Există o pictură faimoasă din anul 1887 ce aparține lui André Brouillet numită „O lecție clinică la Salpêtrière”. În ea, regasim o cameră plină de bărbați care urmărește o demonstrație ciudată. Un bărbat stă lângă o masă acoperită cu instrumente medicale. O femeie cu un corset slăbit, cu sânii aproape expuși, leșină în brațele unui alt bărbat. Mâna ei stângă se strânge ca într-o gheară. Acest tablou tulburător îl înfățișează pe neurologul Jean-Martin Charcot, celebrat pentru ceea ce a fost considerat la vremea respectivă tratamentul revoluționar al bolnavilor mintali, la azilul Pitié-Salpêtrière din Paris. El făcea adesea demonstrații ale metodei sale, folosind pacienți reali. Acest tablou este recreat în „Balul femeilor nebune” de Mélanie Laurent, o adaptare convingătoare și vie a romanului scris de Victoria Mas despre două femei prinse – în moduri diferite – în spatele porților de la Salpêtrière în timpul domniei lui Charcot.
„Balul femeilor nebune” este parțial psihodramă și parțial melodramă și poartă acele mantale cu mândrie și încredere. Fiecare scenă palpită de urgență și emoție. Nimic nu este neimportant. În același timp, filmul este foarte controlat, cu un scenariu încordat și asigurat. Laurent, care a făcut și adaptarea, reunește cu îndemânare două narațiuni separate, alergând una lângă alta cu viteză maximă până se intersectează.
Eugénie (Lou de Laâge), o tânără bogată, dar rebelă, este închisă la Salpêtrière împotriva voinței ei de cătrepropriul tată (Cédric Kahn), care este îngrijorat că fiica sa vorbește ocazional cu morții. Ea este închisă într-o clădire ce arată mai mult a temniță decât a spital, plină de urletele și bocetele femeilor. Laurent, o actriță desăvârșită, cunoscută pentru rolul său din „Inglourious Basterds”, o interpretează pe Geneviève, asistenta șefă, prezentă la tratamentul traumatizant al lui Eugénie. Geneviève este fără zâmbet și rece în fața terorii lui Eugénie, dar Geneviève este plină de surprize.
Dormitorul este un coșmar, cu femei care țipă și luptă sau sunt pierdute în stări catatonice. Se dovedește că, deloc surprinzător, în spatele acelor porți uriașe se întâmplă tot felul de lucruri oribile: exploatare, cruzime inutilă și agresiune sexuală. Luate împreună, aceste lucruri nu doar ca perpetuează nebunia, ci o creează. Multe dintre aceste femei nu sunt deloc „nebune”. Tratamentele — sângerări, magnetoterapie, hidroterapie, izolare — sunt barbare. Ocazional, una dintre aceste femei traumatizate este scoasă în fața unui public, bărbații din tabloul lui Brouillet, pentru a fi hipnotizată de Charcot (Grégoire Bonnet). Charcot a transformat azilul într-un loc de spectacol, culminând cu un „bal” mascat grotesc, unde publicul vine să se uite la „femeile nebune”, toate costumate hidos.
Cu toate blamările aduse sănătății mintale, toate laudele despre „vindecarea” pacienților, nu există absolut nicio curiozitate cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în mintea acelor femei de fapt. Sentimentele femeilor despre propriile lor vieți sunt pur și simplu irelevante.
Este un film dur, ce prezintă traumele multor femei, traume ce au impactat și impactează și generațiile actuale.
Filmul poate fi vizionat pe platforma Amazon Prime sau pe site-urile de filme gratuite.
Vizionare plăcută.
C.C.
Comments