Arta de a crea o relație de încredere și de a purta conversații productive
De Robin K. Dreeke - Agentul special Dreeke este managerul Programului de analiză comportamentală din cadrul Diviziei de Contrainformații a FBI.
Traducere: Corina Gheorgheza
Nu cu mult timp în urmă, într-o echipă operativă, polițiștii și agenții își începeau de obicei ziua pregătindu-se pentru interviuri, consultând baze de date și organizându-și investigațiile, care presupuneau, în cele din urmă, să vorbească cu oamenii. După această rutină matinală, un superior putea trece prin birou și îi putea îndemna pe investigatorii rămași să iasă pe teren, spunând simplu: „Cazurile nu se rezolvă aici. Ieșiți și găsiți surse.” Iar agenții plecau și făceau exact acest lucru.
Odată cu accesul tot mai larg la tehnologie, inclusiv la baze de date cu informații din surse deschise, oamenii legii au început să petreacă mai mult timp în birou, documentându-se pentru a aduna în permanență informații esențiale. Acest obicei, alături de apariția unei generații de angajați care se simt în largul lor într-un mediu informatizat, reprezintă o provocare pentru instituțiile care au în continuare nevoie de profesioniști capabili să poarte conversații și să construiască relații de încredere.
Profesioniștii de astăzi intră pe piața muncii cu abilități tehnologice esențiale și foarte căutate, care tind să le depășească pe cele ale generațiilor anterioare. În schimb, generațiile cu mai multă experiență profesională dețin adesea competențe care le permit să stabilească relații eficiente și să poarte conversații productive față în față. Desigur, combinarea tuturor acestor abilități duce la cele mai bune rezultate.
După o îmbrățișare prietenoasă, Clark i l-a prezentat pe Becker drept prietenul și colegul care urma să o învețe despre tehnologie. Becker s-a simțit mândru, în timp ce interlocutorul a râs prietenos și a spus:
— Mult succes! Eu încerc de ceva vreme.
Clark a căutat în buzunar și a scos câteva obiecte pentru el.
— Ce avem aici? a întrebat acesta.
Ea i-a explicat că, la ultima lor întâlnire, își exprimase dorința de a avea un suvenir de la Academia Națională FBI din Quantico, Virginia. Clark sunase o prietenă de la academie și ceruse să îi trimită unul. I l-a oferit prietenului său, care i-a mulțumit. Apoi a adăugat:
— Știu că ai un băiețel. Am găsit acest cupon pentru două înghețate la preț de una și m-am gândit la voi. Sper să vă bucurați de ele împreună.
Recunoscător, el a îmbrățișat-o din nou și i-a spus lui Becker:
— E întotdeauna prea drăguță cu mine.
Persoana de contact i-a condus prin spațiul simpozionului spre o zonă cu mese și scaune, unde participanții puteau lua o gustare sau bea ceva. Scott îi aștepta la una dintre mese. Prietenul lui Clark a făcut prezentările și le-a spus cât de mult prețuia prietenia lor și că spera să aibă în continuare ocazii bune de colaborare. După aceste prezentări călduroase, le-a explicat că trebuia să se întoarcă la îndatoririle sale și că avea să îi contacteze cu altă ocazie.
Clark, Becker și Scott s-au așezat și au început să discute. Clark i-a mulțumit lui Scott că își făcuse timp pentru ei și l-a întrebat cât timp avea la dispoziție. Scott a spus că avea aproximativ 30 de minute până la următoarea activitate.
— Perfect, cred că ne vom încadra în mai puțin de atât, a răspuns Clark.
Scott a părut să se relaxeze, iar ea a continuat:
— Așadar, Scott, am auzit lucruri foarte bune despre tine de la prietenul nostru comun, inclusiv că ești un expert. Sperăm că ne-ai putea ajuta cu o parte din cunoștințele tale. Suntem destul de noi în lumea securității cibernetice și ne-ar interesa părerile tale despre cele mai mari amenințări.
Becker a simțit imediat nevoia să intervină cu propriile idei despre aceste amenințări și impulsul de a o corecta pe Clark în privința afirmației că nu știau prea multe. Știa că ea avea cunoștințe și studii avansate în domeniu. Clark a observat că Becker voia să vorbească, dar doar l-a privit, i-a zâmbit și și-a dus un deget la buze, în timp ce Scott începea să vorbească.
Scott și-a prezentat experiența în securitatea cibernetica și a povestit cum își înființase compania. Becker era uimit de felul în care Clark stătea pur și simplu și încuviința din cap. Din când în când, afișa o expresie întrebătoare, iar Scott răspundea explicând mai detaliat subiectul respectiv.
La un moment dat, Scott a menționat „ingineria socială”. Clark a repetat pur și simplu expresia, iar el a aprofundat explicația. După aceea, Clark a reformulat ceea ce spusese și l-a întrebat dacă înțelesese corect. Fața lui Scott s-a luminat de entuziasm.
Clark a continuat cu câteva observații despre importanța muncii sale și cu aprecieri privind unele subiecte pe care Becker le recunoștea din carte. Scott a zâmbit din nou larg, observând că ea începuse să înțeleagă ceea ce îi explica.
Apoi Clark s-a uitat repede la ceas, ca și cum ar fi ieșit dintr-o stare de absorbție totală, și a spus:
— Cred că am depășit timpul pe care ți-am promis că îl vom ocupa și cred că Becker s-ar putea să aibă un meci de baseball cu fiul său.
Vizibil însuflețit, Scott a întrebat:
— Ai un fiu care joacă baseball?
Becker a răspuns zâmbind că da, apoi a înțeles semnalul lui Clark, care a încuviințat spre el și a spus:
— Scott, probabil că te-am reținut prea mult.
Scott a făcut un gest liniștitor cu mâna:
— Nu vă faceți griji, îmi place conversația.
A început să îi povestească lui Becker că și el antrena echipa de baseball a fiului său, apoi le-a relatat cu încântare cele mai recente isprăvi ale băiatului pe teren.
Conversația a continuat încă 30 de minute și s-a încheiat cu promisiunea de a discuta în continuare despre felul în care Scott i-ar putea ajuta în investigații. La despărțire, au convenit să se revadă săptămâna următoare, la prânz.
Îndrumare
Clark și Becker au ieșit din centrul de conferințe. Se făcuse deja seară, iar ea l-a întrebat dacă ar vrea să ia cina la un restaurant din apropiere, ca să analizeze împreună evenimentele zilei. Flămând și entuziasmat de prima sa întâlnire pe teren, Becker a acceptat imediat.
Au mers câteva străzi până la un restaurant aglomerat. Pentru că nu voiau să aștepte 30 de minute pentru o masă, cei doi investigatori au decis să mănânce la bar. Un barman care părea să aibă în jur de 55 de ani le-a adus meniurile și le-a luat comanda pentru băuturi.
— Văd că aveți mult de lucru. Nu vă grăbiți, i-a spus Clark.
El i-a răspuns cu un „mulțumesc” și un zâmbet.
După ce barmanul le-a adus băuturile răcoritoare, Clark s-a întors spre Becker și l-a întrebat:
— Ei bine, ce părere ai?
El a zâmbit larg și a spus că, în opinia lui, întâlnirea cu Scott mersese bine. Clark a fost de acord și a cerut mai multe detalii:
— De ce?
Becker s-a gândit puțin și a răspuns:
— Presupun că pentru că discuția a decurs foarte bine și am creat o relație de încredere.
Din nou, Clark a fost de acord și l-a încurajat să precizeze ce tehnici observase. El a răspuns că totul i se păruse o conversație firească și că nu își dăduse seama că ea folosise intenționat anumite tehnici.
Clark l-a privit în tăcere, în timp ce el reflecta. Becker a început să reconstituie mental întâlnirea și, în cele din urmă, a rupt tăcerea:
— Cred că ai adus intenționat vorba despre baseball și despre fiul meu, iar asta a fost o tehnică eficientă. Și Scott avea un fiu și era interesat de antrenorat.
Clark l-a felicitat pentru observație, dar a adăugat:
— Am folosit și alte câteva tehnici de conversație.
L-a întrebat apoi ce își amintea din discuția despre ingineria socială. Becker s-a gândit o clipă și a spus că ea păruse curioasă în legătură cu subiectul.
— Cum anume? a întrebat Clark.
— Când Scott a menționat ingineria socială, ai avut o expresie întrebătoare și ai repetat termenul. Apoi el a explicat mai detaliat.
— Excelent! Am folosit ceea ce se numește o întrebare de reflectare.
Ea a explicat că simplul fapt de a repeta ultima expresie sau afirmație a unei persoane reprezintă o modalitate excelentă de a o determina să dezvolte subiectul.
Clark a descris apoi cum folosise pauzele în conversație, astfel încât Scott să simtă nevoia să umple tăcerea cu alte informații pe care le considera importante. De asemenea, după explicația lui despre ingineria socială, ea reformulase ideea pentru a arăta că îl asculta cu adevărat.
Becker a încuviințat din cap, semn că acum înțelegea ceea ce avusese tot timpul în fața ochilor. Clark l-a întrebat:
— Ce faci chiar acum?
Becker s-a oprit o clipă și a răspuns ușor stânjenit:
— Dau din cap?
— Da, exact. Acesta este un semnal minimal de încurajare, prin care le arăți oamenilor că îi asculți și că pot continua. Am folosit astfel de semnale pe tot parcursul discuției cu Scott.
Becker a încuviințat din nou, arătând că era de acord și că înțelesese, în timp ce Clark i-a prezentat câteva tehnici care ajută la construirea unei relații în timpul conversației:
Semnale minimale de încurajare.
Întrebări de reflectare.
Pauze.
Parafrazare.
A doua întâlnire
Entuziasmat de tehnicile discutate, Becker i-a spus lui Clark că simțea că înțelege mai bine cum se stabilește o relație de încredere. Ea a râs ușor și i-a explicat că, deși eficiente, aceste tehnici de conversație erau doar câteva dintre cele pe care le folosise.
— Cum ar fi? a întrebat Becker.
Chiar atunci, barmanul s-a întors să le ia comanda de mâncare. Înainte ca acesta să plece, Clark i-a spus:
— Știu că sunteți ocupat, dar eu și prietenul meu speram să ne puteți ajuta cu o întrebare scurtă.
Amintindu-și răbdarea de care dăduseră dovadă, barmanul a zâmbit:
— Sigur, cu ce vă pot ajuta?
Ea i-a mulțumit și a continuat:
— Am o nepoată adolescentă. Sora mea și soțul ei au primit numeroase cereri din partea fiicei lor să o lase să iasă la întâlniri. La ce vârstă credeți că ar fi potrivit să înceapă copiii să aibă întâlniri romantice?
Barmanul a râs și a spus:
— Am două fiice, de 20 și 22 de ani.
Clark a răspuns imediat:
— Aha, deci avem un expert.
El a râs din nou:
— Ei bine, nu știu dacă sunt expert, dar am experiență.
Ea l-a întrebat cum gestionase situația, ce vârstă aveau fiicele lui când începuseră să iasă la întâlniri și când i se păruse potrivit să le permită acest lucru.
Barmanului, Dave, i-a făcut plăcere să își amintească anii agitați în care fiicele sale erau adolescente. A povestit și despre ceea ce făceau în prezent, despre locurile în care crescuseră el și familia sa și despre faptul că lucra seara ca barman, cu jumătate de normă, pentru a câștiga bani în plus, în timp ce se pregătea să se pensioneze din slujba sa principală.
Dave a mai spus că fiica sa cea mare era interesată de criminalistică și de justiția penală, datorită pasiunii pentru serialele polițiste. Clark a sesizat ocazia, a scos din geantă un suvenir al echipei operative, i l-a oferit și a spus:
— Poftiți, poate că fiicei dumneavoastră i-ar plăcea.
Dave a privit obiectul cu admirație și i-a mulțumit călduros pentru cadou și pentru conversație. Apoi și-a dat seama că îi neglijase pe ceilalți clienți și s-a grăbit să se ocupe de ei.
Îndrumare
Clark l-a întrebat pe Becker:
— Ei bine, ce am făcut?
El s-a gândit o clipă, a zâmbit ștrengărește și a spus:
— În afară de faptul că ai purtat o conversație obișnuită?
— Exact acesta este scopul, a răspuns Clark. Să construiești o relație și să ai conversații valoroase înseamnă, pur și simplu, ca celuilalt să îi facă plăcere compania ta. Așadar, cum am reușit în acest caz?
Becker s-a mai gândit puțin:
— Mai întâi te-ai scuzat că îi ocupi timpul și ai întrebat dacă îi poți adresa o întrebare scurtă.
— Foarte bine! Aceasta se numește stabilirea unei limite de timp artificiale. Atunci când oamenii nu cred că le vei ocupa prea mult timp, sunt mai dispuși să intre într-o conversație. De asemenea, i-am cerut ajutorul în privința vârstei potrivite pentru întâlniri.
Clark a explicat că solicitarea ajutorului sau apelul la bunăvoința celuilalt reprezintă o altă tehnică utilă pentru inițierea unei conversații.
— Ce altceva? a întrebat ea.
Becker a descris apoi felul în care facilitase o discuție aprofundată prin întrebări de tipul „cum?”, „de ce?” și „când?”. Clark l-a felicitat pentru observație și a adăugat că, pe lângă aceste întrebări, este important să validezi ideile interlocutorului. Oamenilor le place să simtă că au dreptate și că opiniile lor contează pentru cineva.
Becker a adăugat imediat că observase cum Clark le oferise câte un cadou atât lui Dave, cât și persoanei sale de contact, mai devreme în acea zi. Clark a explicat că oferirea de cadouri, sau „altruismul reciproc”, avea un rol esențial în construirea relației. În general, oamenii au o nevoie biologică de a răspunde unui cadou, indiferent cât de mic este obiectul sau chiar gestul. Adesea, cea mai bună modalitate de a le permite să răspundă acestui gest este conversația și, prin urmare, construirea unei relații.
Becker era uimit de simplitatea tehnicilor și de faptul că le folosise fără să își dea seama de-a lungul vieții. Clark a observat că, în ceea ce privește relațiile și comunicarea interpersonală, majoritatea oamenilor folosiseră aceste tehnici. Totuși, a explicat ea, în activitatea de aplicare a legii, agenții nu își pot permite, în general, să greșească, deoarece au nevoie de relații și parteneriate cu persoane care le pot oferi ajutor.
Clark și Becker au discutat tehnicile folosite în conversația cu Scott. Ea începuse prin a stabili o limită de timp artificială, de mai puțin de 30 de minute. A explicat și cum folosise comportamente nonverbale care transmiteau deschidere, precum zâmbetul și înclinarea ușoară a capului.
Zece tehnici pentru construirea unei relații de încredere
Stabiliți limite de timp artificiale. Permiteți-i potențialei surse să simtă că discuția are un sfârșit previzibil.
Țineți cont de comunicarea nonverbală. Asigurați-vă că atât limbajul corpului, cât și vocea transmit o atitudine neamenințătoare.
Vorbiți mai rar. Nu insistați excesiv și nu vorbiți prea repede. Vă pierdeți rapid credibilitatea și puteți părea prea insistenți sau amenințători.
Apelați la bunăvoința interlocutorului sau cereți ajutor. Oamenii vor să fie de folos și să ajute. Faptul că ar putea ști mai multe decât dumneavoastră le măgulește și orgoliul.
Puneți-vă egoul deoparte. Aceasta este probabil cea mai dificilă tehnică, dar, fără îndoială, și cea mai eficientă. Nu încercați să vă puneți pe dumneavoastră în valoare; puneți-l în valoare pe celălalt și veți construi o relație solidă.
Validați-i pe ceilalți. Oamenii tânjesc să se simtă conectați și acceptați. Validarea răspunde acestei nevoi, dar puțini o oferă. Învățați să validați și veți putea stabili rapid o relație valoroasă.
Puneți întrebări de tipul „cum?”, „când?” și „de ce?”. Atunci când doriți să aprofundați discuția și să creați o legătură, acestea reprezintă cea mai sigură și eficientă cale. Oamenii vă vor spune despre ce sunt dispuși să vorbească.
Creați o legătură prin reciprocitate — „quid pro quo”. Unele persoane sunt mai rezervate decât altele. Ajutați-le să se simtă în largul lor, împărtășind, dacă este necesar, câte ceva despre dumneavoastră. Nu exagerați.
Oferiți cadouri, altruism reciproc. Oamenii răspund cadourilor primite. Oferiți un dar, material sau imaterial, și urmăriți ca, în schimb, să se deschidă posibilitatea unei conversații și a unei relații.
Gestionați-vă așteptările. Evitați să simțiți și să manifestați dezamăgire, asigurându-vă că metodele dumneavoastră urmăresc beneficiul interlocutorului. În cele din urmă, veți avea și dumneavoastră de câștigat, dar atenția trebuie să rămână îndreptată spre celălalt.
Becker a remarcat că observase cum Clark vorbise mai rar și că, în opinia lui, acest lucru o făcuse să pară mai credibilă decât de obicei. Amândoi au identificat felul în care apelase la bunăvoință și la validare atunci când ceruse ajutorul lui Scott în domeniul său de expertiză.
Becker a observat și că el însuși vorbise puțin despre fiul său și despre baseball. Clark a explicat că acest lucru se numește „quid pro quo”: o formă de reciprocitate prin care celălalt nu simte că doar el vorbește. Este suficientă o contribuție mică de acest fel.
Becker a întrebat dacă mai exista ceva important care îi scăpase în acea zi. Clark a spus că nu, dar că mai erau câteva principii esențiale de reținut pentru a crește șansele de reușită:
— Cel mai important este să îți pui egoul deoparte. Să le permiți celorlalți să aibă dreptate chiar și atunci când știi că greșesc și să îți înfrânezi dorința de a-i corecta este important, dar și dificil. În discuția de mai devreme cu Scott, aproape că l-ai întrerupt, iar eu a trebuit să îmi duc degetul la buze ca să îți semnalez rapid să nu îl corectezi. Amintește-ți că ceea ce credem noi și ceea ce știm că este corect nu este adesea nici pe departe la fel de important ca ceea ce crede cealaltă persoană. Când construiești o relație, nu provoca resentimente corectând interlocutorul. Pune-ți egoul deoparte.
Becker a încuviințat, amintindu-și impulsul de a interveni în conversație. Îl uimea felul în care Clark îl lăsase pe Scott să continue.
Clark a explicat și importanța gestionării așteptărilor. Toate aceste tehnici sunt foarte eficiente atunci când sunt folosite în mod proactiv, însă, dacă interlocutorul nu este dispus în acel moment să primească aceste „daruri”, Becker nu ar trebui să se simtă dezamăgit.
— Ține de starea lui, nu de tine. Zâmbește și încearcă din nou mai târziu.
Clark a scos o foaie din mapă și i-a scris lui Becker cele zece tehnici, însoțite de câte o scurtă explicație.
Concluzie
Construirea unei relații de încredere este, poate, cea mai importantă tehnică folosită de investigatori. Majoritatea instituțiilor de aplicare a legii urmăresc să soluționeze cu succes investigațiile prin dezvoltarea unor surse umane confidențiale. Fără abilitatea esențială de a construi o relație, formula succesului se destramă rapid.
Profesioniștii din domeniul aplicării legii se confruntă astăzi cu provocări imense și în continuă creștere. Competențele informatice avansate sunt esențiale pentru combaterea amenințărilor cibernetice tot mai numeroase cu care se confruntă statele și cetățenii lor. Investigatorii trebuie să poată utiliza aceste sisteme și rețele informatice pentru a-și susține investigațiile.
Totuși, pe lângă stăpânirea acestor noi tehnologii esențiale, oamenii legii trebuie să își amintească faptul că puține cazuri, dacă există vreunul, sunt soluționate fără surse umane confidențiale. Autorul speră că arta abilităților interpersonale, prezentată aici într-un format ușor de folosit, va contribui la menținerea și actualizarea acestor competențe esențiale, pe măsură ce instituțiile continuă să combată amenințările.
Această procedură pas cu pas, care reflectă metode consacrate de construire a relațiilor, le va fi utilă atât agenților noi, cât și mentorilor cu experiență care folosesc de ani întregi aceste tehnici și caută modalități simple de a le explica și transmite mai departe. Prin însușirea noilor tehnologii și menținerea abilităților interpersonale la un nivel înalt, investigatorii vor continua să ofere serviciile și protec
ția de calitate pe care comunitatea și țara lor se așteaptă să le primească.
Sursa: https://leb.fbi.gov/articles/featured-articles/mastering-rapport-and-having-productive-conversations





Comments