1) moarte violentă:
- urmare a acţiunii brutale asupra organismului a unor factori traumatici externi; aceşti factori pot fi de natură: mecanică, fizică, chimică, biologică, psihică;
- tot aici poate fi inclusă şi moartea prin inhibiţie:
• prin acţiunea unui factor extern de intensitate foarte scăzută asupra unei zone reflexogene, prin declanşareaunui reflex inhibitor;
• ex.: traumatism minor în regiunea laterală a gâtului (zona sinocarotidiană);
• cazuri foarte rare;
- sub aspect judiciar: sinucidere, omucidere, accident, euthanasie, execuţie, suicid asistat medical;
2) moarte neviolentă - datorită unor cauze intrinseci organismului :
- moarte patologică - urmare a diferitelor boli cronice/acute;
- moarte naturală - nerecunoscută de toţi autorii, apare la vârste foarte avansate, autopsia nu demonstrează existenţa unei cauze tanatogeneratoare;
DIAGNOSTICUL MORŢII
În diagnosticarea morţii se utilizează semne de:
- orientare, cu o valoare relativă = semnele clinice (semnele negative de viaţă);
- certitudine = modificările cadaverice (semnele morţii reale).
SEMNELE NEGATIVE DE VIAŢĂ sau SEMNELE CLINICE (DE ORIENTARE)
1) lipsa respiraţiei evidenţiată prin:
- inspecţie - absenţa mişcărilor respiratorii;
- auscultare - absenţa murmurului vezicular;
- cu ajutorul unui fulg în dreptul narinelor;
- cu ajutorul unei oglinzi în faţa orificiului nazal şi bucal;
- cu ajutorul unui vas cu apă aşezat pe torace.
2) lipsa activităţii cardio-circulatorii, evidenţiată prin:
- lipsa pulsului;
- la auscultare - lipsa zgomotelor cardiace;
- traseul plat al electrocardiogramei;
- transluminarea mâinii - degetele devin opace;
- la incizia pielii - lipsa hemoragiei;
- la ligatura degetului - lipsa cianozei;
- în puncţia cardiacă, lipsa sângerării pe ac, imobilitatea acului;
3) lipsa activităţii sistem nervos central:
- lipsa reflexelor- ultimul dispare reflexul cornean (dispare în coma profundă);
- traseu EEG plat.
4) alte semne:
- semnul arsurii la aplicarea flăcării pe tegument (în cazul morţii aparente se formează o flictenă cu lichid înconjurată de o reacţie inflamatorie; în cazul morţii reale se formează o proeminenţă epidermică uscată fără înroşirea tegumentului din jur);
- lipsa chemosisului conjunctival la aplicarea de eter pe conjunctiva oculară.
O mare parte dintre semnele negative de viaţă sunt prezente şi în timpul “morţii” clinice
SEMNELE MORŢII REALE sau SEMNELE DE CERTITUDINE
Pot fi clasificate în:
- modificări precoce, care intervin în primele 24 de ore;
- modificări tardive, care intervin după 24 de ore.
