ATACURILE ANIMALELOR ASUPRA CADAVRELOR UMANE (PARTEA I)

#forensicscience

Coșmarul anchetatorilor sau natura naturans...

Activitatea de curățare a cadavrelor umane de către animale: motivație, pattern și probleme investigative criminalistice.

Activitatea animalelor asupra cadavrelor umane joacă un rol important în integrarea proteică, asimilarea de grăsimi și de carbohidrați care se găsesc în cadavre.

Pentru identificarea animalelor care au atacat cadavrul trebuie ținut cont de locația în care se află cadavrul, condițiile geografice, anotimp, speciile de animale care trăiesc în zonă, tipul de hrană existent și comportamentele obișnuite ale animalelor.

Cadavrele găsite în spații închise atacate de animale pot fi expuse unei distrugeri complete, oasele și veștmintele fiind împrăștiate pe o rază mare.

Cadavrele găsite în spații deschise pot fi mâncate de animalele de companie, de câinii și pisicile domestice, furnici și rozătoare.

Dacă victima este aruncată în apă, fauna acvatică acționează distructiv asupra cadavrului prin pești, șobolani de apă, crabi și amfipode.

Devorarea rămășițelor umane de către animale ridică serioase probleme pentru anatomo-patologi și pentru antropologia criminalistică, astfel:


1. Distrugerea feței și a dentiției cadavrului, fac foarte dificilă identificarea acestuia; 2. Chiar dacă persoana a decedat din cauze naturale, devorarea organelor interne poate conduce la imposibilitatea stabilirii cauzei morții; 3. În perioada postmortem, leziunile postvitale pot fi greșit interpretate drept leziuni intravitam cum ar fi legarea, rănile de glonț sau plăgile înjunghiate; 4. La instalarea morții, hainele pot fi desfăcute de către animale, expunând organele genitale, aspect care ridică suspiciunea de mutilare sexuală; 5. Rănile deschise pot deveni ținta animalelor, împiedică serios interpretarea tabloului lezional antemortem; 6. Postmortem, existența faunei vii cum ar fi furnicile care se hrănesc din cadavru dar și cu propriile larve și ouă, pot întârzia procesul de putrefacție. Succesiunea insectelor și a muștelor care ar putea stabili intervalele postmortem (PMI), în contextul anterior, poate conduce la erori în estimarea acestui interval; 7. Pierderea epidermei poate conduce la dispariția tatuajelor sau a semnelor de intervenție chirurgicală care ar putea fi utile în identificarea victimei.


FOAMEA este principalul factor motivațional în acțiunea de hrănire a animalelor cu rămășițe umane. Mirosul cadaveric atrage ca un magnet animalele sălbatice și, în egală măsură, pe cele domestice.

D.D.


#analizacomportamentala #criminalprofiling #forensicscience #animals


37 views0 comments

Recent Posts

See All