Este o asfixie realizată prin ocluzia alveolelor şi se produce în apă dulce sau sărată , dar şi în alte medii lichide : vin, petrol, sau semilichide , uleuiri, noroi.
Apa produce asupra organismului o agresiune anoxică, de blocare alveolară, termică (hipotermie) şi mecanică (de rupere a alveolelor). Un cadavru înecat oferă semne cadavrerice de retenţie în apă, care prin cronologia apariţiei lor, evocă data probabilă a inecului:
- mâna de spălătoreasă,
- mănuşa morţii,
- căderea părului,
- detaşarea tegumentelor.
Retenţia îndelungată a cadavrului în apă realizează fenomenul conservator de saponifiere, transformarea ţesuturilor în adipoceară.
Leziunile constate pe un cadavru înecat necesită precizarea faptului dacă s-au produs anterior, concomitent sau posterior înecului. Cele posterioare vor fi postvitale şi posibil a fi produse de vapoare, baraje, stânci etc.
Forma medico legală de înec include sinuciderea, cu sau fără leziuni, care să ateste existenţa intenţiei suicidale, accidentul prin cădere, omorul sau disimularea omorului.
Înecul în baie poate fi consecinţa unui accident (ebrietate, electrocuţie, epilepsie, intoxicaţii cu CO2), dar poate fi şi consecinţa disimulării sau chiar a unei crime.
