Proces psihologic prin care un sibiect asimilează un aspect, o caracteristică și se transformă, total sau parțial, pe baza modelului respectiv. Personalitatea se constituie și se diferențiază printr-o serie de identificări. Pentru a clarifica ideile, s-a propus o distincție, după sensul în care se realizează identificarea, între o identificare heteropatrică (Scheler) și centripetă (Wallon), în care subiectul își identifică propria sa persoană cu o alta, și o identificare idiopatrică și centrifugă, în care subiectul identifică pe altul cu propria sa persoană.
Identificare centripetă + Identificare centrifugă = + sentimentul de noi* *Freud distinge 3 feluri de identificare:
a. Ca formă originară a legăturii afective cu obiectul. Este voba aici de o identificare preoedipiană marcată de relația canibalică de la început ambivalentă (vezi identificare primară)
b. Ca substitut regresiv al unei alegeri de obiect abandonat;
c. În absența oricărei investiri sexuale a celuilalt, subiectul poate titusi să se identifice cu acestea în măsura în care au în comun un element (dorința de a fi iubit); prin deplasare, identificarea se va produce în raport cu un alt aspect (identificare isterică).
IDENTIFICARE PRIMARĂ – “forma cea mai originară a legăturii afective cu un obiect”…”la început de tot, în faza orală primitivă a individului, investirea obiectului și identificarea nu se pot probabil distinge una de cealaltă.” Deci înainte ca diferențierea ego-ului și alter-egoului să se fi stabilit temeinic.
IDENTIFICARE PROIECTIVĂ – Termen introdus de Melanie Klein pentru a desemna un mecanism ce se traduce prin fantasme în care subiectul își introduce propria persoană (his self) în totalitate sau în parte în interiorul obiectului pentru a-i face rău, a-l poseda și a-l controla.
