După cum este cunoscut, varietatea metodelor de profilare utilizate în întreaga lume, în cadrul agențiilor și analiștilor, a dus la o stare de confuzie. Cu alte cuvinte, o serie de analiști nu au nicio idee despre cum să își facă treaba, cu atât mai puțin cum să o facă bine. Deseori, profilerii au o educație precară în domeniul criminalistic și științele criminalistice și comportamentale și, în consecință, sunt confuzi cu privire la cine sunt și unde se încadrează în sistemul de justiție penală; alți profesioniști din domeniul justiției penale recunosc că sunt confuzi cu privire la aceleași lucruri, ceea ce duce la mai mult decât puțin scepticism și chiar animozitate; mass-media adaugă mituri prin prezentarea profilerilor ca fiind niște superpolițiști iar publicul larg îi vede pe profileri ca pe o formă mai specializată de medium.
Orice Știință trebuie să fie ghidată de principii. Principiile sunt fundamentate pe observație, experiment și praxis. Astfel, prin logica lor, ele servesc unei discipline, domeniu de cunoaștere sau unui beneficiar (agenție, instituție, organizație).
În domeniul criminal profiling, principiile directoare (nonlimitative) sunt:
• Principiul unicității individului.
• Principiul unicității individului destramă, împiedică și refuză invocarea experienței tale cu o anumită categorie de oameni.
• Indivizii dispun de o constelație unică de plăceri, gusturi, durere, plăcere, neplăcere, independente de ale profiler-ului.
• Principiul dinamismului comportamental: comportamentul ”curge”, evoluează, involuează, etc.
• Principiul motivației comportamentale: conștient-inconștient, pe un continuum.
• Principiul multideterminării: un singur comportament poate fi multiplu determinat și poate servi satisfacerii unor scopuri multiple.
• Principiul dinamicii motivaționale: mai multe motive ”vărsate” într-o singură faptă versus un singur motiv pentru mai multe fapte
• Principiul varianței comportamentale: multiple alegeri pentru mai multe fapte.
• Principiul consecințelor nonintenționate: consecințele nu sunt întotdeauna prevăzute.
• Principiul coruptibilității memoriei: memoria este un proces dinamic.
• Principiul reliabilității: rezultatele examinărilor criminalistice și ale criminal profiling sunt reliabile și fidele atâta timp cât acestea sunt susținute de probe și de raționamentele logice.
Ce NU este criminal profiling sau profiling-ul:
Intelligence profiling.
Psychological profiling.
Personality profiling.
Mai precis: Pentru a îndepărta orice confuzie, activitatea de criminal profiling și profil criminal nu trebuie confundate cu construirea profilelor rasiale sau profilingul rasial. În contextul acestui material, criminal profiling se referă la analiza sistematică a unei crime singulare sau a mai multora în scopul construirii unui profil al autorului. Deci, criminal profiling este solicitat în mod special în contextul unei investigații judiciare asupra unei crime sau unor crime produse în serie. Efectuarea distincțiilor se face în funcție de contextul în care aceste concepte apar. De exemplu, profilele rasiale pot fi dezvoltate pentru serviciile diferitelor firme sau cazinouri, în scopul identificării traficanților de droguri sau jucătorilor escroci. Bazându-se pe acestea, investigațiile se pot purta asupra unei anumite categorii de persoane sau patroni de cazinouri.
Similar, termenul de profil criminal utilizat în contextul acestui material nu ar trebui confundat cu profilele tip intelligence ale indivizilor, utilizate de către poliție sau de către alte agenții de aplicare a legii din domeniul securității. În acest context, profilele tip ”intelligence” conțin informații demografice referitoare la un individ anume și trebuie să se recunoască faptul că aceste profile reprezintă frecvent o compilație între informații referitoare la un suspect sau individ cunoscut care a mai fost urmărit, căutat, condamnat pentru diferite infracțiuni. Mai trebuie subliniat că profilul criminal este distinct de obținerea profilului ADN.
În fine, profilele criminale sunt distincte de profilele psihologice sau cele ale personalității, ultimele fiind regăsite în practica psihologiei clinice sub numele de evaluarea și diagnosticarea unui pacient prezent. Este astfel clar că criminal profiling nu are nicio legătură cu examinarea unui pacient prezent.
Criminal profiling sau Profiling este activitatea practică de examinare a crimei pentru a interpreta comportamentele evidente dezvoltate la locul faptei, de a genera apoi descrieri ale celui mai probabil individ care ar fi putut produce aceste comportamente.
Who said that?”: Richard Kocsis, David Canter, Brent Turvey, John Douglas, Robert Ressler. Acestea sunt nume de notorietate iar lectura lor este obligatorie pentru cei care doresc să lucreze în domeniul criminal profiling.
Criminal profiling implică efectuarea de deducții cu privire la caracteristicile fizice, emoționale, psihologice și chiar profesionale ale infractorilor. Cu toate acestea, există multe metode diferite de stabilire a profilurilor criminale și toate variază în ceea ce privește soliditatea protocoalelor de bază, a teoriei, a logicii și chiar a intuiției. Unele metode sunt abstracte, generale și de predicție a trăsăturilor; altele sunt concrete, specifice și descriptive. Unele se bazează pe statistici privind grupurile de infractori; altele se bazează exclusiv pe experiență, iar altele se bazează pe examinarea probelor comportamentale specifice fiecărui caz în parte.
Profilerul profesionist înțelege bine această problemă. Ei se ocupă, totuși, cu fapte și dovezi, nu cu presupuneri sau hiperbole emoționale. Aceștia caută să educe, nu să pledeze. Metodele și protocoalele unui profiler vor fi, prin urmare, obiective, informate și în mod necesar înrădăcinate în principiile metodei științifice.
Pentru ca profilerii criminaliști să fie luați în serios în secolul XXI ca profesioniști cu o contribuție substanțială de oferit sistemului de justiție penală, atunci există domenii în care trebuie să se ia angajamente pe tot parcursul carierei. A avea o bună și solidă educație fundamentală este prima condiție. Fără aceasta, neînțelegerea, ignoranța și dezastrul sunt la fel de sigure ca și probabilitatea ca profilerul să fie inconștient atunci când aceste lucruri se întâmplă.
Al doilea domeniu este dezvoltarea, înțelegerea, și aderarea la protocoale competente.
Analiza probelor comportamentale (Behavioral evidence analysis - BEA) este o formă de profilare criminalistică bazată pe dovezi care necesită analiza probelor medico-legale, a victimologiei, a modus operandi al infractorului și a motivației infractorului în fiecare incident infracțional. Prin urmare, competența necesită dezvoltarea cunoștințelor și a abilităților legate de aceste subiecte și de alte subiecte conexe profilării. De asemenea, aceasta este îmbunătățită prin aderarea la anumite protocoale fundamentale.
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE ANALIZEI PROBELOR COMPORTAMENTALE
Analiza probelor comportamentale, așa cum este descrisă amănunțit în Turvey (2011), este o metodă de profilare criminală care necesită trei etape:
examinarea probelor fizice pentru a stabili comportamentul infracțional (reconstrucția infracțiunii);
analiza locului faptei pentru a stabili și caracteriza alegerile făcute de către infractor în legătură cu infracțiunea (modus operandi și semnătură); și
victimologia criminalistică, pentru a stabili și înțelege rolul victimei în infracțiune.
Fără aceste trei evaluări inițiale, nu este posibil să se facă o evaluare completă a unui profil complet sau precis. Trebuie să examinați probele pentru a ști ce comportamente au avut loc și trebuie să știți cum și de ce autorul infracțiunii a ales acea victimă. Cei care oferă sfaturi sau perspective de profilare fără aceste informații nu fac decât să ghicească pur și simplu.
Analiza probelor comportamentale necesită în mod necesar o abordare multidisciplinară. Fie că profilerul trebuie să aibă o pregătire solidă care să includă o îmbinare de științe comportamentale și criminalistice, fie are obligația de a lucra în echipă cu alte persoane care au aceste cunoștințe, operând fără acest background, profilerul nu va avea dexteritatea metacognitivă pentru a ști când trebuie să se mai informeze sau ce trebuie să facă pentru a evita greșelile. De asemenea, le va lipsi respectul pentru lectură, cercetare și scris care sunt necesare pentru o activitate științifică competentă pe caz.
IDENTIFICAREA ȘI DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR
În special pentru analiza comportamentală, următoarele cunoștințe, competențe și abilități sunt benefice pentru profiler. Fără acestea, profilerul criminalist este în pericol, la fel ca și calitatea constatărilor sale și a tuturor celor care se bazează pe acestea.
1. Cunoașterea și înțelegerea sistemului de justiție penală în cadrul căruia care își desfășoară activitatea.
2. Cunoașterea și înțelegerea diverselor metode și tipuri de investigații judiciare.
3. Cunoașterea și înțelegerea operațională a metodei științifice.
4. O bună cunoaștere și o înțelegere practică a științei logicii.
5. Cunoașterea și înțelegerea științei criminalistice și a diferitelor metode de colectare și examinare a probelor fizice.
6. O bună cunoaștere și o înțelegere practică a victimelor, a infracțiunilor și a infractorilor.
7. O bună cunoaștere și o înțelegere practică a sociologiei umane în legătură cu studiul și examinarea victimelor, a infracțiunilor și a infractorilor.
8. Cunoașterea și înțelegerea psihologiei umane în legătură cu studiul și examinarea victimelor, a criminalității și a infractorilor.
9. Cunoașterea și înțelegerea bolilor mintale în legătură cu studiul și examinarea victimelor, a criminalității și a infractorilor.
10. Cunoașterea și înțelegerea drogurilor și a alcoolului în legătură cu victimele, criminalității și infractorilor.
11. Cunoașterea și înțelegerea anatomiei și fiziologiei umane.
12. Cunoașterea și înțelegerea sexualității umane în toate contextele și întruchipările sale.
13. Competențe de lectură, înțelegere și competențe de cercetare performante.
14. Competențe de scriere, redactare.
15. Competență în construirea de constatări și opinii bazate pe logică și raționament.
16. Competență în redactarea de rapoarte care să respecte standardele judiciare.
17. Competențe în arta depunerii mărturiei în sala de judecată.
18. Capacitatea de a călători.
19. Capacitatea de a examina probe referitoare la violență, la violență sexuală, grafică, bizare și grotești fără a fi copleșit de sentimente personale.
20. Capacitatea de a respecta termenele limită.
21. Capacitatea de a recunoaște prejudecățile și de a lucra și menține obiectivitatea.
22. Capacitatea de a păstra confidențialitatea informațiilor.
23. Capacitatea de a rămâne onest și etic în fața oricăror recompense potențiale pentru profesionalism.
Orice lectură, cercetare, formare sau experiență profesională care îmbunătățește aspectele de mai sus este de mare valoare profesională pentru profiler. Cei care lasă aceste domenii neacoperite vor fi puși la încercare de muncă, de colegii lor și de sistemul de justiție și, în cele din urmă, vor fi ”taxați”.
NOTE
În toate cazurile în care examinatorii participă acordând suport investigativ, se așteaptă de la aceștia ca să păstreze și să țină însemnări detaliate și rezonabile care să fixeze informațiile esențiale.
RAPOARTE SCRISE
Sprijin în investigații.
La fel, în toate cazurile în care analiștii participă acordând sprijin în investigații, colegii se așteaptă ca profilerii să întocmească rapoarte scrise cu privire la constatările lor sub forma unor evaluări de prag, o analiză a infracțiunii sau să compună un profil criminal, după caz. Se înțelege că acestea sunt doar documente preliminare și nu reprezintă neapărat documente de expertiză.
Audierea experților în instanță.
În toate cazurile în care profilerii se așteaptă să prezinte concluziile în fața instanței, este preferabil ca aceștia să întocmească rapoarte scrise cu privire la constatările lor sub forma unei analize a infracțiunii sau a unui profil criminal, după caz. Este de la sine înțeles că beneficiarul expertizei își rezervă dreptul de a solicita un raport care să includă numai acele concluzii care pot fi obiectul mărturiei sau să refuze un raport scris.
În toate cazurile în care experții își prezintă concluziile experților în fața instanței, se înțelege că aceștia vor depune mărturie într-un mod clar și consecvent. De asemenea, se înțelege că experții nu vor oferi opinii cu privire la aspecte care nu fac parte din domeniul lor de cunoștințe sau de expertiză, precum și să respecte celelalte orientări etice. De asemenea, se înțelege că orice opinie exprimată de examinator se va baza pe dovezi și că sursele acestor dovezi vor fi prezentate în mod clar instanței, la cerere.
OBIECTIVITATE ȘI PĂRTINIRE
În toate cazurile în care examinatorii participă cu suport investigativ, se așteaptă ca experții să mențină o atitudine de obiectivitate și să se ferească de prejudecăți personale sau de altă natură sau să demonstreze că fac eforturi pentru a minimiza efectele acestora.
Pentru a se feri de prejudecăți și pentru a menține o atitudine obiectivă, experții ar trebui să:
1. se străduiască să evite, atunci când este posibil, informațiile suspecte în momentul în care se pronunță printr-o evaluare de prag.
2. se străduiască să evite teoriile preconcepute privind infracțiunea cercetată.
3. nu ascundă și să nu ignore probele care diminuează sau falsifică o anumită teorie a infracțiunii.
4. ceară sfatul colegilor, după caz.
EVALUAREA DE PRAG.
O evaluare de prag (evaluare inițială) este un raport de investigație care analizează datele fizice inițiale, dovezile fizice ale comportamentului legat de infracțiune, victimologia și caracteristicile locului infracțiunii pentru o anumită faptă nerezolvată sau o serie de fapte nerezolvate potențial legate între ele, pentru a oferi o direcție imediată de investigare. Acesta ar trebui să includă ceea ce este cunoscut în general despre eveniment (e), ceea ce nu este cunoscut, precum și sugestii cu privire la orice mijloace prin care pot fi stabilite primele. Nu trebuie confundat cu sau prezentat ca fiind, un profil criminal.
O evaluare de prag ar trebui să includă următoarele elemente:
1. Prezentarea generală a faptelor stabilite ca fiind relevante pentru comportamentul legat de infracțiune, după caz.
2. Prezentarea generală a faptelor stabilite ale cazului relevante pentru victimologie, după caz.
3. Prezentarea generală a faptelor stabilite ale cazului relevante pentru caracteristicile locului faptei după caz, cu argumente justificative.
4. Ipoteza inițială privind potențialele comportamente și aspecte motivaționale, cu argumente în sprijinul acestora.
5. Ipoteza inițială privind caracteristicile potențiale ale infractorului, după caz, cu argumente în sprijinul acestora.
6. Sugestii privind alte fapte care trebuie determinate sau stabilite pentru a aborda întreruperile logice în succesiunea evenimentelor din jurul infracțiunii, inclusiv sugestii cu privire la analize criminalistice suplimentare care pot fi efectuate asupra probelor fizice disponibile.
7. Sugestii cu privire la colectarea de informații victimologice suplimentare.
8. Sugestii relevante din punct de vedere investigativ privind potențiale strategii sau căi de dezvoltare a investigațiilor.
VICTIMOLOGIE.
Victimologia este un studiu amănunțit al tuturor informațiilor disponibile despre victimă. Aceasta include elemente precum sexul, vârsta, înălțimea, greutatea, familia, prietenii, cunoștințele, educația, ocupația, domiciliul și cartierul. Aceasta include, de asemenea, informații de bază privind istoricul și stilul de viață al victimei, cum ar fi obiceiurile personale generale, hobby-urile, istoricul infracțional și istoricul medical. Stabilirea victimologiei este un element necesar și parte a determinării contextului unor infracțiuni. Este de la sine înțeles că unele dintre elementele unei analize a infracțiunii și/sau ale unui profil criminal pot depinde de aceste informații.
Scopul stabilirii victimologiei într-un anumit caz este acela de a permite analistului să facă o evaluare în cunoștință de cauză a riscului ca persoana respectivă să devină victimă a unui anumit tip de infracțiune în ceea ce privește stilul său de viață general, precum și în timpul evenimentelor care au precedat decesul acesteia. De asemenea, poate facilita corelarea cazurilor.
ANALIZA LOCULUI FAPTEI.
O analiză a infracțiunii este un raport care examinează și interpretează dovezile comportamentale pentru o anumită infracțiune sau o serie de infracțiuni conexe.
Este de la sine înțeles că o analiză a unei infracțiuni (analiza locului faptei) ar trebui să se bazeze pe comportamentele victimelor, pe comportamentele infractorilor și pe circumstanțele de mediu care sunt observate în mod direct de către examinator, deduse în mod logic din documentația cazului sau reconstituite de specialiștii criminaliști. În scopul efectuării analizei, comportamentele legate de infracțiune nu ar trebui să fie presupuse.
Ar trebui să se facă trimiteri adecvate la faptele stabilite ale cazului pentru a susține interpretările făcute de examinator.
O analiză a locului faptei ar trebui să includă următoarele elemente, cu trimiteri corespunzătoare la:
1. Prezentarea generală a faptelor stabilite ale cazului relevante pentru comportamentul legat de infracțiune.
2. Prezentarea generală a faptelor stabilite ale cazului relevante pentru victimologie.
3. O opinie cu privire la riscul legat de stilul de viață al fiecărei victime, atunci când este posibil, cu argumentație de susținere.
4. O opinie cu privire la riscul situațional al fiecărei victime, atunci când este posibil, cu argumente justificative.
5. O opinie cu privire la riscul asumat de infractor pentru a ținti și ataca fiecare victimă, atunci când este posibil, cu argumente în sprijinul acestuia.
6. O analiză a caracteristicilor locului faptei pentru fiecare infracțiune, atunci când este posibilă, cu argumente justificative.
Să includă luarea în considerare, cel puțin a:
- Locației și tipurilor locului faptei.
- Punctul de contact.
- Metoda de abordare a infractorului.
- Metoda de atac a infractorului.
- Metodele de control ale infractorului.
- Utilizarea armelor de către agresor.
- Utilizarea forței de către agresor.
- Rezistența victimei.
- Acte sexuale.
- Acte de precauție.
- Acte contradictorii.
- Dovezi de planificare.
- Nivelul de calificare a infracțiunii.
- Obiecte luate de infractor.
- Obiecte lăsate în urmă de infractor.
- Comportamentul verbal.
- Comportamentul modus operandi.
- Comportament motivațional.
7. Opinii cu privire la motivația evidențiată de comportamentul infracțional, atunci când este posibil, cu argumente în sprijinul acestora.
PROFILUL CRIMINAL.
Profilul criminal este un raport care descrie elementele relevante pentru anchetă și/sau probatoriu prin descrierea caracteristicilor infractorului responsabil de o anumită infracțiune sau de o serie de infracțiuni pe baza unei analize amănunțite a locului faptei. Acesta ar trebui să includă analiza infracțiunii și informațiile victimologice de bază, precum și argumente logice, bazate pe dovezi pentru fiecare caracteristică a autorului infracțiunii, obținute din informațiile de bază.
Se înțelege că profilul infractorului este de fapt alcătuit din orice caracteristici ale infractorului obținute din analiza infracțională sau victimologică.
Caracteristicile infractorului
Caracteristicile infractorului includ orice atribute pe care examinatorul le atribuie în mod specific persoanei sau persoanelor necunoscute responsabile de comiterea unei anumite infracțiuni, inclusiv cele de natură fizică, psihologică, socială, geografică sau relațională. Acestea pot include, de asemenea, predicții privind comportamentul probabil al infractorului înainte, în timpul și/sau după comiterea unei infracțiuni. Un tip de atribut fizic este înălțimea infractorului. Un exemplu de atribut psihologic este starea de spirit a infractorului înainte, în timpul, și/sau după infracțiune. Un exemplu de atribut geografic este locul în care locuiește infractorul. Un exemplu de atribut social este tipul de partener de relație preferat. Un exemplu de atribut relațional este natura relației dintre infractor și victimă. Un tip de predicție privind comportamentul probabil al infractorului este dacă acesta din urmă se va întoarce sau nu la locul unei infracțiuni.
Un profil ar trebui să includă următoarele elemente, cu referințe corespunzătoare:
1. Prezentare generală a faptelor stabilite ale cazului relevante pentru comportamentul legat de infracțiune.
2. Prezentare generală a faptelor stabilite ale cazului relevante pentru victimologie.
3. O opinie cu privire la riscul legat de stilul de viață al fiecărei victime, atunci când este posibil, cu argumentație de susținere.
4. O opinie cu privire la riscul situațional al fiecărei victime, atunci când este posibil, cu argumente justificative.
5. O opinie cu privire la riscul asumat de infractor pentru a ataca fiecare victimă, atunci când este posibil, cu argumente în sprijinul acestuia.
6. O analiză a caracteristicilor locului faptei pentru fiecare infracțiune, atunci când este posibil, cu argumente justificative. Să includă luarea în considerare, cel puțin a:
- Locația și tipurile de scene ale crimei.
- Punctul de contact.
- Metoda de abordare a infractorului.
- Metoda de atac a infractorului.
- Metodele de control ale infractorului.
- Utilizarea armelor de către agresor.
- Utilizarea forței de către agresor.
- Rezistența victimei.
- Acte sexuale.
- Acte de precauție.
- Acte contradictorii.
- Dovezi de planificare.
- Nivelul de calificare a infracțiunii.
- Obiecte luate de infractor.
- Obiecte lăsate în urmă de infractor.
- Comportamentul verbal.
- Comportamentul modus operandi.
- Comportament motivațional.
7. Opinii cu privire la motivația evidențiată de comportamentul legat de infracțiune, atunci când este posibil, cu argumente în sprijinul acestora.
8. Opinii cu privire la caracteristicile infractorului relevante pentru anchetă și/sau probatorii, atunci când este posibil, cu argumente justificative. Acestea pot include, dar nu se limitează la, caracteristici precum:
- cunoașterea/familiaritatea cu victima,
- cunoașterea/familiaritatea cu locul de desfășurare,
- dovezi ale antecedentelor penale,
- probe referitoare la starea de spirit,
- dovezi privind caracteristicile psihopatice, cum ar fi superficialitatea, cameleonismul, impulsivitatea, lipsa de empatie, lipsa de remușcări, egocentrismul sau nevoia de excitare.
- dovezi de conflict personal sau sexual,
- dovezi de fantezie sexuală,
Aceste linii directoare au fost redactate cu înțelegerea faptului că psihologii criminaliști/analiștii comportamentali se vor angaja să rămână la curent cu cele mai recente ediții ale textelor de instruire. În același timp, specialiștii sunt încurajați să nu urmeze într-un mod pedant succesiunile expuse anterior să nu rămână prinși în capcana lor. Să se abată atunci când este necesar, dar să fie capabili să înțeleagă și să explice și de ce au abordat altfel investigația.
