Paul Ekman (născut la 15.02.1934) este psiholog american, pionier al studiului emoțiilor și al relațiilor acestora cu expresiile faciale. El a creat un „atlas al emoțiilor”, cu mai mult de zece mii de expresii faciale, câștigându-și renumele de „cel mai bun detector uman al minciunii, din lume” El a fost clasat pe locul al 59-lea din primii 100 de psihologi cei mai citați ai secolului XX. Ekman a efectuat cercetări fructuoase privind corelațiile biologice specifice ale emoțiilor specifice, demonstrând universalitatea și distincția emoțiilor într-o abordare darwiniană.
În anul 2001, Ekman a fost nominalizat de Asociația Americană de Psihologie ca fiind unul dintre cei mai influenți psihologi ai secolului 20, pe baza publicațiilor acestuia, referințelor bibliografice și premiilor.
În 1955, în timp ce lucra pentru masteratul său în psihologie clinică, Ekman a primit o bursă de cercetare pre-doctorală de la Institutul Național de Sănătate Mintală (NIMH - National Institute of Mental Health). Teza sa de absolvire s-a axat pe expresia facială și mișcarea corpului, pe care el începuse să le studieze din 1954. În cele din urmă, în 1958, Ekman a primit titlul de doctor în psihologie clinică la Universitatea Adelphi, după un an de stagiu la Institutul Neuro-psihiatric Langley Porter.
Carieră
La finalizarea serviciului militar în 1960, acceptă o poziție de cercetător asociat al lui Leonard Krasner, la administrația Spitalului Veteranilor din Palo Alto, lucrând la un grant axat pe condiționarea operantă a comportamentului verbal la pacienții psihiatrici. În 1960, Ekman l-a întâlnit, de asemenea, pe antropologul Gregory Bateson, care făcea parte din staff-ul Spitalului Veteranilor Palo Alto. Cinci ani mai târziu, Gregory Bateson i-a dat lui Paul Ekman filmări efectuate în Bali, la mijlocul anilor 1930, pentru a-l ajuta pe Ekman în studiile transculturale ale expresiilor și gesturilor.
Din 1960 până în 1963, Ekman a fost sprijinit de o bursă post-doctorală de la NIMH. La vârsta de 29 de ani, el a prezentat primul său grant de cercetare la San Francisco State College, avându-se pe sine ca subiect de cercetare (PI), Ekman primind acest grant de la Institutul Național de Sănătate Mintală (NIMH), în 1963, pentru a studia comportamentul non-verbal. Această conferire va fi reînnoită în mod continuu în următorii 40 de ani și i s-a plătit salariul, până când i s-a oferit un post de profesor la Universitatea din California, San Francisco (UCB), în 1972.
Încurajat de prietenul, colegul și profesorul său, Silvan S. Tomkins, Ekman și-a transferat atenția de la mișcarea corpului, la expresiile faciale. El a scris cea mai cunoscută carte a sa, „Minciuni”(titlul original „Telling Lies”) și a publicat-o în 1985. S-a retras în 2004 din funcția de profesor de psihologie din cadrul Departamentului de Psihiatrie de la Universitatea din California, San Francisco (UCSF). Din 1960 până în 2004 a lucrat, de asemenea, la Institutul de Psihiatrie Langley Porter, fiind consultant în în diverse cazuri clinice.
După ce s-a retras de la Universitatea din California, San Francisco, Paul Ekman a fondat Paul Ekman Group (PEG) și Paul Ekman International. Paul Ekman Group "dezvoltă și oferă programe on-line de consolidare a abilităților emoționale, cum ar fi instruire în domeniul microexpresiilor, workshop-uri, acordă susținere cercetătorilor în domeniul nostru și construiește o comunitate online în jurul acestor subiecte". De asemenea, PEG oferă spre vânzare pe site-ul lor instrumente de pregătire în domeniul microexpresiilor și expresiilor subtile. Paul Ekman Group lucrează în prezent la un instrument online interactiv numit "cartografierea profilului tău furios" („Mapping your Anger Profile”) pentru a permite cuplurilor să exploreze deosebirile în modul în care trăiesc și își exprimă emoția. Profilele emoționale dezvăluie cât de repede o persoană devine emoțională, cât timp durează, de obicei, emoția, înainte de a înceta. De asemenea, au dezvoltat un instrument de formare, Paul Ekman Applied Training.
Media
În anul 2001, Ekman a colaborat cu John Cleese pentru serialul documentar BBC „Fața umană” („The Human Face”). Opera sa este frecvent menționată în serialul TV „Lie to Me”. Personajul Dr. Lightman este inspirat de Paul Ekman, iar Ekman a servit în calitate de consilier științific pentru serial; el a citit și editat script-urile și a trimis clipuri video cu expresii faciale pentru a fi imitate de actori. În timp ce Ekman a scris 15 cărți, serialul „Lie to Me” a adus cercetarea lui Ekman în casele oamenilor în mod mai eficient. Lie to Me a fost difuzat în mai mult de 60 de țări. El a colaborat, de asemenea, cu regizorul și animatorul de filme Pixar, Pete Docter, în vederea pregătirii filmului său din 2015, „Inside Out”. Dr. Ekman a scris, de asemenea, un ghid al părinților pentru utilizarea Inside Out, pentru a-i ajuta să discute cu copiii lor despre emoție, ghid ce va fi în curând pe site-ul Disney.
Influență
În ediția din 11 mai 2009 a revistei „Time”, Ekman a fost nominalizat ca fiind una dintre primele 100 de persoane cele mai influente din lume. În 2014 a fost clasat pe locul al cincisprezecea, printre cei mai influenți psihologi ai secolului 21, de către revista Archives of Scientific Psychology. Este în prezent în Consiliul editorial al revistei Greater Good, publicată de Greater Good Science Center, din cadrul Universității Berkeley, din California. Contribuțiile sale includ interpretarea cercetării științifice în ceea ce privește rădăcinile compasiunii, altruismului și relațiilor umane pașnice.
Măsurarea comunicării nonverbale
Interesul lui Ekman în comunicarea nonverbală a dus la prima sa publicație, din 1957, descriind cât de dificil a fost să dezvolte căi de măsurare empirică a comportamentului non-verbal. El a ales pentru stagiul clinic Institutul de Psihiatrie Langley Porter, departamentul de psihiatrie de la University of California Medical School, în parte pentru că Jurgen Ruesch și Weldon Kees publicaseră recent o carte cu titlul „Comunicarea nonverbală” (1956).
Ekman s-a concentrat apoi pe dezvoltarea de tehnici de măsurare a comunicării non-verbale. El a descoperit că mișcările musculare faciale care creează expresiile faciale pot fi identificate în mod fiabil prin cercetări empirice. De asemenea, el a constatat că ființele umane sunt capabile de a crea peste 10.000 de expresii faciale, doar 3.000 fiind relevante pentru emoție. Psihologul Silvan Tomkins l-a convins pe Ekman să-și extindă studiile despre comunicarea non-verbală, de la mișcarea corpului, la față, ajutându-l să proiecteze studiile sale transculturale de recunoaștere a emoțiilor de bază. Destul de interesant, Tomkins l-a supervizat, de asemenea, în același timp, pe Carroll Izard, promovând un interes similar în cercetarea transculturală a emoției.
Emoțiile, ca tipologii universale
În „Expresia emoțiilor la om și animal” publicată în 1872 (The Expression of the Emotions in Man and Animals”), Charles Darwin a teoretizat că emoțiile au evoluat ca trăsături universale ale speciei umane. Cu toate acestea, credința predominantă în timpul anilor 1950, în special în rândul antropologilor, era că expresiile faciale și semnificațiile lor erau determinate prin procese de învățare comportamentală. Un susținător proeminent al perspectivei din urmă era antropologul Margaret Mead, care a călătorit în diferite țări, examinând modul în care diferite culturi comunică folosind comportamentul non-verbal.
Printr-o serie de studii, Ekman a descoperit o mare asemănare între membrii diferitelor culturi vestice și estice, cu privire la selectarea etichetelor emoționale care se potrivesc cu expresii faciale. Expresiile descoperite a fi universale includeau cele care indicau furie, dezgust, frică, fericire, tristețeși surprindere. Concluziile privind disprețul au fost mai puțin clare, deși există cel puțin unele dovezi preliminare că această emoție și expresia ei sunt recunoscute universal.
Lucrând alături de vechiul său prieten Wallace V. Friesen, Ekman a extins aceste constatări la nivelul membrilor tribului Fore, din Papua Noua Guinee, care nu aveau dezvoltat limbajul scris și care nu se puteau să fi învățat semnificația expresiilor din reprezentări mass-media ale emoției. Ekman și Friesen au demonstrat apoi că anumite emoții au fost expuse cu reguli de afișare foarte specifice, rețete specifice culturii, despre care se poate demonstra ce emoții apar, cui și când. Aceste reguli de afișare ar putea explica modul in care diferențele culturale pot ascunde efectul universal al expresiei.
În anii 1990, Ekman a propus o listă extinsă de emoții de bază, incluzând o serie de emoții pozitive și negative, care nu sunt toate codate în mușchii faciali. Emoțiile nou incluse sunt:. amuzament, sfidare, mulțumire, jenă, excitare, vinovăție, mândria unei realizări importante, ușurare, satisfacție, plăcere senzorială și rușine.
Teste psihometrice pentru studiul emoției
Faimosul test Ekman de recunoaștere a emoțiilor a fost setul de stimuli publicat în 1976 și denumit POFA, The Pictures of Facial Affect. Compus din 110 imagini alb-negru de persoane caucaziene portretizând șase emoții universale, plus expresii neutre, POFA a fost folosit pentru a studia ratele de recunoaștere a emoției la populațiile normale și psihiatrice din întreaga lume. Ekman a folosit acești stimuli în cercetările sale transculturale inițiale. Mulți cercetători susțin POFA, deoarece aceste fotografii au fost evaluate de către grupuri reprezentative mari, din diferite culturi. Cu toate acestea, ca răspuns la critici, în cele din urmă Ekman a lansat un set de stimuli mai divers cultural denumit „Expresii faciale ale emoției la japonezi și caucazieni” (JACFEE - The Japanese and Caucasian Facial Expressions of Emotion).
În 1978, Ekman și Friesen au finalizat și dezvoltat Sistemul de Codificare a Acțiunilor Faciale (FACS - Facial Action Coding System) pentru a defini și clasifica fiecare expresie facială umană. FACS este un sistem de codificare anatomică folosit pentru a descrie toate mișcările faciale observabile pentru fiecare emoție. Fiecare componentă observabilă a mișcării faciale se numește unitate de acțiune sau AU și toate expresiile faciale pot fi descompuse în constituenții lor intrinseci AU. O actualizare a acestui instrument a venit la începutul anilor 2000.
Au fost dezvoltate și alte instrumente, inclusiv un instrument de pregătire în domeniul microexpresiilor (METT – The MicroExpressions Training Tool), care poate ajuta indivizii să identifice expresiile emoționale mai subtile care apar atunci când oamenii încearcă să-și suprime emoțiile. Aplicarea acestui instrument ajută inclusiv persoanele cu autism sau sindromul Asperger să recunoască expresiile emoționale în interacțiunile lor de zi cu zi. Instrumentul de Pregătire în domeniul Expresiilor Subtile (SETT - The Subtle Expression Training Tool) ne învață recunoașterea microsemnelor foarte mici ale emoției. Acestea sunt expresii foarte minuscule, înregistrându-se uneori doar pe o singură parte a feței sau, atunci când expresia este afișată pe întreaga față, este foarte mică. Expresiile subtile apar din mai multe motive, de exemplu, emoția experimentată poate fi foarte mică sau emoția poate apărea doar la început. METT și SETT s-au dovedit a crește precizia în evaluarea veridicității.
Detectarea înșelăciunii
Ekman a contribuit la studiul aspectelor sociale ale minciunii, respectiv de ce mințim și de ce suntem adesea indiferenți la detectarea minciunii. Într-un proiect de cercetare, alături de Maureen O'Sullivan, denumit Proiectul Wizards (numit inițial Proiectul Diogene), Ekman a relatat despre "microexpresiile" faciale, care ar putea fi folosite pentru a ajuta la detectarea minciunii. După testarea unui număr de 20.000 de persoane din toate categoriile de vârstă, el a găsit doar 50 de oameni care au avut capacitatea de a identifica înșelăciunea, fără nicio pregătire formală. Aceste dispoziții naturale sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de "Truth Wizards” sau magicieni ai detectării înșelăciunii din conduită.
Cercetările sale asupra înșelăciunii a inspirat serialul de televiziune, Lie to Me, în care el a cooperat în calitate de consultant ; aceasta a fost o oportunitate excelentă pentru Ekman de a-și răspândi lucrarea sa despre microexpresii, în timp ce nu era acreditat în mod direct pentru activitatea sa, în cele din urmă lucrarea lui devenind o parte a Pop Culture, într-o oarecare măsură, ca urmare a filmului.
Într-un număr al revistei Greater Good Magazine, Ekman și fiica lui, Eve, au fost intervievați pe chestiunea încrederii părinte-copil. Tema principală a interviului s-a concentrat asupra beneficiilor încrederii copiilor, cum să se încurajeze un comportament al încrederii și ce este necesar pentru a clădi încrederea între părinți și copii. La data de 27 februarie 2009, el a fost invitat prezentator la un seminar al Science of a Meaningful Live cu tema "Construirea Compasiunii, Crearea bunăstării", împreună cu Universitatea Berkeley, din California și directorul executiv al Greater Good Science Center, Dacher Keltner. Împreună au acoperit domeniul strategiilor pentru dezvoltarea flexibilității, reducerea stresului și consolidarea relațiilor cu colegii, clienții, familia și prietenii.
Atunci când a fost intervievat despre scandalul Monica Lewinsky, Ekman a menționat că el ar putea detecta faptul că fostul președinte Bill Clinton a mințit, pentru că acesta a folosit un limbaj de distanțare (n.n.- de evenimentul repectiv).
Contribuții la înțelegerea emoțiilor
În influenta sa lucrare publicată în anul 1993 în revista American Psychologist, Ekman a descris nouă contribuții directe pe care cercetările sale asupra expresiei faciale le-au adus înțelegerii noastre a emoției. Reperele importante includ:
• Luarea în considerare atât a caracterului, cât și a educației : emoția este privită acum ca un fenomen fiziologic influențat de experiențele noastre culturale și de învățare.
• Emoția - specifică fiziologic: Ekman a condus o serie de cercetări în încercarea sa de a găsi diferențe discrete psihofiziologice între emoții. Azi, mai sunt cercetători care continuă să caute activări ale sistemului nervos autonom și central pentru obținerea emoției specifice. Odată cu apariția tehnicilor neuro-imagistice, un subiect de interes intens se învârte în jurul modului în care emoțiile specifice sunt legate de activări fiziologice în anumite zone ale creierului.
• O examinare a evenimentelor care preced emoțiile: descoperirea lui Ekman, că producerea voluntară a uneia dintre expresiile faciale universale poate genera fiziologia și că o parte din experiența subiectivă a emoțiilor a generat o anumită dificultate pentru unele dintre cele mai timpurii conceptualizări teoretice ale experimentării emoțiilor .
• Considerarea emoțiilor ca fiind organizate în ”familii”: Ekman & Friesen (1978) nu a găsit o expresie pentru fiecare emoție, ci o varietate de expresii înrudite, dar diferite din punct de vedere vizual. De exemplu, autorii au stabilit 60 de variații ale expresiei furiei care împărtășesc proprietăți configuraționale de bază și se disting în mod clar de familiile de expresii ale fricii, expresii ale dezgustului și așa mai departe. Variațiile în cadrul unei familii ar putea reflecta intensitatea emoției, modul în care emoția este controlată, indiferent dacă aceasta este simulată sau spontană, precum și specificul evenimentului care a provocat emoția.
Critici
Prima critică:
Cei mai mulți cercetători ai evaluării credibilității sunt de acord că oamenii sunt incapabili să detecteze vizual minciuna. Aplicarea unei părți a muncii lui Ekman la securitatea aeroportuară, prin intermediul programului „Tehnici de screening și observare a pasagerilor” (SPOT - "Screening Passengers by Observation Techniques"), de către Transportation Security Administration, a fost criticată pentru că nu au a fost supusă unor teste științifice controlate. Un raport din 2007 asupra SPOT a concluzionat că "pur și simplu oamenii (inclusiv profesioniști detecției minciunii cu o vastă experiență în evaluarea veridicității) obțin rate de detecție pozitivă similare ca în cazul în care ar da cu banul". Din moment ce testele științifice controlate implică de obicei, oameni care joacă rolul teroriștilor, Ekman spune că este puțin probabil ca acei oameni să aibă aceleași emoții reale ca cele trăite de teroriști. Metodologia utilizată de către Ekman și O'Sullivan în munca lor recentă cu privire la Magicienii Adevărului (n.t.- în textul original „Truth Wizards”) a primit, de asemenea critică privind validarea acesteia.
A doua critică:
Studiile experimentale efectuate emoției de către o serie de alți psihologi, nu au găsit dovezi în sprijinul taxonomiei propuse de Ekman privind emoțiile discrete și a expresiile faciale discrete.
A treia critică:
Microexpresiile facile sunt mult prea rapide pentru a fi detectate de ochiul uman. Cu ajutorul unui software, acestea pot fi detectate cu îndeplinirea anumitor condiții care nu pot fi expuse aici (n.n. având în vedere caracterul public al acestui articol).
A patra critică:
Este una constructivă și îi vizează pe cei care acceptă cursurile susținute de vânzătorii de iluzii, epigoni ai lui Eckman, care ”trec sub tăcere”:
1. Faptul că Eckman a studiat experimental în laborator (!) microexpresiile facile și a fost destul de prudent în afirmațiile susținute public.
2. Faptul că training-urile specifice în domeniul detecției microexpresiilor faciale nu aduc mai deloc îmbunătățiri ale aptitudinilor detectorilor umani (cu maxim 3% crește performanța).
A cincea critică:
În primul rând, mii de microexpresii faciale pot da seamă de o singură emoție, la fel cum mii de emoții pot fi exprimate printr-o singură microexpresie facială.
În al doilea rând, Ekman nu s-a pronunțat niciodată cu fermitate științifică la întrebarea: ce emoții/emoție stă în spatele unei singure microexpresii? Dar în spatele mai multor microexpresii care se succed cu viteze de sub 4 milisecunde?
A șasea critică:
Ekman a primit ostilitate din partea unor antropologi la reuniunile Asociației Americane de Psihologie și Asociației Americane de Antropologie, din 1967 până în 1969. El a relatat că, în timp ce-și prezenta descoperirile sale privind universalitatea expresiei, un antropolog a încercat să-l oprească să termine prezentarea strigând că ideile sale erau fasciste. A comparat acest lucru cu un alt incident, când a fost acuzat de a fi rasist de către un activist pentru că a susținut că expresiile negrilor nu sunt diferite de expresiile albilor.
A șaptea critică:
În 1975, Margaret Mead, celebru antropolog, a scris împotriva lui Ekman pentru că face "antropologie necorespunzătoare" (junk science)și pentru că nu este de acord cu revendicarea lui Ray Birdwhistell, de a se opune universalității. Ekman a scris că, în timp ce mulți oameni au fost de acord atunci cu Birdwhistell, cei mai mulți dintre ei i-au acceptat în următorul deceniu propriile descoperiri. Cu toate acestea, unii antropologi au continuat să susțină că emoțiile nu sunt universale. Ekman a susținut că nu au existat date cantitative pentru a susține afirmația că emoțiile sunt specifice culturii. În discutarea subiectului său, în 1993, Ekman afirmă că nu există nici un caz în care 70% sau mai mult dintr-un grup cultural să aleagă una din cele șase emoții universale, în timp ce un alt grup de cultură să eticheteze aceeași expresie ca și fiind o altă emoție universală.
A opta critică:
Onor lui Ekman și de această dată, acesta nu s-a pronunțat în ceea ce privește interacțiunea dinamică dintre cel studiat și cel care îl studiază (experimentatorul). Epigonii de azi ai psihologiei, nu sunt interesați de ce se întâmplă cu adevărat în interacțiunea interpersonală de tip ”ochi în ochi”. Toți aplică în mod brut sistemul de codificare a acțiunilor faciale (Facial Action Coding System) pestesubiectul examinat (așa cum bucătăresele dau formă prăjiturilor aplicând o formă, o matriță, peste compoziție/aluat), ignorând complet răspunsul la întrebările:
1. ”Ce emoții provoc eu, ca experimentator?”
2. ”Cum măsor această influență?”
3. ”Cum să interpretez rezultatele obținute?”
4. ”Ce pot înțelege din interacțiunea dintre mine, ca experimentator și dinamica miilor de emoții fulgurante prezente pe chipul celuilalt?”
Astfel, în mod artificial și dintr-o dată, se face nevăzută realitatea influenței sociale care șlefuiește și reglează, cu viteza luminii, comportamentul interpersonal.
În loc de epilog…să mai menționăm că azi, cunoașterea științifică recunoaște la unison imposibilitatea efectuării unor observații și măsurători științifice exacte?!
D.D.
#microexpresii #analizacomportamentala #emotie #paulekman #detectiaminciunii #comportamentsimulat #comportamentdisimulat
Publicații
· Emotional Awareness: Overcoming the Obstacles to Psychological Balance and Compassion (Times Books, 2008) ISBN 0-8050-8712-5
· Unmasking the Face ISBN 1-883536-36-7
· Emotions Revealed: Recognizing Faces and Feelings to Improve Communication and Emotional Life (Times Books, 2003) ISBN 0-8050-7516-X
· Telling Lies: Clues to Deceit in the Marketplace, Politics, and Marriage (W. W. Norton & Company, 1985) ISBN 0-393-32188-6
· What the Face Reveals (with Rosenberg, E. L., Oxford University Press, 1998) ISBN 0-19-510446-3
· The Nature of Emotion: Fundamental Questions (with R. Davidson, Oxford University Press, 1994) ISBN 0-19-508944-8
· Darwin and Facial Expression: A Century of Research in Review ISBN 0-12-236750-2
· Facial Action Coding System/Investigator's ISBN 99936-26-61-9
· Why Kids Lie: How Parents Can Encourage Truthfulness (Penguin, 1991) ISBN 0-14-014322-X
· Handbook of Methods in Nonverbal Behavior Research ISBN 0-521-28072-9
· Face of Man ISBN 0-8240-7130-1
· Emotion in the Human Face ISBN 0-08-016643-1
· Handbook of Cognition and Emotion (Sussex, UK John Wiley & Sons, Ltd., 1999)