TRIADA LUI MACDONALD

#psihologie


Triada lui Macdonald este un fenomen care, total sau parțial, multă vreme s-a găsit într-o largă acceptare în cadrul criminologiei, psihologiei și în comunitățile de aplicare a legii. Macdonald a menționat că există trei factori prevalenti în istoricul de viață al copilăriei/adolescenței masculine, factori care amenință sau perpetuează o varietate de acte de violență și anume:

  • enurezisul

  • piromania

  • cruzimea împotriva animalelor.

Ceea ce cunoaștem astăzi sub denumirea de Triada lui Macdonald se pare că și-a avut originea în anul 1963, odată cu publicarea de către John Macdonald a unui studiu asupra bărbaților care aveau la activ o sumedenie de acte de violență.

John Marshall Macdonald (1920-2007) a fost profesor de psihiatrie la Universitatea de Medicină din Colorado, iar la data publicării studiului, acesta ocupa funcția de director asociat al serviciului de internare al Spitalului de Psihiatrie din Denver, Colorado. Conform unui necrolog postat de Universitatea din Colorado, în lunga sa carieră de psihiatru criminalist, Macdonald a colaborat cu poliția din Denver, efectuând evalurari psihiatrice inculpaților arestați pentru crimă.

Dacă studiul lui MacDonald din 1963 ar trebui să fie considerat drept sursă de la care provine această triadă, acesta ar trebui să fie limitat la cei care amenință cu violența.

Cu timpul însă, această triada comportamentală a fost extinsă și aplicată de o varietate de alte grupuri. De exemplu, la sadicii sexuali (Prentky & Carter, 1984), piromanii recidiviști (Slavkin, 2001) sau criminalii în serie (Ressler, Burgess și Douglas, 1988).

Faptul că acest șablon a fost aplicat asupra diferitelor tipuri de grupuri, odată cu trecerea timpului acest fapt ar sugera că bazele sale ar trebui să rămână ferme pe terenul empiric. Însă, tulburător este faptul că, mulți cercetători au pus sub semnul întrebării validitatea acestei triade, inclusiv chiar John Macdonald.

Publicații de renume care au scris de-a lungul timpului despre subiectul "ucigași în serie", au inclus referințe la Triada lui Macdonald. Ted Bundy, David Berkowitz sau Albert De Salvo au fost descriși ca fiind extrem de cruzi cu animalele în copilărie. De asemenea, cărți ce au ca subiect crimele vorbesc despre această triadă, referindu-se la unul sau mai mulți dintre cei trei factori ai săi. De exemplu Kenneth Bianchi, unul dintre "Hillside Straglers", responsabil pentru 12 crime în California (1977-1979), a fost descris ca având enurezis în perioada copilăriei. (Peck & Dolch, 2001)

Edmund Kemper ar fi avut un istoric întreg de tortură și ucidere asupra pisicilor din cartierul său natal.

Teoria ne spune că, copiii care prezintă toate trăsăturile de mai sus, sunt mult mai predispuși să se angajeze în comportamente antisociale grave ca adulți. Acestea includ comportamente violente precum jaful, violul, crima, uciderea în serie și tortura. Dar de ce aceste trei comportamente în special? „Genetica încarcă arma, personalitatea și psihologia lor o vizează, iar experiențele lor apasă pe trăgaci.” Jim Clemente - Profiler FBI


	Incendierea 

Focul captivează atât copiii cât și adulții. Stăm lângă el privid flăcările, pierduți în propriile noastre gânduri. Dar unii copii sunt extrem de preocupați de asta. Ei nu se pot gândi la nimic altceva și pot dezvolta o obsesie nesănătoasă față de acesta. Când copiii încep să folosească focul ca armă pentru a dăuna sau distruge, problema capătă proporții. De exemplu, un copil este agresat, așa că incendiază școala. Sau un copil care dă foc casei din cauza abuzului. Folosirea focului în acest mod este primul pas către o mentalitate în care violența și agresivitatea sunt modalitatea lor preferată de a face față anxietății sau de a elibera furia.

Exemple de criminali care au comis incendieri în copilărie:

- Ucigașul în serie american Ottis Toole a început să incendieze lucruri încă de la o vârstă fragedă. A fost condamnat la închisoare pe viață pentru șase fapte de crimă. La proces a recunoscut că era excitat sexual atunci când incedia lucruri.

- David Berkowitz sau „Fiul lui Sam”, așa cum era cunoscut, era îndrăgostit de foc. Atât de mult încât, în copilărie, prietenii lui îl numeau „Pyro”.


Cruzimea față de animale 

Marea majoritate a copiilor adoră animalele. Aceste mici suflete fără apărare, cu blană, aduc de obicei în evidență partea hrănitoare a copiilor. Prin urmare, este un semnal mare de alarmă dacă un copil începe să abuzeze animalele. O teorie ar fi lipsa empatiei. Copiii care torturează animale literalmente nu simt nimic față de victimele lor.

O altă teorie este aceea că, copiii reacționează la abuzurile pe care le suferă și le redirecționează către animale. Întrucât copiii nu sunt capabili să își lovească agresorii, trebuie să găsească un înlocuitor. Animalele sunt mai slabe și nu pot lupta înapoi. De fapt, studiile au arătat că psihopații au folosit aceleași metode de torturare a oamenilor în perioada adultă, metode folosite în copilărie pentru torturarea animalelor.


Exemple de criminali care au fost cruzi cu animalele:

- Edmund Kemper și-a ucis, printre alții, propria mamă și bunicii. În perioada copilăriei găsea o placere morbidă în a chinui animalele. La vârsta de 10 ani, și-a îngropat pisica ce încă se afla în viață și apoi a dezgropat-o, a decapitat-o și i-a așezat capul pe un vârf de băț.

- Criminalul în serie Jeffrey Dahmer ar fi mers cu bicicleta prin cartierul său și strângea cadavrele animalelor ucise de automobile pentru a le diseca. Când a rămas fără animale moarte, și-a ucis propriul cățeluș și i-a montat capul pe un vârf de băț.


Umezirea patului 

Enurezisul este ultima dintre cele trei trăsături ale triadei Macdonald.

Se consideră o trăsătură caracteristică doar dacă este persistentă și apare după vârsta de cinci ani. Pot exista mai multe cauze fără legătură cu agresivitatea, pentru ca un copil să ude patul. De fapt, cel mai frecvent motiv este cel medical și nu este deloc legat de viitoarele tendințe psihopatice. Cercetătorii sunt de acord că este posibil să nu existe o corelație directă între violență și enurezis.


Exemplu de criminali care au udat patul:

- Albert Fish a fost un criminal în serie care a ucis trei copii în anii 1900. A udat patul până la vârsta de 11 ani.

- Andrei Chikatilo a suferit de enurezis mulți ani. Mama lui îl bătea de fiecare dată când uda patul. A devenit unul dintre cei mai notorii ucigași în serie din Rusia.

În ciuda recenziilor sale favorabile timpurii, triada lui Macdonald a început să primească critici pentru simplitatea sa și dimensiunile reduse ale eșantionului. Unii adulți cu tendințe psihopate au un istoric care include toate cele trei trăsături, însă mulți alții nu. La fel, aceste trei trăsături pot fi indicatori ai altor lucruri care se petrec în viața unui copil. De exemplu, udarea patului poate fi un semn al unei probleme medicale. De fapt, enurezisul ce depășește vârsta de cinci ani este atât de obișnuit încât nu există nici o dovadă care să lege afecțiunea de triada lui Macdonald.

„Cercetările indică faptul că udarea patului este de obicei cauzată de afecțiuni medicale relativ benigne, cum ar fi tendința de a dormi profund sau de a supraproduce urina noaptea”. Antropologul Gwen Dewar

Unii cercetători leagă acum triada de problemele de dezvoltare sau semnele unei vieți de familie stresante. Psihologul criminalist Katherine Ramsland consideră că este necesar să se efectueze mai multe cercetări. Deși este de acord că unii delincvenți psihopați au una dintre cele trei trăsături ale triadei, cercetările recente au dovedit că rareori le au pe toate trei. Cu toate acestea, există anumite comportamente care sunt frecvente, cum ar fi trăirea alaturi de un părinte neglijent, experimentarea abuzului sau antecedente psihiatrice. Ramsland consideră că este prea ușor să etichetezi atât copiii cât și adulții. Este mult mai greu să aprofundezi pentru a găsi cauzele actuale ale comportamentului violent și a veni cu sugestii utile.

„Împreună sau singure, comportamentele triadei pot indica un copil stresat cu mecanisme de coping slabe sau cu un handicap de dezvoltare. Un astfel de copil are nevoie de îndrumare și atenție. ” Ramsland 

Este universal acceptat faptul că experiențele noastre din copilărie ne transformă în adulții care suntem astăzi. Problema este că, dacă etichetăm un copil prea devreme, acest lucru ar putea avea consecințe grave pentru el. Și aceste consecințe i-ar putea schimba întreg parcursul vieții de adult.

C.C.




108 views0 comments

Recent Posts

See All