Acțiunile întreprinse de un infractor în timpul săvârșirii unei infracțiuni în scopul efectuării acesteia formează M.O. (Modus Operandi). M.O. este un set învățat de comportamente pe care infractorul le dezvoltă și le respectă, însă acesta este dinamic și maleabil. În orice carieră criminală, indiferent de circumstanțe, M.O. va evolua odată cu criminalul. Fiecare criminal face greșeli, dar majoritatea învață din ele și încearcă să le îmbunătățească cu timpul, așa cum arată exemplul următor.
Într-o noapte târzie, un tânăr tâlhar și-a planificat să intre prin efracție într-o casă. Acesta a presupus că geamul din subsolul casei va fi deschis și astfel v-a intra în liniște, însă, mare i-a fost surpriza atunci când a constatat că geamul era închis. Acesta a decis să spargă geamul, intrând în casă și grăbindu-se să fure diverse obiecte de valoare, încercând pe cât posibil să se miște extrem de repede deoarece exista posibilitatea ca proprietarii casei să fi auzit zgomotul produs de spargerea geamului. La următoarea spargere, pentru a nu mai fi luat prin surprindere, acesta și-a adus instrumente pentru a forța încuietorile și a menține zgomotul la minimum. Acest lucru i-a oferit mai mult timp și un confort psihologic. Cu toate acestea, tâlharul era încă agitat din cauza faptului că ar fi putut trezi proprietarii casei, drept pentru care a decis să își schimbe strategia și să vâneze acele case din care proprietarii erau plecați. A ales de asemenea să schimbe și ora atacului, preferând primele ore ale dimineții, zorii zilei permițându-i să vadă mai bine obiectele de valoare. M.O. inițial al infractorului era cât se poate de rudimentar, acela de a intra prin efracție în casele oamenilor folosindu-se de geamurile subsolurilor. Însă acesta a căpătat experiență și M.O. a evoluat către a forța încuietorile, pentru a evita zgomotele. Și-a rafinat tehnica, evitând asumarea riscurilor.
Acest lucru este extrem de frecvent întâlnit în rândul infractorilor care comit infracțiuni în mod repetat. Infractorii învață din provocările pe care le întâmpină la fața locului.
În cazul crimelor violente, răspunsul victimei poate influența în mod semnificativ evoluția M.O. Daca un violator întâmpină probleme în ceea ce privește controlul victimei sale, acesta își va modifica M.O. pentru a depăși rezistența. E posibil că în cazul următoarei victime acesta să fie deja pregătit cu bandă adezivă sau alte tipuri de legături, poate folosi o armă pentru intimidare sau poate folosi atacul fulger pentru neutralizarea victimei. Daca toate aceste tehnici eșuează, atunci atacatorul poate recurge inclusiv la uciderea victimei.
SEMNĂTURA CRIMINALĂ, cartea de vizităInfractorul violent care acționează în serie prezintă adesea un alt element al comportamentului criminal în timpul unei infracțiuni: semnătura acestuia sau cartea sa de vizită. Această conduită criminală depășește acțiunile necesare perpetuării infracțiunii – M.O. – și indică personalitatea unică a infractorului. Spre deosebire de M.O. semnătura infractorului în serie nu se va schimba niciodată. Anumite detalii se pot rafina în timp (de exemplu ucigașul motivat sexual care va proceda la mutilări postmortem mai agresive pe măsură ce progresează de la o crimă la alta), dar semnătura de bază va rămâne aceeași (mutilarea postmortem).
Victimele sau martorii supraviețuitori detaliază uneori elementele comportamentale ale semnăturii. De exemplu, un violator poate arăta o parte a semnăturii sale prin angajarea în acte de manipulare, dominare sau control în timpul fazei verbale, fizice sau sexuale a asaltului. Limbajul extrem de vulgar sau agresiv reprezintă o semnătură criminală verbală.
Scena crimei poate include aspecte ale semnăturii criminale, de exemplu, dovezi ale utilizării forței excesive. O cantitate mare de sânge găsită în jurul casei în care a avut loc o crimă violentă ar putea dovedi faptul că victima a fost mutată sau târâtă, infractorul fiind nevoit să folosească mai multă forță pentru a supune victima, în cazul violului urmat de uciderea victimei. Semnătura nu este neapărat evidentă, căci pot să apară și situații neprevăzute, precum întreruperi sau reacții neașteptate ale victimelor, care îl pot determina pe infractor să renunțe la scenariul plănuit inițial. În astfel de situații, infractorul va fi mai puțin satisfăcut sau mulțumit de actul sau. Acest lucru se întâmplă deoarece majoritatea infracțiunilor violente provin adesea din lumea lor fantasmatică. Aceștia derulează pe ecranul minții fanteziile, și în timp, nevoia lor de a le pune în practică devine din ce în ce mai acută. Atunci când acționează, unele aspecte ale infracțiunilor vor demonstra o expresie personală unică care va dovedi aceste fantezii. Elementele care cuprind semnătura sunt cele mai specifice manifestări ale fanteziilor infractorului, așadar acestea sunt cele mai semnificative pentru el. Infracțiunile violente implică adesea victimele cu risc ridicat, ceea ce poate însemna că nimeni nu le raportează.
Mulți infractori abandonează cadavrele departe de locul inițial al crimei, de obicei într-un loc izolat, iar acest lucru poate avea ca rezultat descompunerea cadavrului, ce va duce la dispariția ”semnăturilor” (leziunilor specifice) de pe corpul sau de pe vestimentația victimei. Mai mult de atât, dacă trupul neînsuflețit al victimei este aruncat, înseamnă că infracțiunea a avut loc în altă parte, împreună cu majoritatea indicatorilor semnăturii. Cu toate acestea, deși detectarea unei semnături criminale reprezintă marea provocare a anchetatorilor, depistarea ei poate fi cea mai mare piesă a puzzle-ului în identificarea autorului. Există totuși și un fapt extrem de binecunoscut în rândul anchetatorilor, și anume, cu cât sunt mai multe victime, cu atât vor exista mai mulți indicatori ai semnăturii.
Anchetatorii care se ocupă de astfel de cazuri ce implică violența extremă, au de parcurs un drum extrem de anevoios pentru depistarea autorului, iar acest lucru implică adunarea dovezilor, analizele la fața locului sau în cazul în care există mai multe locuri ale crimei, analizarea în detaliu a acestora, interogarea martorilor etc. Toate acestea pentru a identifica posibilele elemente ale semnăturii criminale, elemente ce vor lega crimele de autor.
"If you want to learn how to paint, go straight to the artist" - John E. Douglas