(trieben – a presa, a împinge)
Proces dinamic constând dintr-o presiune (încărcătură energetică, factor de motricitate), care face ca organismul să tindă spre un scop. După Freud, o pulsiune își are sursa într-o excitație corporală (stare de tensiune); scopul ei este de a suprima starea de tensiune din sursa pulsională; pulsiunea își poate atinge ținta în obiect sau mulțumită lui.
Pulsiunea este concepută ca factor cantitativ economic “o exigență de activitate impusă aparatului psihic”.
În Triebe und Triebschicksale, Freud regrupează cele patru elemente – presiune, sursă, obiect, scop – și dă o definiție de ansamblu a pulsiunii.
Freud demonstrează că obiectul pulsiunii este variabil, contingent și că nu este ales în forma sa definitivă, decât în funcție de vicisitudinile istoriei subiectului. El mai arată că scopurile sunt multiple, parcelare (pulsiune parțială) și strâns dependente de sursele somatice = zone erogene.
Pulsiunea este definită ca un “concept limită între psihism și somatic”. Ea este legată, după părerea lui Freud, de noțiunea de “reprezentant”, prin care înțelege un fel de delegat trimis de somatic în psihic.
ð Pulsiunea nu este egală cu Instinctul … pentru că “(…) în primul rând, conceptul de “pulsiune parțială” subliniază ideea că pulsiunea sexuală există mai întâi în stare “polimorfă” și vizează în principal suprimarea tensiunii la nivelul cursei corporale, că ea se leagă, în istoria subiectului, de reprezentări care determină obiectul și modul de satisfacere: presiunea internă, inițial nedeterminată, parcurge o evoluție care îi va imprima trăsături extrem de individualiste. În al doilea rând, Freud (…) subordonează ansamblul manifestîrilor pulsionale unei singure mari opoziții fundamentale; dealtfel reprimată de la tradiția mitologică: opoziția dintre Foame și Dragoste și apoi opoziția dintre Dragoste și Ură.
Pulsiune parțiala – termenul “parțial” nu înseamnă numai că pulsiunile parțiale sunt specii aparținând clasei pulsiunii sexuale nu generalitatea sa; el trebuie luat mai ales în sens genetic și structură; pulsiunile parțiale funcționează mai întâi independent și tind să se unească în diferite organizări libidinale.
Comments