Un triunghi mare care include unul mai mic, o inimă sau un fluture cu aripi diferite sunt doar câteva dintre elementele pe care simbolologia pedofilă le folosește în mediul online. „Există pe internet un fel de subcultură a pedofiliei”, spune Óscar Herrero, doctor în psihologie de la Universitatea Autonomă din Madrid și membru al Corpului Superior al Tehnicienilor din Instituțiile Penitenciare din Ministerul de Interne.
Triunghiul albastru este simbolul pedofililor care se identifică ca iubitori de băieți, inima înseamnă că ai un interes pentru fete, iar fluturele cu aripi albastre și roz înseamnă că îți plac ambele sexe. Sunt simboluri de bază, unde cea mai mare formă reprezintă adultul care îl întâmpină pe cel mic, care ar fi cel mai mic desen. Cu cât trasarea liniei este mai fină, cu atât profilul victimei este mai tânăr. În 2017, FBI a emis un raport despre acest tip de simbolism în care se afirma că există chiar și bijuterii pedofile.
„Există site-uri web, forumuri și chat-uri, atât pe web, cât și pe darkweb care utilizează aceste simboluri pedofile sau etichete”, explică Herrero. Boylovers, BL, Girl Lovers sau Childlovers sunt câteva dintre numele pe care le folosesc pe net pentru a se identifica și a evita termenul de pedofilie. „Acestea servesc pentru a determina interesul sexual al acelei comunități, dar este, de asemenea, o modalitate de a depăși stigmatizarea, dar, deoarece această tulburare este privită în mod social ca un pericol, aceștia recurg la schimbarea numelor în termeni mai exotici pentru a o normaliza”, explică Andrés Sotoca, membru al Serviciului de Analiză Comportamentală Penală a Unității Tehnice a Poliției Judiciare.Același lucru se întâmplă la acei pedofili care se abținu sau care au diferite forme de dizabilități, cei care au atracție sexuală față de un minor, dar care nu consumă pornografie infantilă, care se identifică sub nume precum Virpeds (Pedofili Virtuosi) sau MAPs (Minor Attacked Person).
"Se estimează că pedofilia are o prevalență cuprinsă între 4% și 10% din totalul populației masculine generale", avertizează Herrero. Este o tulburare care implică o abatere sexuală caracterizată printr-o excitare la fantezii sau activități sexuale cu copii prepubertali, în general sub vârsta de 13 ani.
Pedofilii sunt atrași sexual de minori, dar pot consuma sau nu materiale abuzive și sexualizate. Cei care nu consumă astfel de materiale sunt numiți pedofili care se abțin și cei care fac acest lucru sunt numiți pedofili activi. Cei care, pe lângă consumul de materiale, au trecut la actul de a abuza sexual un minor sunt considerați infractori duali și sunt cei mai periculoși.
„Profilul dual este ceea ce alimentează lanțul: abuzează, produce și distribuie aceste materiale”, explică Sotoca. În 2013, 13.343 de conținuturi de abuzuri sexuale asupra copiilor au fost detectate în online, în 2019 fiind de 132.730, așadar o creștere de 894,75%.
„Pornografia infantilă este cumulativă. Din păcate, chiar dacă conținutul este șters sau blocat, cu siguranță cineva va avea acel material și, prin urmare, va reveni în rețea”, explică Sotoca. Reproducerea acestui conținut se face aproape automat, fișierul este redenumit și distribuit. "Aceasta este una dintre marile probleme pentru reabilitarea victimelor acestor abuzuri, deoarece victima nu dispare niciodată din rețea", adaugă Sotoca.
Principalul profil de victimă este cel al unei fete (în 92% din cazuri, conform IWF), de etnie caucaziană, pre-pubescentă, cu vârsta cuprinsă între 11 și 15 ani. În cea mai mare parte, continentul european (inclusiv Rusia și Turcia) este gazda principală a acestui tip de material, Olanda fiind cea mai mare gazdă de pornografie infantilă din Europa. Este urmată de America de Nord, deși la distanță, și Asia. „Internetul a schimbat complet expresia acestui fenomen”, spune Herrero, „disponibilitatea, accesibilitatea și anonimatul au devenit motorul triplu al pornografiei pe internet”.
În Spania, potrivit ultimelor date de la Ministerul de Interne, din 2011 până în 2018, a existat o creștere de 94% a infracțiunilor pentru fapte penale de pornografie infantilă. În timpul stării de urgență, traficul de materiale pedofile pe rețelele de socializare din Spania a crescut cu 507%, potrivit unui studiu recent realizat de agenții Unității Centrale Operaționale (UCO). În ultimele săptămâni ale lunii martie și primele săptămâni ale lunii aprilie, când lockdown-ul s-a înăsprit, volumul traficului de materiale de abuz sexual asupra copiilor a crescut la 3.713 PI. Aceasta reprezintă o creștere cu 24% mai mult decât la începutul anului.
„Lockdown-ul a cauzat pierderea contactelor și a activităților sociale și a blocat persoanele care au un interes sexual pentru minori acasă singure cu computerul lor. Acest lucru înseamnă un risc crescut de utilizare a acestui tip de material, deoarece acestea au mult mai mult timp și sunt într-o stare de plictiseală și frustrare și pot utiliza acest consum ca pe o modalitate de a face față stresului”, spune Oscar Herrero.Deși nu există un profil clar, există câteva trăsături caracteristice ale acestui grup care îl diferențiază de agresorul sexual. Profilul consumatorului de pornografie infantilă este un tânăr (38 de ani în medie), cu un nivel ridicat de educație și cu loc de muncă activ. „În general, acestia prezintă un consum mai mic de alcool, droguri, au mai puține antecedente penale și sexuale și mai puține psihopatii decât agresorii”, explică Sotoca. Ei au mai mult control de sine și, de asemenea, mai multă conștientizare a infracțiunii, dar mai puțină identificare emoțională cu victima.
„Suferă distorsiuni cognitive grave, de exemplu, negarea și lipsa empatiei față de copilul abuzat, consideră că acel material unde există un abuz sexual asupra unui copil este doar un videoclip, o simplă înregistrare și că minorul nu suferă”, explică Patrícia Bosch, psiholog și membru al fundației Ângel Blau.Fiind o victimă a abuzului sexual, apar dificultăți în abilitățile sociale, lipsa controlului psihosocial și gestionarea emoțională și suferă distorsiuni sexuale, cum ar fi considerarea faptului că, copiii sunt obiecte sexuale cu drepturi depline, sunt doar câțiva dintre factorii de risc multipli care pot explica această tulburare în conformitate cu ceea ce afirmă Sotoca și Herrero.
„Este obișnuit ca aceștia să aibă scheme mentale sau vederi stabile asupra lumii în care îi consideră pe minori drept ființe sexuale depline și opinia că lumea este periculoasă”, spune Herrero.
Ei au convingerea că relațiile sociale ale adulților sunt periculoase din punct de vedere emoțional, deoarece poți fi rănit și că relațiile cu adulții sunt dăunătoare. „Prin urmare, alternativa la aceste relații dificile cu adulții sunt copiii, cu care pot stabili legături mai ușor și pot avea cu aceștia o relație mai cinstită și mai afectuoasă”, explică Herrero. Una dintre caracteristicile principale ale acestui profil este colectarea compulsivă. „Nu este doar nevoia de a vizualiza materialul, ci și de a-l compila obsesiv, ceea ce în unele cazuri consideră un impuls incontrolabil”, explică Sotoca.
„În general, conținutul pornografiei este un material strâns legat de procesele de saturare și obișnuință, imaginea care este interesantă într-un moment specific, încetează să mai fie atunci când este expusă de câteva ori; de aceea, au nevoie de ceva diferit, deoarece acel conținut văzut în mod repetat nu mai este stimulant”, adaugă psihologul.Aceste colecții sunt bine organizate și clasificate, amestecând tipuri de conținut de severitate variabilă, de la imagini non-sexuale (copii în parc, de exemplu) la imagini foarte serioase (penetrare, sadism ...).
Pentru a clasifica materialele de abuz sexual comis asupra copiilor, autoritățile folosesc scale pentru a împărți - de la 1 la 10 gradul de agresivitate, de exemplu cu scala Copine - severitate mai mare sau mai mică în ceea ce privește victimizarea minorilor. La cele mai înalte niveluri există agresivitate gravă (penetrare, masturbare sau sex oral cu un adult) și sadism și bestialitate (tortură și vătămarea fizică a unui minor). „Colecțiile de pornografie infantilă nu sunt imagini cu copii goi, sunt materiale de o severitate extremă, foarte dure, unde cele mai înalte niveluri de violență sunt foarte frecvente”, avertizează Herrero.
Pedofilii își organizează colecția pe baza a două axe: tematică, bazată pe practici sexuale diferite sau pe profilul victimei, dacă este un singur copil, sau dacă există și adulți. Și pe de altă parte, axa narativă, cea psihologică, care arată că persoana încearcă să genereze fantezii de pseudo-intimitate în jurul unui minor. Colecțiile lor tind să aibă imagini ale aceluiași copil în diferite grade de sexualizare. De exemplu, o fotografie în care face ceva în fiecare zi și în același timp, având alt conținut al minorului gol sau angajat într-un anumit tip de comportament sexual. „Acest lucru le permite să creeze fantezii cu acele elemente pe care copilul le iubește și astfel agresorul începe să aibă sentimentul unei relații mai strânse”, spune Herrero.
Unele dintre aceste imagini nu ar fi doar despre pornografie infantilă, dar sunt din punct de vedere psihologic. „Dacă le punem în contextul unei colecții pentru persoana care le vede, acestea sunt materiale de natură sexuală”, explică Herrero.
"În general, pedofilii au un impuls sexual clar către unul dintre cele două sexe, fie fete, fie băieți; există puține cazuri (unele dintre cele mai grave) în care nu există nicio distincție", explică Sotoca. În plus, au profiluri fizice și rasiale clare, caucazian, asiatic, blond, de culoare etc.
De ceva vreme s-a considerat că materialele cu conținut de abuz sexual asupra copiilor au fost limitate la darkweb, dar experții confirmă faptul că există mult conținut pedofil accesibil pe internet la liber. De exemplu, la nivel global, termenul de pornografie infantilă, atât pe Google, cât și pe YouTube a fost poziționat ca un termen de popularitate și căutare medie-mare în ultimele 12 luni.
În această linie, conform raportului din 2019 al Fundației Internet Watch, din ce în ce mai multe site-uri web sunt utilizate pentru a găzdui imagini (gazdă imagine, 84%), servicii de stocare în cloud sau fișiere online, forumuri, rețele sociale și videoclipuri pentru a distribui conținut de abuz sexual de pe darknet.
„Materialul de abuz sexual efectuat asupra copiilor este realizat de abuzatori profesioniști care urmăresc profitul, fără a avea un interes sexual asupra minorilor sau de către cei care, ca urmare a pedofiliei lor, realizează atât abuzul, cât și materialul pentru propriul consum și pentru schimb cu alții”, explică Herrero.
Această producție se realizează în contexte familiale locale sau „turism sexual”. Printre țările în care acest tip de material este cel mai produs sunt America Centrală și de Sud, România, Rusia și țările din Asia de Sud-Est. Legile foarte laxe și ratele ridicate ale sărăciei facilitează accesul la victime, asigurat uneori chiar de părinți.
„Distribuirea materialului este realizată de infractorii care fac parte din grupuri infracționale organizate pentru a obține o rentabilitate economică, către indivizi al căror obiectiv este de a împărtăși informații pentru propriul consum sau de a-și îmbunătăți statutul social în comunitățile virtuale de pedofili”, confirmă Herrero. În partea de jos a scalei se află consumatorii pedofili, găsiți în primul rând în Europa și America de Nord. Potrivit experților, aceștia nu trebuie să dețină un nivel înalt de tehnologie sau echipamente electronice extinse; în general, conținutul este încărcat pe servere oriunde în lume.
Printre cele mai utilizate metode se află în primul rând: rețeaua Tor (ceea ce este cunoscut sub numele de darkweb). „Când o pagină web este consultată pe darkweb, în loc să o facă direct prin conectarea computerului la server, aceasta se face prin intermediul nodurilor router-ului. Ce fac aceste noduri este să ascundă și să cripteze comunicațiile, motiv pentru care este utilizat pe scară largă de către cei care încearcă să-și protejeze anonimatul”, explică Víctor García, profesor la Studiile de Informatică, Multimedia și Telecomunicații de la Universitatea din Catalonia (UOC). Potrivit experților, în ceea ce privește distribuția, acestea sunt urmate de rețelele Peer 2 Peer (P2P) și „Prietenul la prieten” (F2F).
Forumurile de "înțelegere și scuzare" a pedofiliei nu conțin materiale de abuz sexual, ci sunt spații în care această tulburare este apărată ca o orientare sexuală normală. „În multe cazuri, aceste grupuri de advocacy pentru pedofilie devin porți către comunități serioase de schimb și sunt, de asemenea, un context perfect pentru indivizi pentru a-și justifica comportamentele în timp ce primesc întăriri de la alți utilizatori”, spune Sotoca.
Pe această linie, adaugă Bosch, „a scuza pedofilia minimizează și omite riscul de a fi pedofil”. Apologia pedofiliei nu este un comportament infracțional, deoarece Codul Penal nu îl clasifică drept infracțiune.
„Uneori membrii acestor grupări profită de aceste forumuri private ca punct de contact pentru a face schimb de material pornografic, care în mod normal ar fi pedepsit”, spune Herrero. "Există multe tipuri de grupuri de schimb de materiale pedofile care pot fi în forumuri sau rețele sociale, dar în partea de sus a piramidei sunt cercuri închise sau comunități serioase", spune Sotoca.
Accesarea uneia dintre aceste comunități pedofile serioase, situate de obicei pe darknet, se poate face în mai multe moduri. De exemplu, datorită invitației unui utilizator care a fost contactat de un forum sau de o rețea de scuze. „Pe parcurs, vor exista întotdeauna măsuri de securitate; Ca orice criminal, el vrea să știe cu cine de-a face și, prin urmare, modul de verificare este să ceară întotdeauna materiale de abuz sexual ”, spune Sotoca. Pentru a intra în acest cerc funerar este obligatoriu să oferiți materiale noi. Potrivit experților contactați, este important să nu fie vechi. În acest fel, pedofilii realizează două lucruri: pe de-o parte, material nou și, pe de altă parte, se asigură că noul membru nu este un polițist sub acoperire.
În Spania, legea judiciară s-a schimbat recent, dar până acum agenții sub acoperire specializați în acest tip de criminalitate informatică nu au putut folosi materiale de abuz sexual asupra copiilor pentru a accesa aceste grupuri, deoarece, conform Codului penal, ar putea fi considerat drept incitare la infracțiuni. Pentru a face investigațiile eficiente, aceștia au trebuit să lucreze în coordonare cu alte țări în care utilizarea pornografiei infantile este permisă pentru arestarea infractorilor.
Odată ajunși în aceste comunități, prezența membrilor trebuie să fie asiduă, menținând relația și se solicită să ofere, ori de câte ori este posibil, materiale de abuz sexual asupra copiilor. Mai întâi ca o modalitate de a rămâne în grup și, de asemenea, pentru că în acest fel se realizează prestigiul social. „În acest context virtual, acești indivizi obțin acceptarea și recunoașterea pe care nu o pot găsi în alte domenii ale vieții lor și devin cineva important în cadrul unei comunități”, spune Herrero.
În general, acestea sunt comunități internaționale în care pot exista membri din întreaga lume și limba utilizată este engleza. În cadrul acestor comunități, există ceea ce este cunoscut sub numele de administrator sau co-administrator, care ar fi cele mai înalte poziții din cadrul cercului. Aceștia funcționează ca niște coordonatori sau moderatori, contribuie cu materiale și gestionează grupul și decid, de asemenea, cine rămâne și cine pleacă.
„A fi administrator necesită mult timp și dedicare, contribuind cu mult material, nu numai despre pornografie, ci, de exemplu, cunoștințe tehnice despre computere și confidențialitate”, explică Herrero. Aceste poziții cu statut superior sunt ocupate de pedofili care au acces la un copil și din acest motiv sunt foarte apreciați.
„Cei care au un minor în mediul lor au un statut mai înalt în cadrul comunității, deoarece pot să îl acceseze oricând vor”, spune Sotoca. Astfel, infractorii duali, cei care abuzează sexual minorul la care au acces și consumă și distribuie abuzul, sunt priviți ca făcând parte dintr-o categorie superioară și încearcă să afișeze asta. „Se asigură că arată că au contact cu un copil, aproape toți folosesc minorii pe care îi abuzează pentru a trimite un audio sau un videoclip al victimei care salută grupul pentru a-l folosi ca dovadă că acest copil este real”, explică Sotoca. În schimb, cei care nu au acces la un minor au un statut inferior.Legăturile personale dintre membrii comunității pot fi foarte strânse, dar nu este obișnuit să meargă la întâlniri în afara rețelei. De asemenea, este obișnuit ca aceștia să facă parte din mai multe comunități dacă cea în care se află nu le oferă resursele pe care le cer. În aceste forumuri, explică experții, pe lângă sfaturile de siguranță și materialele abuzive, există și alte elemente care sunt, de asemenea împărtășite, cum ar fi Manualul pedofilului. Acest document, tradus din engleză, explică prin 170 de pagini, cum să abordați copiii. De exemplu, recomandă stabilirea de relații cu mamele singure pentru a avea acces direct la copil, include conversații simulate și sfaturi privind contactarea acestora.
În acest 2019, pe baza datelor de la Internet Watch Foundation, s-a confirmat o tendință de creștere în distribuirea conținutului auto-generat de abuz sexual de către victimele înseși. Acest tip de conținut este obținut prin intermediul serviciilor video live (streaming) în două moduri: de la victimele care au fost îngrijite, adică abuzatorul șantajează și îl stoarce pe minor prin rețelele sociale. Sau, pentru că familia a fost plătită, în general în țări cu niveluri ridicate de sărăcie, pentru a abuza în mod direct acel copil.
Această modalitate reprezintă aproape o treime (29%) din totalul materialelor de abuz sexual asupra copiilor pentru întregul an 2019. Acest tip de conținut generat de victime este taxat prin servicii de streaming și camere web și este distribuit online.
Potrivit experților, turismul sexual în țările în curs de dezvoltare a alimentat rețelele de distribuție cu materiale de abuz sexual asupra copiilor. Cu toate acestea, pentru abuzatorul care l-a generat, a fost o problemă de securitate să scoată materialul din țară.
În cazul grooming-ului, minorul este păcălit pentru a trimite o primă fotografie și apoi, prin șantaj și extorcare, pentru a obține material din ce în ce mai puternic. „Odată ce au obținut o fotografie, aceasta devine o roată de extorcare în care sunt amenințați să împartă acel conținut cu familia și prietenii lor”, explică Sotoca. Principalele victime ale acestei modalități sunt fetele (95% din cazuri) între 11 și 13 ani, cel mai mare grup, urmate de cele între 7 și 10 ani.
Potrivit lui Sotoca, pentru a manipula, există indivizi care folosesc strategii foarte elementare și altele foarte elaborate: manipulează și proiectează imaginea unui minor, astfel încât victima crede că stă de vorba cu un băiat sau o fată. Unii construiesc identități multiple pe diferite rețele sociale și platforme pentru a înșela minorul.
Există două profiluri, unul care dorește ca, copilul să facă ceea ce dorește să obțină material de pornografie infantilă și celălalt, cel care stoarce până la punctul de a rămâne și de a-l abuza. Potrivit experților, în urmă cu câțiva ani, cu această modalitate, abuzatorii au accesat copii cu vârsta peste 10 ani, dar există din ce în ce mai mult material de la minori între 7 și 10 ani, datorită faptului că din ce în ce mai mulți copii au acces la telefoane mobile. Datele IWF confirmă această tendință și arată că grupa de vârstă de la 7 la 10 ani este a doua care suferă cel mai mult de acest tip de abuz.
În Spania, Administrația Penitenciarelor, prin intermediul Ministerului de Interne, oferă celor care au fost condamnați pentru abuz sexual sau posesie de materiale pornografice cu conținut pedofil, două programe. Primul este „programul de control al agresiunilor sexuale PCAS”, care este un tratament pentru infractorii sexuali, atât pentru cei care abuzează de adulți, cât și de minori. Al doilea este programul „În afara rețelei”, care este un tratament pentru condamnații pentru pornografie infantilă.
În cazurile în care există persoane care suferă de pedofilie, dar nu au comis nicio infracțiune, există programul numit PrevenSi, coordonat de profesorul de la Universitatea din Barcelona (UB), Antonio Pueyo. Această platformă s-a născut din uniunea Fundației Intress, Ires și Institutul de Psihologie Legală și oferă îngrijire și trimitere către pedofili, utilizatori de pornografie infantilă sau persoane care s-au angajat în abuzuri sexuale asupra copiilor sau comportamente similare.
„Deși nu există dovezi care să indice că pedofilia poate fi vindecată sau ameliorată și, de fapt, nu este obiectivul principal al tratamentului, intervenția specializată se concentrează pe a ajuta persoana să accepte și să-și gestioneze atracția sexuală, astfel încât să poată gestiona și să își controleze gândurile și reduc astfel probabilitatea de a se angaja în orice tip de violență sexuală ”, explică PrevenSI.
„Pedofilia NU poate fi vindecată, trăiești cu pedofilia toată viața, dar cu ajutor terapeutic poți învăța să-ți controlezi impulsul”, conchide Patrícia Bosch.C.C.
Sursa: lavanguardia.com