute aici. Cu toate acestea, vom recomanda ca cercetătorii care studiază eşantioane de populaţie mai reprezentative de sadici sexuali şi având acces la date comparabile ale unor subiecţi de control normali şi infractori, să adreseze următoarele întrebări:
1. Infidelitatea conjugală sau divorţul sau abuzul sexual sau fizic din timpul copilăriei sunt factori ce predispun la sadism sexual chiar şi printre cei care nu comit infracţiuni?
2. Activităţile parafilice nonsadice, experienţele homosexuale la maturitate, împărţirea partenerilor sexuali cu alţii, condusul fără ţintă, interesul pentru activităţile de poliţie şi colectarea de pornografie, legarea unor bunuri inutile, armele sau revistele detectivistice sunt asociate cu sadicii sexuali chiar şi printre cei care nu comit infracţiuni?
3. Sunt disfuncţiile sexuale, faptele sexuale minore şi implicarea incestuoasă cu proprii copii, complicaţii ale sadismului sexual chiar printre acei sadici sexuali care nu comit fapte violente ce implică tortură?
Fiecare dintre aceste caracteristici au fost observate printre cei 30 de bărbaţi pe baza cărora acest articol a fost realizat, dar nu este posibil de determinat din datele obţinute aici care dintre caracteristici sunt asociate cu sadismul sexual şi care sunt asociate cu criminalitatea sau caracterul patologic. Abuzul de stupefiante, spre exemplu, este cunoscut ca fiind asociat cu criminalitatea[i],[ii] şi ar putea să nu aibă asociaţii independente cu sadismul sexual. Pe de altă parte, parafilicii nonsadici, sunt cunoscuţi a fi asociaţi cu sadismul sexual[iii] şi ar putea să nu aibă asociaţii independente cu criminalitatea.
Datele noastre ne permit să tragem concluzii despre caracteristicile infracţiunilor celor mai periculoşi autori sadici sexuali, care este grupul reprezentat pe drept de către cei 30 de bărbaţi studiaţi. Caracteristica faptelor lor o reprezintă tortura intenţionată a victimei în vederea excitării sexuale a autorului. Noi concluzionăm că, astfel de autori au tendinţa de a comite infracţiuni foarte frecvent, însă acest lucru nu implică în mod invariabil următoarele caracteristici:
- selectarea de necunoscuţi ca victime;
- selectarea anterioară a unei locaţii în care victima este dusă;
- participaţia unui partener;
- planificarea atentă (inclusiv uzurparea de calităţii oficiale - de ofiţer de poliţie);
- folosirea unui pretext pentru abordarea victimelor;
- aplicarea de lovituri victimelor;
- păstrarea victimei captive;
- legarea, legarea la ochi sau punerea de căluş victimei;
- legarea sexuală a victimei;
- violul anal, sexul oral forţat, violul vaginal sau penetrarea cu obiecte;
- efectuarea unor acte sexuale multiple cu victimele;
- solicitarea victimei de a rosti anumite cuvinte particulare într-o manieră degradantă;
- tortură intenţionată;
- crimă sau crime în serie (de cele mai multe ori prin strangulare);
- ascunderea corpurilor victimelor;
- înregistrarea faptelor şi păstrarea unor obiecte personale aparţinând victimelor.
D.D.
Întregul articol, aici:
Susanna And The Elders - Artemisia Gentileschi
BIBLIOGRAFIE [1] Leaff, L.A.: The antisocial personality: psychodynamic implication, in The psycopath: A Comprehensive Study of Antisocial Disorder abd Behaviors. Edited by Reid WH, New York, Brunner/Mazel, 1978, p.79-117 [2] Hazelwood R.R., Dietz P.E., Burgess A.W., Autoerotic fatalities , Lexington, MA, Lexington Books, 1983 [i] Bureau of justice Statistics: Prisoners and Drugs. Washington, Dc, US Departament of Justice, 1983. [ii] Guze SB, Goodwin DW, Crane JB: Criminality and psychiatric disorders. Arch Gen Psychiatry 20:583-91, 1969. [iii] Abel GG, Becker JV, Cunningham-Rathner J, şi alţii: Multiple paraphilic diagnoses among sex offenders. Manuscrit nepublicat, Behavioral Medicine Institute, Atlanta, Georgia.
[1] Hazelwood, RR: The behavior-oriented interiew of rape victims: the key to profiling. FBI Law Enforcement Bulletin 52(9): 8-15, septembrie 1983.
[1] Dietz PE: Mass, serial and sensational homicide. Bull NY Acad Med 62:477-91, 1986.
[1] Dietz, PE: Patterns in human violence, in Psychiatric Update: American Psychiatric Association Annual review. Edited by Hales RE, frances AJ. Wasghington, DC, American Psychiatric Press, 6:465-90, 1987.
[1] Bureau of justice Statistics: Prisoners and Drugs. Washington, Dc, US Departament of Justice, 1983.
[1] Guze SB, Goodwin DW, Crane JB: Criminality and psychiatric disorders. Arch Gen Psychiatry 20:583-91, 1969.
[1] Abel GG, Becker JV, Cunningham-Rathner J, şi alţii: Multiple paraphilic diagnoses among sex offenders. Manuscrit nepublicat, Behavioral Medicine Institute, Atlanta, Georgia.