MULȚIMI DEZLĂNȚUITE_03

Partea a treia

Understanding Crowd Responses to Perceived Hostile Threats:

A Multidisciplinary Approach. Anne Templeton・ Ma¨ıka Telga ・ Enrico Ronchi ・ Fergus Neville・Stephen Reicher ・ John Drury

Sursa: https://www.research.ed.ac.uk/files/460657974/TempletonEtalCD2024UnderstandingCrowdResponses.pdf

Articol scris de Dorin Dumitran

Rezumat

Persoanele care se confruntă cu o amenințare pot evacua, ajuta pe alții, împărtăși informații, confrunta sursa amenințării, să ignore amenințarea și situația celorlalți, sau să adopte o combinație a acestor comportamente. Modelele conceptuale exacte ale comportamentelor mulțimilor trebuie să ia în considerare de ce și când apar aceste comportamente, precum și modul în care răspunsurile oamenilor pot varia în funcție de diferite scenarii. Cercetătorii au investigat reacțiile mulțimii la amenințări folosind o varietate de metode, cum ar fi interviurile, analiza observațională și experimentele de realitate virtuală.

Fiecare metodologie oferă beneficii pentru înțelegerea răspunsurilor colective la amenințări, dar fiecare metodologie are, de asemenea, limitări. În mod important, foarte puține cercetări au explorat răspunsurile mulțimii în situații de alarmă falsă în care membrii mulțimii percep greșit existența unei amenințări.

În această lucrare, descriem un nou program de lucru multidisciplinar care combină abordări din ingineria siguranței și psihologia socială pentru a obține o înțelegere aprofundată a comportamentului mulțimii ca răspuns la amenințări reale și percepute greșit, precum și a proceselor care stau la baza comportamentului. Ne concentrăm asupra modului în care am identificat și abordat similitudinile și diferențele dintre întrebările noastre de cercetare, abordările conceptuale ale cercetării și abilitățile metodologice. Vom demonstra modul în care abordarea noastră multidisciplinară oferă un cadru pentru combinarea diverselor metode de cercetare care construiesc în mod colectiv cunoștințe pentru a crea modele mai exacte ale răspunsurilor mulțimii la amenințările (prost) percepute.

Cuvinte-cheie: Comportamentul mulțimilor - evacuare - dinamică colectivă - metode calitative -metode cantitative.

1. Introducere

Cum și de ce răspund oamenii din mulțimi la amenințări reale și percepute greșit este o problemă presantă cu care se confruntă profesioniștii din domeniul gestionării situațiilor de urgență și al securității publice. Studiile privind evenimentele cum ar fi atacurile teroriste, inundațiile la scară largă, ambuteiajele la nodurile de transport și alarmele false arată cum amenințările reale și cele percepute greșit pot crea confuzie și teamă.

Cu toate acestea, ele arată, de asemenea, cum membrii mulțimii se pot uni pentru a-și coordona răspunsul lor, să se ajute reciproc să depășească sau să atenueze amenințarea și să salveze vieți atunci când sunt în pericol real.

Cercetătorii din domeniul ingineriei siguranței și al psihologiei mulțimilor au încercat să înțeleagă cum și de ce membrii mulțimii se comportă așa cum o fac ca răspuns la potențiale amenințări potențiale. De exemplu, inginerii în domeniul siguranței au examinat procesul decizional în situații de urgență cum ar fi incendiile și răspunsurile comportamentale la amenințări anterioare din lumea reală, cum ar fi cutremurele. În mod similar, psihologii mulțimilor s-au concentrat asupra proceselor care stau la baza răspunsurilor colective, cum ar fi relațiile sociale dintre membrii grupului, care pot conduce la încredere, sprijin așteptat și responsabilitatea de a ajuta alți membri ai grupului în situații amenințătoare.

În ciuda intereselor comune cu privire la cum și de ce apar răspunsurile, cercetarea a avut loc predominant în silozuri disciplinare. Credem că colaborarea între discipline oferă posibilitatea de a ne îmbunătăți repertoriul metodologic și, prin urmare cunoștințele noastre despre comportamentul mulțimilor și motivele acestui comportament. De exemplu, în ingineria siguranței, o metodă din ce în ce mai populară este utilizarea tehnologiei realității virtuale pentru experimente care pot ajuta la înțelegerea modului în care se comportă oamenii în mulțimi.

Cu toate acestea, metodologia nu a explorat pe deplin procesele psihologice sociale care stau la baza comportamentului. Această lacună ar putea fi acoperită prin metodologii din psihologia mulțimilor cum ar fi analiza relatărilor post-incident ale membrilor mulțimii pentru a înțelege modul în care relațiile de grup au afectat primirea de ajutor.

Deși există exemple de cercetare în psihologia mulțimilor care utilizează tehnologia realității virtuale, este de obicei dificil de măsurat experimental procesele care stau la baza comportamentul mulțimii ca răspuns la amenințările percepute. Experimentele necesită un număr mare de participanți care să ia parte simultan în condiții atent controlate, și se pot confrunta cu probleme statistice legate de punctele de date neindependente, precum și cu considerente etice cum ar fi asigurarea siguranței participanților. Capacitatea de a crea medii virtuale imersive oferă o soluție la aceste provocări, mai ales că a obținut anterior rezultate similare privind influența socială ca și mediile reale. Astfel, disciplinele oferă metodologii promițătoare care, atunci când sunt combinate, pot îmbunătăți înțelegerea atât a modului în care se comportă mulțimile, cât și a proceselor psihologice care cauzează aceste comportamente.

Proiectul nostru multidisciplinar „Amenințări percepute și «debandade»: un model relațional al răspunsurilor colective la frică” [15] a reunit metodologii din ingineria siguranței și psihologia mulțimilor pentru a aborda întrebări comune cu privire la modul în care mulțimile se comportă ca răspuns la amenințarea percepută. În această lucrare, vom prezenta modul în care am stabilit abordarea noastră și am combinat metodologii multidisciplinare pentru a genera noi cunoștințe despre comportamentul mulțimilor și cauzele acestuia. Sperăm că procesul nostru de colaborare multidisciplinară poate acționa ca o foaie de parcurs pentru eforturi similare în domeniul comportamentului mulțimilor și al științei.

(...)

2. Stabilirea diferențelor și asemănărilor

Primul pas în cercetarea noastră multidisciplinară a fost să stabilim obiectivele și întrebările de cercetare comune. Acest lucru a necesitat să ne asigurăm că am înțeles pe deplin terminologia utilizată între discipline. Pentru a ne ajuta în discuții, ne-am referit la recentul glosar pentru cercetare privind dinamica mulțimilor umane care a fost elaborat de psihologi, ingineri, sociologi, fizicieni, matematicieni, informaticieni și alții. Am stabilit că principalele obiective ale inginerilor în domeniul siguranței erau generarea de noi cunoștințe pentru îmbunătățirea siguranței mulțimilor într-o serie de situații de amenințare (de exemplu, provocate de om sau alte pericole de mediu). Scopul psihologilor mulțimilor a fost acela de a înțelege de ce oamenii răspund într-un anumit fel în diferite tipuri de scenarii de amenințare – inclusiv amenințări percepute greșit - care ar putea fi apoi utilizate pentru a spori siguranța. Combinate, întrebările reciproce de cercetare au fost înțelegerea modului și motivelor pentru care oamenii din mulțimi reacționează la amenințările percepute (greșit).

Al doilea pas a fost să evaluăm punctele forte și limitele metodologiilor utilizate în mod obișnuit în disciplinele noastre. Multe dintre cercetările anterioare privind comportamentul mulțimilor în situații de urgență a folosit o singură metodologie la un moment dat pentru a înțelege de ce a avut loc. De exemplu, s-a axat pe relatările post hoc ale situațiilor amenințătoare de la supraviețuitori, date observaționale, sau s-a bazat pe analiza studiilor de caz. Fiecare metodologie în mod separat oferă informații valoroase despre motivele pentru care are loc comportamentul mulțimilor, dar fiecare metodologie are limitări. Analiza observațională poate oferi informații despre direcția de mișcare aleasă de oameni sau cât timp i-a luat cuiva să evacueze atunci când s-a confruntat cu amenințarea unui incendiu. Cu toate acestea, nu poate explica motivele persoanelor pentru alegerea aceste acțiuni. Pe de altă parte, interviurile cu persoanele care au experimentat amenințarea oferă o perspectivă asupra convingerilor care stau la baza acțiunilor întreprinse, dar nu generează date exacte.

Al treilea pas a fost înțelegerea diferențelor conceptuale dintre disciplinele noastre.

O diferență cheie în abordările noastre de cercetare a fost că ingineria siguranței a început să utilizeze abordări bazate pe date, în timp ce cercetarea în domeniul psihologiei mulțimilor a fost predominant bazată pe teorie.

4. Manipulări experimentale și date de auto-raportare

Cercetarea în domeniul psihologiei mulțimilor utilizează adesea stimuli pentru a influența percepția participanților și/sau luarea deciziilor. Prin viniete sau scenarii imaginate, acestea pot, de exemplu, să stimuleze percepția participanților asupra grupurilor și indivizilor. Cu toate acestea, este posibil ca stimulii să nu fie suficient de realiști sau atractivi pentru a fi stimulente eficiente, iar efectele lor se pot diminua pe parcursul experimentului. Tehnologia realității virtuale oferă o soluție la această problemă, deoarece le permite cercetătorilor să integreze stimulii în mediu cu un control experimental atent. În experimentele de realitate virtuală se utilizează uneori metodologii asemănătoare stimulilor de măsurare a influenței sociale, de exemplu prin testarea reacțiilor participanților atunci când agenții virtuali sunt absenți sau sunt prezenți, dar fie stau nemișcați, fie aleargă spre o ieșire. Cu toate acestea, nu au manipulat o variabilă cheie care afectează influența socială: identificarea socială.

În proiectul nostru, am combinat tehnicile de amorsare din psihologia mulțimilor cu un mediu virtual imersiv online din ingineria siguranței pentru a crea scenarii captivante cu un control experimental strâns. Înainte ca participanții să intre în lumea virtuală, am folosit stimuli tradiționali din psihologia mulțimilor pentru a manipula cât de mult se simt participanții parte a unui grup cu alte persoane pe care le-ar vedea în lumea virtuală, precum și amenințarea percepută cu care se confruntă cei din lumea virtuală. Am consolidat apoi scenariile inițiale în lumea virtuală  pentru a le păstra importanța pentru participanți, de exemplu punându-i pe participanți să citească un ziar virtual care discuta despre nivelul de amenințare.

În plus, tehnologia realității virtuale ne-a permis să introducem și să manipulăm noi stimuli în mediu, cum ar fi dacă un zgomot redat indica clar o amenințare (o împușcătură) sau era ambiguu (ar putea fi o ușă trântită). Astfel, utilizarea tehnologiei realității virtuale ne-a permis să păstrăm prime importante pentru participanți, să introducem scenarii noi mai târziu în experiment, să creștem validitatea ecologică a studiului, să depășim dificultățile logistice și de siguranță, cum ar fi necesitatea unui număr mare de participanți în același timp, și de a menține un control experimental strâns prin comportamentul preprogramat al mulțimii virtuale.

Cercetarea noastră se bazează pe metodele utilizate în Drury et al. și cercetătorii din domeniul comportamentului uman în caz de incendiu prin testarea fenomenelor psihologice, cum ar fi percepția amenințării percepute și luarea deciziilor în timp real. Am luat o serie de măsuri comportamentale cruciale.

De exemplu, am urmărit ce persoane virtuale din mediul participanților noștri au urmat, deciziile lor de mișcare, cum ar fi direcția pe care au luat-o prima dată, și cât timp le-a luat să ajungă în zona sigură.

De asemenea, am folosit un sondaj imediat după scenariul virtual imersiv pentru a surprinde motivele autodeclarate ale comportamentului, cum ar fi dacă participanții s-au simțit în același grup cu ceilalți din mediu și cât de amenințător li s-a părut zgomotul. Astfel, am combinat metodele convenționale de colectare a datelor din ambele discipline pentru a obține o înțelegere mai completă a reacțiilor mulțimii și a motivelor pentru care acestea au avut loc. În plus, am putut testa în mod repetat modul în care diferiți participanți au reacționat la aceleași condiții pentru a ne spori încrederea în cauza reacțiilor.

Prin combinarea metodologiilor, am constatat că participanții au urmat în mod predominant comportamentul persoanelor din grupul lor social, dar acest lucru s-a întâmplat în special atunci când nivelul de amenințare era ambiguu. În plus, s-a arătat că persoanele aflate în situații potențial amenințătoare folosesc comportamentul celorlalți ca un instrument de diagnosticare pentru a evalua nivelul amenințării. Pentru psihologia mulțimilor, constatările au demonstrat că atât identitatea socială, cât și claritatea amenințării sunt importante în orientarea comportamentului, în special în situații ambigue în care participanții se uitau la membrii grupului pentru a-și observa comportamentul și a decide cum să răspundă. Pentru ingineria siguranței, concluziile au arătat că modelele de evacuare cu amenințări ambigue ar trebui să ia în considerare influența socială și informațiile contextuale disponibile pentru mulțime.

5. Observații finale

Utilizarea abordării noastre multidisciplinare prezintă beneficii clare pentru cercetare. Am învățat noi modalități de abordare a întrebărilor de bază (de exemplu, modul în care răspunsurile mulțimii la amenințări se dezvoltă în timp real în diferite condiții) și ne-am îmbunătățit abilitățile metodologice (de exemplu, integrarea scenariilor în medii virtuale imersive) și am atenuat limitările utilizării unei singure metode în același timp. Combinația noastră multidisciplinară de studii de caz, manipulările experimentale imersive și datele de auto-raportare ne-a permis să construim și să testăm un model teoretic al modului în care oamenii din mulțimi răspund la amenințări și rolul pe care procesele de grup îl joacă în luarea deciziilor. Abordarea noastră prezintă, de asemenea, beneficii practice clare. Cercetarea noastră a avut ca rezultat recomandări privind siguranța mulțimilor pentru părțile interesate neacademice, inclusiv un ghid accesibil privind comportamentul publicului, elaborarea de cursuri privind siguranța evenimentelor și organizarea de ateliere de lucru și discuții cu organisme guvernamentale, practicieni ai managementului siguranței transporturilor și evenimentelor. În rezumat, abordarea pe care am dezvoltat-o ne va permite să continuămsă ne dezvoltăm cunoștințele teoretice privind comportamentul mulțimilor și recomandările practice pentru părțile interesate, precum și să dezvolte metodologii multidisciplinare pentru a aborda întrebări comune în viitor.