top of page

ROBERT LEE YATES Jr. The Smile Face serial killer


SMILE FACE, deoarece cadavrele victimelor sale aveau capetele introduse în pungi de plastic (de la băcănii), pe care era imprimat emoticonul :)


A.K.A.: "Spokane serial killer"

Clasificare: criminal în serie

Caracteristic: răpire

Număr victime: 16 - 18 sau mai multe

Perioada crimelor: 1975 / 1988 / 1996 – 1998

Data arestării: 20 aprilie 2000

Data naşterii: 27 mai 1952

Profilul victimelor: femei cu vârsta între 16 şi 47 ani (prostituate şi un bărbat)

Modul de operare : împuşcare

Locaţie: Spokane, Washington, USA

Status: Condamnat la moarte, 3 octombrie 2000


Robert Lee Yates, Jr. (născut la 27 mai 1952) este un criminal în serie american din Spokane, Washington. Din 1996 până în 1998, se cunoaște că Yates a ucis cel puțin 13 de femei, toate fiind prostituate care lucrau pe bulevardul E. Sprague Avenue din Spokane, la "Skid Row". Yates, de asemenea, a mărturisit două crime comise în Walla Walla în 1975 și o crimă comisă în 1988 în Skagit County. În 2002 Yates a fost condamnat pentru uciderea a două femei în Pierce County. El este în prezent condamnat la moarte, la Penitenciarul de Stat din Washington.


Istoric


Yates a crescut în Oak Harbor, Washington, într-o familie din clasa de mijloc, care a aderat la biserica locală adventistă de ziua a șaptea. A absolvit Oak Harbor High School în 1970 și în 1975 a fost angajat de către Departamentul Penitenciar al statului Washington, pentru a lucra ca gardian la Penitenciarul de Stat din Walla Walla, Washington.

După ce a lucrat acolo timp de patru luni, Yates s-a înrolat în Armata Statelor Unite, unde a fost pregătit și a obținut brevet de pilot de avioane pentru transport civil și elicoptere. Yates a servit în armată în diferite țări din afara Statelor Unite continentale, inclusiv Germania și, mai târziu, Somalia, în timpul misiunii Organizației Națiunilor Unite, de menținere a păcii, de la începutul anilor 1990.

El a câștigat mai multe premii și medalii în timpul carierei sale militare de 18 ani, inclusiv trei medalii Army achievement, trei medalii Army commendation, două medalii Armed Forces expeditionary și trei medalii pentru servicii meritorii.


Crimele


Toate crimele comise de Yates între 1996 și 1998 în Spokane au implicat prostituate din zona "Skid Row" a orașului Spokane, pe bulevardul E. Sprague Avenue.

Victimele erau inițial solicitate pentru servicii de prostituție de către Yates, care făcea sex cu ele (de multe ori în dubița sa Ford, model 1979), uneori se droga cu ele, apoi le ucidea și le arunca trupurile în zone rurale.

Toate victimele lui au murit rănite prin împușcare în cap; opt dintre crime au fost comise cu un pistol Raven calibru 0.25, iar o tentativă de omor a fost legată de același model de pistol. Un detaliu deosebit de bizar al crimelor lui Yates este cel implicat în cazul victimei Melody Murfin, al cărui trup a fost îngropat chiar în fața fereastrei dormitorului lui Yates, în curtea casei sale.

La 1 august 1998, Yates a acostat o prostituată, Christine Smith, care a reușit însă să-i scape după ce a fost împușcată, atacată și jefuită. În data de 19 septembrie 1998, după ce l-a oprit în trafic, poliția din Spokane i-a solicitat lui Yates să dea o probă de ADN; el a refuzat, declarând că era o solicitare extremă pentru un "om de familie" ca el.


Condamnări


Yates a fost arestat pe 18 aprilie 1999, pentru omorul comis asupra victimei Jennifer Joseph. După arestarea lui Yates un mandat de percheziție a fost emis pentru un autoturism Corvette 1977 alb, pe care acesta îl deținuse anterior.

Într-un astfel de autoturism a fost văzută pentru ultima dată în viață urcând una dintre victime. În mod ironic, în timp ce Yates conducea acel autoturism, a fost tras pe dreapta pentru un control efectuat de echipa operativă constituită pentru căutarea autorului omorurilor în serie din acea perioadă, dar întrucât în raportul prin care s-a semnalat prezența în autoturism a acelei victime s-a consemnat în mod greșit "Camaro" în loc de "Corvette", acest incident a rămas fără urmare până după ce Yates a fost arestat. În timpul percheziționării autoturismului Corvette, poliția a descoperit pete de sânge care au stabilit legătură ADN între victima Jennifer Iosif și Yates, ADN-ul lui legându-l apoi de alte 12 victime.

În anul 2000, Robert Lee Yates, Jr. a fost condamnat pentru 13 capete de acuzare de crimă de gradul întâi și unul de tentativă de omor de gradul întâi, de Curtea Superioară din Spokane County. Judecătorul l-a condamnat pe Yates la 408 ani de închisoare, în esență, o condamnare pe viață. Yates a evitat pedeapsa cu moartea mărturisind și recunoscând comiterea crimelor din Spokane County, în schimbul pedepsei de închisoare pe viață.


În 2001 Yates a fost inculpat în Pierce County pentru uciderea a încă două femei. Acuzarea a solicitat pedeapsa cu moartea pentru uciderea Melindei L. Mercer în 1997 și a victimei Connie Ellis in 1998, gândindu-se că acestea pot fi legate de crimele lui Yates din Spokane County. În octombrie 2002, Yates a fost judecat pentru aceste crime și condamnat la moarte prin injecție letală.

La 5 septembrie 2008, un judecător a semnat mandatul de executare a lui Yates, stabilind data execuției 19 septembrie 2008. Pe 11 septembrie 2008, președintele Curții Supreme de Justiție a statului Washington, Gerry L. Alexander a dispus suspendarea executării, pentru a da timp apărării să depună contestații suplimentare. Yates este în prezent încarcerat în camera deținuților condamnați la moarte, în Penitenciarul de Stat din Washington.


Victime

Nume Data descoperirii

Patrick Oliver July 13, 1975

Susan Savage July 13, 1975

Stacy E. Hawn December 28, 1988

Patricia Barnes August 25, 1996

Shannon Zielinski June 14, 1996

Heather Hernandez August 26, 1997

Jennifer Joseph August 26, 1997

Darla Scott November 5, 1997

Melinda Mercer December 7, 1997

Shawn Johnson December 18, 1997

Laurie Wason December 26, 1997

Sunny Oster February 8, 1998

Linda Maybin April 1, 1998

Melody Murfin May 12, 1998

MichelynDerning July 7, 1998

Connie LaFontaine Ellis October 13, 1998



La 06:30, pe 18 aprilie 1999, Robert Lee Yates Jr, 47 de ani, un tată căsătorit, având cinci copii, a fost arestat pentru omorul comis asupra victimei Jennifer Joseph, în vârstă de 16 ani. Cât a stat Yates la secția de poliție, mai multe acuzații de crimă au fost adăugate la acuzația inițială de crimă, după ce o echipă de cercetare a închis capcana în jurul lui Yates.

O echipă de cercetare a fost mobilizată pentru a urmări criminalul în serie. Yates a devenit un prim suspect, atunci când martorii oculari l-au descris pe Yates ca având "un Corvette alb, model 1977” și l-au plasat în zona și în nopțile în care femeile au dispărut.

Yates a fost interogat și detectivii au găsit suficiente dovezi cu privire la faptul că Jennifer Iosif a fost la el în mașină, care au dus la arestarea sa inițială.

Detectivii au început supravegherea non-stop a lui Yates cu două zile înaintea arestării sale. După ce s-a întors dintr-o tabără de două săptămâni a Gărzii Naționale Armate, unde a continuat serviciul lui ca pilot de elicopter în Brigada 66 de Aviație a Gărzii Naționale Armate a statului Washington, având sediul la Gray Army Airfield, care este situat pe baza de la Fort Lewis, în apropiere de Tacoma.

Se pare că ucigașul în serie din Spokane devenea tot mai îndrăzneț, cu fiecare crimă comisă. La început, el s-a bazat pe timp și distanță, pentru a se separa de crime.

Mai târziu, când agresorul a devenit mai încrezător în abilitățile sale, abandona cadavrele victimelor în locuri unde acestea puteau fi găsite ușor.

La început, victimele criminalului în serie au fost duse la mai multe mile de locul unde lucrau, de-a lungul Sprague Avenue. La finele lunii august 1997, un fermier a găsit trupul lui Jennifer Joseph sub un pin, la poalele muntelui Spokane. Locația se află la o distanță de 12 mile de Sprague Avenue.

Următoarea victimă cunoscută a criminalului în serie a fost Darla Scott. Cadavrul ei a fost, de asemenea, descoperit într-o zonă rurală din Hangman Valley. Dar, în acest caz, atacatorul a redus la jumătate distanța de la Sprague Avenue.

Zona de confort a criminalului va fi din nou redusă la jumătate cu descoperirea victimelor Shawn McClenahanși Laurie Wason. Cadavrele lor au fost găsite la doar trei mile de "Red Light District", de pe Sprague Avenue.

Mai mult de jumătate de an mai târziu, într-o execuție și mai îndrăzneață a criminalului în serie, Michelyn Derning a fost omorâtă la doar câteva străzi de locul unde ea a urcat în vehiculul criminalului în serie.

Se pare că, criminalul a devenit destul de confortabil cu atacarea și eliminarea victimelor sale, chiar și în această zonă foarte urbanizată.

Oficialii echipei de anchetă a cazurilor nu vor comenta cu privire modelul concentric al omorurilor. Cu toate acestea ei credeau că în timp ce investigațiile lor au avansat considerabil, Robert Yates și-a stopat seria crimelor.


La vârsta de 47 de ani, rezident în Spokane, Yates era angajat ca lucrător de schimb la Kaiser Mead, unde a fost angajat în decembrie 1998, spărgător de grevă după ce muncitorii de la fabrică și-au părăsit locul de muncă.

Yates a frecventat mediul foarte cunoscut al prostituatelor, aflat la o mică distanță de mers cu mașina de casa lui, din august 1997, până în iulie 1998. Obiectivul lui principal era de a găsi prostituate pentru a le ucide. Cele mai multe dintre victime au fost albe, doar una fiind asiatică, toate fiind implicate în prostituție sau droguri ori în ambele.

Stilul lui Yates a fost de a împușca victimele în cap cu un pistol de calibru .25, după care acoperea capul în mai multe pungi de plastic alimentare. Anchetatorii au sugerat că pungile erau o "semnătură" - lucruri non-necesare pe care criminalii în serie le fac victimelor. El le-a aruncat cadavrele în locuri unde puteau fi găsite, în locații aflate la distanță, dar aproape de drumuri foarte circulate, la mică distanță între ele. Aproape toate victimele au fost ucise în altă parte înainte de a fi transportate și abandonate în locurile unde au fost găsite.

Material seminal a fost găsit pe opt dintre cadavrele victimelor. Trei dintre cadavre au fost găsite la 50 de yarzi unul de celălalt, iar alte două cadavre au fost găsite unul lângă celălalt, atingându-se. Trei victime prezentau pe partea superioară a cadavrelor urme de vegetație provenind din propria casă a lui Yates, aspect ce a contribuit, de asemenea, la legarea crimelor de Yates.

La 26 octombrie 2000, după mai multe oribile acorduri de recunoaștere a vinovăției, Yates a fost în cele din urmă condamnat la 408 ani de închisoare pentru 13 de asasinate. Yates a fost apoi transferat la Pierce County unde s-a confruntat cu alte două capete de acuzare de crimă de gradul întâi, asupra victimelor Melinda Mercer și Connie LaFontaine Ellis.

04 octombrie 2002 - Un tribunal din Pierce County l-a condamnat pe Robert Lee Yates Jr. la moarte pentru uciderea Melindei Mercer, de 24 ani, în 1997 și a victimei Connie LaFontaine Ellis, de 35 de ani, în 1998. Cele două cazuri au ajuns la tribunal după ce procurorii din Pierce County au refuzat să semneze un acord similar celui din Spokane și l-au acuzat pe Yates de crimă agravată, de gradul întâi, singura crimă capitală a statului. "El a meritat din plin pedeapsa cu moartea", a declarat adjunctul Procurorului penal Jerry Costello.


OMORURILE


Susan Savage, 22 ani și Patrick Oliver, 21 ani au fost primele victime care s-au intersectat cu Robert Yates. În 1975, cei doi tineri erau la un picnic pe Mill Creek, aproape de Walla Walla, când Yates a dat întâmplător peste ei, în timp ce practica tirul la țintă, în aceeași zonă.

Patrick Oliver a fost împușcat de trei ori în cap, înainte ca Yates să se întoarcă spre Susan și să o împuște de două ori. Yates a îngropat trupurile cuplului sub un morman de gunoaie, astfel că acestea au fost găsite în câteva zile.

Cu toate acestea, a fost nevoie de încă 25 de ani pentru ca familiile celor doi tineri să afle că acestea au fost primele victime ale unui criminal în serie, atunci când Yates a recunoscut omorârea lor.

Ei s-au intersectat cu Yates in 1975, pe când el avea 23 ani și lucra ca gardian la Penitenciarul de Stat Walla Walla, din statul Washington.

În vârstă de 23 de ani, Stacy Elizabeth Hawn, din Seattle, a fost prima prostituată cunoscută a fi ucisă de Yates, în jurul datei de 7 iulie 1988. Rămășițele ei osoase au fost găsite cinci luni mai târziu, în Skagit County, în apropiere de Mount Vernon. Stacy a fost împușcată o singură dată în cap. Inițial s-a considerat că Hawn era o posibilă victimă a unui alt ucigaș în serie, denumit ”Green River Killer”, însă Yates, în cele din urmă, a recunoscut uciderea ei și a fost capabil să indice locația unde aruncase cadavrul, precum și leziunile ei. Mărturisirea sa a fost parte a unui acord de recunoaștere a vinovăției, pentru a putea evita pedeapsa cu moartea.


Jennifer A. Joseph, în vârstă de 16 ani, a fost găsită la 26 august, 1997. Cadavrul ei a fost găsit într-o stare avansată de putrefacție într-un mic loc retras, la intersecția drumurilor Forker și Judkins, pe Péone Prairie. Ea a fost ucisă cu un foc de armă, tras de aproape, în piept.

ADN-ul extras din materialul seminal prelevat de pe tampoanele absorbante a stabilit, fără îndoială, că-i aparținea lui Yates. Un nasture găsit în autoturismul Corvette alb deținut anterior de către Yates a fost identificat ca fiind smuls de pe cămașa purtată de către Joseph la data decesului ei. Analiza unor frotiuri de sânge prelevate din același autoturism Corvette a stabilit o potrivire cu profilul ADN rezultat din analiza probelor prelevate de la părinții victimei Joseph.


Cadavrul aflat în putrefacție al victimei Darla Sue Scott, o prostituată în vârstă de 29 ani, a fost găsit la 5 noiembrie 1997 de către un bărbat ce-și plimba câinele pe Hangman Valley Road. Cadavrul îngropat la mică adâncime avea pe cap două pungi de plastic. Cauza decesului : două focuri de armă în cap. ADN-ul lui Yates a fost găsit pe corpul Darlei.


La 7 decembrie 1997, cadavrul victimei Melinda L. Mercer, de 24 ani, a fost găsit nud pe S. 50 St. în Tacoma, Pierce County, Washington. Avea patru pungi de plastic care îi acopereau capul și a fost împușcată de trei ori. Mercer și Connie LaFontaine Ellis nu au fost parte a rechizitoriului din Spokane. Procurorii din Spokane au decis să permită autorităților din Pierce County să-l inculpe pe Yates separat pentru aceste două crime din Tacoma.


Cadavrul victimei Shawn L. Johnson, în vârstă de 36 de ani, a fost găsit în data de 18 decembrie, 1997. Rămășițele ei în descompunere au fost găsite în afara Hangman Valley Road, cu două pungi de plastic care-i acopereau capul. Cauza decesului : două focuri de armă trase în cap. Urmele de spermă prelevate de pe corpul ei au fost stabilite ca având ADN-ul lui Yates .


Laurie A. Wasson, în vârstă de 31 ani a fost găsită decedată la 26 decembrie 1997, într-o groapă de pietriș în apropiere de Hangman Valley Road, Spokane County, Washington. Capul ei acoperit cu trei pungi de plastic prezenta două plăgi împușcate. Vegetație exterioară, coji de alune, ambalaje din polistiren si bucăți sparte de beton au fost găsite acoperind cadavrul ei, acestea corespunzând resturilor găsite în curtea casei lui Yates. Sperma găsită în corpul ei s-a stabilit că-i aparținea lui Yates.


Cadavrul victimei Shawn A. McClenahan, de 39 ani, a fost de asemenea găsit pe 26 decembrie 1997, aproximativ pe East 4800 14th, Spokane County, Washington, alături de cadavrul victimei Laurel Wason. Trei saci de plastic îi acopereau capul, cauza decesului fiind două focuri de armă trase în cap. Probele de spermă și o amprentă ridicată de pe una din pungile de plastic au fost create de Yates. Corpurile străine care acopereau trupul ei s-a stabilit că provin din curtea lui Yates.


Sunny G. Oster, în vârstă de 41 de ani, a fost găsită decedată pe data de 8 februarie, 1998. Rămășițele ei s-au găsit într-o zonă împădurită din vestul Spokane County și avea toate semnele distinctive ale crimei lui Yates. Capul era acoperit cu trei pungi de plastic și avea două răni provocate de gloanțe în craniu. Sperma găsită în corpul ei s-a stabilit genetic că-i aparținea lui Yates.

Ea a fost împușcată în cap și cadavrul i-a fost aruncat pe marginea drumului, la fel ca al altor cinci victime. Și la fel ca celelalte victime, ea ducea un mod de viață de mare risc, care implica droguri și prostituție. Familia ei trăiește în Auburn, în partea de vest a statului Washington. Tatăl ei a declarat că a venit în Spokane în septembrie 1997, încercând să transforme în bine viața fiicei sale, prin plasarea ei într-un centru de tratament medicamentos. Dar Sunny Oster a părăsit la scurt timp centrul medical. Tatăl ei, Ed, a spus că "Mai mult decât orice pe lume", ar prefera să o aibă cu el. "Nu-mi pasă în ce formă este, doar să fie în viață.


Cadavrul descompus al victimei de 34 ani, Linda M. Maybin a fost găsit în data de 1 aprilie, 1998 îngropat superficial, la numai 50 de yarzi față de locul unde au fost descoperite cadavrele victimelor Wason și McClenahan. Două pungi de plastic acopereau capul victimei. Cauza morții: un foc de armă în cap. Materialul seminal prelevat de pe corpul ei aparținea lui Yates. Fragmentele de plante non-indigene care acopereau corpul ei s-a stabilit că proveneau din vegetația din curtea lui Yates.


Următoarea victimă, Michelyn Derning, o prostituată în vârstă de 47 ani, a fost găsită de către un trecător, pe data de 07 iulie 1998, într-o zonă frecventată de prostituate în cartierul East Central Spokane.

Cauza morții a fost o rană împușcată în cap. Ea a fost văzută în viață cu doar o săptămână înainte de a-i fi descoperit cadavrul, spre deosebire de celelalte cazuri, în care cadavrele au fost găsite după săptămâni sau, uneori, luni după ce au dispărut.

Derning rămâne singura victimă care nu a fost violată și nu a fost transportată departe de locul crimei, ci abandonată la periferia orașului.


Connie LaFontaine Ellis, 35 de ani, a fost găsită la 13 octombrie 1998, într-un șanț în apropiere de blocul 1700, pe 108 South Street, în Tacoma, Pierce County, Washington. Cadavrul ei descompus avea trei saci de plastic care-i acopereau capul și prezenta o singură rană prin împușcare în cap. Ca și în cazul Melinda L. Mercer, Yates urma să fie, probabil, acuzat de moartea ei în Pierce County.


Melody Ann Murfin, 43 de ani, care a dispărut în 4 iunie 1998 și a fost întotdeauna inclusă în lista victimelor ucigașului în serie din Spokane. Cadavrul ei a fost găsit în data de 18 octombrie 2000, îngropat în curtea laterală, sub fereastra de la dormitorul casei lui Yates. Deși polițiștii au percheziționat anterior timp de circa o lună întreaga curte după arestarea sa, au găsit corpul lui Murfin numai după ce Yates le-a indicat locația.


Christine L. Smith, 32 de ani, a fost jefuită și agresată de către un bărbat în dubița sa, la 1 august, 1998. Smith a fost rănită superficial la cap cu un foc de armă, dar a reușit să scape și să sesizeze atacul la poliție.

Smith fusese de acord să efectueze sex oral pentru 40 dolari, în partea din spate a dubiței lui Yates, într-o parcare retrasă din Spokane, la 1 august 1998. Potrivit lui Smith, Yates era la volanul unui van negru, cu un pat și saltea în partea din spate. Smith l-a întrebat pe Yates dacă el era "criminalul psihopat" care ucidea prostituate în acea perioadă, iar Yates i-a răspuns că "nu era criminalul pentru că el avea cinci copii și nu ar face asta."

După câteva minute, când Smith nu a reușit să-i ”trezească” lui Yates ”interesul” pentru a face sex oral, Yates a împușcat-o în cap - (Smith a crezut inițial că a fost lovită cu un corp dur, mai degrabă decât împușcată), aproape provocând pierderea cunoștinței, dar Smith s-a luptat pentru a rămâne trează, reușind să se smulgă de lângă Yates și să fugă din dubiță, intrând într-un magazin, de unde a apelat poliția. Din fericire, glonțul s-a fragmentat, în cap pătrunzând doar mici așchii metalice, care au fost ulterior puse în evidență cu ocazia unei radiografii craniene, ocazie în care Smith a conștientizat că de fapt fusese împușcată.

Ea a contactat din nou poliția în data de 18 aprilie, după ce, dintr-o fotografie bust publicată în The Spokesman-Review, l-a recunoscut pe Yates ca fiind atacatorul ei. Poliția a găsit pete de sânge, un tub de cartuș calibru 0.25 și un glonț încastrat în acoperișul unei dubițe similare cu cea descrisă de către Smith, despre care s-a stabilit că i-a aparținut lui Yates. Fragmentele de glonț au fost ulterior eliminate din capul lui Smith, pentru comparație balistică cu alte gloanțe din victimele lui Yates ".

În crimele din Spokane, toate victimele au fost împușcate o dată, de două sau de trei ori în cap, cu un pistol de calibru .25.

Corpurile victimelor au fost găsite în locații aflate la distanță, dar in apropiere de drumuri intens circulate, potrivit autorităților. Aproape toate victimele au fost transportate în locurile menționate unde au fost găsite, numite "gropi de gunoi" în limbajul de poliție. Autoritățile nu știu unde au fost ucise. A folosit 2-4 mici pungi alimentare de plastic, pentru a acoperi capetele victimelor.



Omul

Robert Lee Yates Jr. este un veteran al armatei care a servit aproape două decenii ca pilot de elicopter pentru armata SUA. El era căsătorit, tatăl a patru fiice și un fiu, cu vârstele între 11-25 ani.

A crescut în apropiere de Oak Harbor, Washington, o comunitate Puget Sound, unde liniștea zonei este deseori presărată de huruitul motoarelor cu reacție al aeronavelor de patrulare, de la aeroportul învecinat, Whidbey Island Naval Air Station.

După ce a abandonat colegiul la începutul anilor 1970, Yates s-a căsătorit și s-a înrolat în armată pe 4 octombrie 1977. Trei ani, Yates a fost elev subofițer la școala de aviație din Fort Rucker, Alabama, sediul aviației militare. El a absolvit cu o pereche de aripi de zbor, care îl autorizau să piloteze elicoptere.

Yates a pilotat OH-58 Kiowa, versiunea militară a elicopterului Bell Jet Ranger. Elegant, rapid și foarte manevrabil, elicopterul de recunoaștere a servit ca ochii și urechile comandantului pe câmpul de luptă.

Yates a fost detașat în străinătate, în Germania, în perioada de apogeu a tensiunilor din timpul Războiului Rece, între Europa de Vest și fostul Pact de la Varșovia. Decorațiile primite de el au inclus trei metalii pentru serviciu meritoriu, trei medalii Army Commendation, trei medalii ale armatei pentru realizări deosebite și o medalie pentru Servicii Umanitare, pentru participarea la o misiune de ajutor în Florida de Sud, la curățarea devastărilor provocate de uraganul Andrew, în 1992.

El a primit, de asemenea, două medalii ale Forțelor Armate expediționare, câte una pentru fiecare misiune de zbor, în cadrul unor misiuni de menținere a păcii, cu Unified Task Force, în Somalia în 1993 și în Haiti în 1994, în timpul operației "susține democrația".

"Este cu adevărat foarte temerar, căci va merge acolo să caute inamicul fără a avea nicio armă", a declarat subofițerul șef-3 Jay Enders, care mai târziu va zbura cu Yates în Garda Națională a Armatei Washington. "El [Yates] a fost un adevărat profesionist, când a fost aici, foarte competent."

Yates a încheiat cariera ca subofițer șef-4, cel mai înalt rang de subofițer care se putea atinge în armată. El a acumulat mai mult de 5.000 de ore de zbor pe elicoptere, fără niciun incident și a fost distins cu titlul de Maestru al Aviației Militare.

După o carieră de pilot militar de 18 de ani, Yates a fost aproape de mult râvnitul titlu de 20 de ani, când militarii sunt eligibili pentru beneficii de pensionare. În schimb, ca subofițer, Yates s-a retras din armată în martie 1996.

El a fost din nou civil, în cele din urmă stabilindu-se cu familia sa într-o clădire cu două etaje, pe Spokane South Hill. În lunile de pensionare ce au urmat, cu toate acestea, Yates a căutat să revină în carlingă pentru a pilota. În aprilie 1997, Garda Națională a Armatei Washington a admis cererea lui.

Dar Yates nu a mai putut să zboare. Un raport de evaluare a performanțelor depus de către comandantul său, în mai 1998, a specificat că "moralul și dedicația lui rămân ridicate", deși nu mai era capabil să zboare "din cauza întârzierilor în procesul de prelucrare a rezultatelor examinării sale medicale."

În timp ce aprecierea comandatului lui Yates a fost întemeiată, detectivii au lucrat pentru a dezlega misterul din spatele unui număr tot mai mare de cadavre care au fost descoperite în statul Washington.

Robert Lee Yates, Jr.


Prietenii și familia lui îi spuneau Bobby. El a fost căsătorit din 1972 până în 1974 cu Shirley Nylander. S-a căsătorit din nou în 1974, cu Linda Brewer, împreună cu care a avut patru fiice și un fiu.

Yates a mărturisit 13 asasinate (12 femei, 1 bărbat) și a mai recunoscut comiterea unui alt omor. De asemenea, el a mărturisit comiterea unei tentative de omor. A fost condamnat pe 26 octombrie la 408 ani de închisoare.

Yates a fost apoi transferat la Pierce County unde s-a confruntat cu alte două capete de acuzare de crimă de gradul întâi, astfel că la 04 octombrie 2002 a fost condamnat la moarte, pentru uciderea Melindei Mercer, de 24 ani, în 1997 și a victimei Connie LaFontaine Ellis, de 35 de ani, în 1998.


Cronologie


27 mai 1952 - Născut în Anacortes, din părinții Anna Mae și Robert Lee Yates Sr.

1965 - Anna Mae Yates și Robert Lee Yates Sr. sunt botezați în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din Oak Harbor.

1970 - Robert Lee Yates Jr. a absolvit Oak Harbor High School.

Toamna anului 1970 - Merge la Skagit Valley Community College. O întâlnește pe Shirley Nylander, din Fall City.

August 1972 – Se căsătorește cu Nylander în Fall City, la Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.

Octombrie 1972 - Se inscrie la Walla Walla College, o școală adventistă de ziua a șaptea, finalizând astfel cursurile medii. Lui i-au fost suficiente acestea.

Martie 1974 - Nylander și Yates s-au separat. El a rămas în College Place, sediul Walla Walla College. Ea s-a întors acasă la Fall City, la părinții ei.

Mai 1974 - Nylander a introdus actele pentru divorț. Yates abandonează cursurile Walla Walla College fără a obține o diplomă.

Iunie 1974 - Yates și Linda Brewer, din Benton County, depun actele în Walla Walla County, pentru căsătorie.

Iulie 1974 - Yates și Brewer se căsătoresc în Walla Walla County. Divorțul său de Nylander nu era încă finalizat.

August 1974 – Divorțul lui Yates de Nylander devine oficial. Nylander revine la numele ei de fată.

Decembrie 1974 - Linda Yates a născut o fetiță. Ulterior cuplul a mai avut încă trei copii. Cel mai mic, un băiețel.

Mai 1975 - Yates obține un certificate de associate-of-arts în Skagit Valley.

Iulie 1975 - Yates se angajează ca gardian la închisoarea din Walla Walla, loc de muncă pe care îl părăsește după 4 luni. Lucrează apoi ca om de serviciu într-un spital și ca plasator la teatru.

Iulie 1976 - Robert și Linda Yates au o altă ceremonie de nuntă în Oak Harbor, avându-i ca martori pe părinții ei.

Octombrie 1976 - Anna Mae Yates moare după o lungă luptă cu cancerul.

1977 - Yates se înrolează în U.S. Army.

1980 - Yates participă la un curs pentru a deveni subofițer pilot de elicopter.

Octombrie 1981 până în februarie 1984 - Yates este pilot de elicopter în Unitatea de Aviație nr. 503, în Europa.

Februarie 1984 până în octombrie 1984 - Yates este aviator copilot în cadrul Brigăzii de sprijin, din Fort Rucker, Alabama, Centrul de pregătire de zbor al Armatei.

Octombrie 1984 până în octombrie 1987 - Yates este aviator copilot în diferite unități din Fort Rucker. În acest timp se pregătește să învețe soldații să zboare cu elicoptere Huey.

Octombrie 1987 până în mai 1988 - Yates este aviator copilot și pilot de standardizare la Fort Rucker. El urmează un curs avansat de aviație. Pe parcursul acestui an școlar, Sasha Yates, fiica sa cea mare, se înscrie în școala medie din Walla Walla. Nu este clar unde au locuit în acest timp Linda Yates sau ceilalți copii.

Mai 1988 până în mai 1991 - Yates pregătește soldați să piloteze elicoptere și servește ca pilot în Divizia I de Infanterie din Goeppingen, Germania. În 1990, el se întoarce în State pentru a urma un curs de supraviețuire.

Mai 1991 până în iunie 1995 - Comandant de pluton, el pregătește soldați pentru a pilota/zbura elicoptere Kiowa în Batalionul 3, Regimentul 25 Aviație, Batalionul Elicoptere de Asalt, la Fort Drum, New York. Yates urmează un alt curs pentru subofițeri. El merge în Somalia la sfârșitul anului 1992 și începutul anului 1993. Yates își ia vacanță în Washington în septembrie 1994 și își cumpără un Corvette alb model 1977, de la Sarah Marsh, din Walla Walla. El trebuie să se grăbească înapoi la New York pentru a pleca în Haiti.

Iulie 1995 până în martie 1996 - Yates este lider de zbor în Batalionul 1 al Regimentului de Aviație 212, la Fort Rucker, Alabama.

Martie 1996 - Ca subofițer șef 4, cel mai înalt rang la care putea ajunge, Yates acceptă pensionarea anticipată din armată, cu aproximativ 20.000 de dolari pe an în plata pensiilor. În acest moment, el are 32,5 zile de concediu nefolosite.

Aprilie 1996 - Yates se mută în Spokane fără un loc de muncă, închiriază o casă cu soția și cei cinci copii. Cei mai tineri patru copii ai săi îi înscrie în sistemul școlar public. El este șomer timp de mai multe luni.

Septembrie 1996 - Yates este angajat la Pantrol, o companie din Spokane, pentru a asambla semne de circulație rutieră.

Aprilie 1997 – Se alătură Gărzii Naționale Washington ca subofițer șef 4, la Compania A, din primul batalion, Transport aerian 185, o unitate componentă sediului central al Brigăzii de aviație 66, de la Fort Lewis, lângă Tacoma.

Septembrie 1997 – Conducând autoturismul său Corvette alb, Yates este oprit pentru încălcarea unei reguli de circulație în apropiere de East Sprague Avenue, o cale rutieră frecventată de prostituatele aflate ”la lucru”. El nu a fost prezentat în fața vreunui judecător.

Noiembrie 1997 - Yates a fost citat pentru depășirea vitezei în Corvette-ul său, într-o zonă situată la aproximativ 2,5 kilometri de locul unde a fost găsit cadavrul unei femei ucise în urmă cu trei săptămâni.

Martie 1998 - Familia Yates a achiziționat o casă situată la câteva mile față de casa lor închiriată.

Mai 1998 - Yates a vândut autoturismul Corvette către Rita Jones, în Spokane.

Septembrie 1998 - Yates este concediat de firma Pantrol, în cadrul unui program de reducere de personal.

Noiembrie 1998 - Yates și o cunoscută prostituată sunt opriți și coborâți din mașină de către un polițist la ora 1:25 a.m., în apropierea zonei unde au dispărut mai multe femei. El conducea o Honda Civic. Yates a susținut că prostituata era fiica unui prieten al său și o conducea acasă. Două zile mai târziu, fiica sa mijlocie s-a plans poliției că tatăl ei ”o bătea tot timpul” . El a fost acuzat de delictul de atac.

Decembrie 1998 - Yates a încălcat termenii pentru a merge la locul de muncă, la Kaiser Aluminum.

Ianuarie 1999 – I s-a spus că va fi achitat pentru delictul privind lovirea fiicei lui, dacă el nu face nimic asemănător timp de doi ani.

Martie 1999 - Yates a încercat să se angajeze ca pilot de elicopter la singurul serviciu de ambulanță din Spokane. Dar nu erau locuri libere pentru angajare.

Martie 1999 - Yates a luat o prostituată în autoturismul său Honda Civic pentru a face sex oral, potrivit documentelor oficiale.

Septembrie 1999 - Anchetatorii îl intervievează pe Yates în legătură cu asasinatele în serie. El este unul dintre sutele de suspecți interogați și cărora li s-au solicitat probe de sânge. Yates a refuzat să dea o probă de sânge pentru un test ADN. El a transpirat, spune poliția, când i s-a cerut să dea proba de sânge.

Ianuarie 2000 - Detectivii au cercetat autoturismul Corvette de culoare albă (care îi aparținuse lui Yates), parcat în garajul surorii lui Jones, care lucra pentru poliția din Spokane. Ei au prelevat niște fibre textile pentru testare.

26 martie – 1 aprilie 2000 - Yates a călătorit cu unitatea sa din Garda Națională în Eagle County, Colorado.

2 – 15 aprilie 2000 - Yates a călătorit cu unitatea sa din Garda Națională în Yakima Training Center.

5 aprilie 2000 - Fibrele prelevate din autoturismul Corvette alb s-a concluzionat că se potriveau celor ridicate de pe pantofii lui Jennifer Joseph și un prosop găsit lângă cadavrul ei.

10 aprilie 2000 – A fost emis un mandat de percheziție pentru autoturismul Corvette. Poliția a susținut mai târziu că a găsit un nasture pierdut de la cămașa lui Joseph și pete de sânge pe canapea și catarama centurii de siguranță.

18 aprilie 2000 - Yates este arestat de la locul de muncă.

19 aprilie 2000 - Yates este acuzat de uciderea victimei Joseph. Șeriful din Spokane County a spus că Yates era suspectat de uciderea altor 12 – 18 femei.

6 octombrie 2002 - Yates este condamnat la moarte.


* * * * * *

Înainte de pronunțarea sentinței sale, Yates a susținut că el a simțit remușcări pentru crimele pe care le-a comis. În mijlocul fluierăturilor și huiduielilor din sala de judecată, el a spus următoarele:

"Am luat dragostea, compasiunea și tandrețea celor dragi vouă și am lăsat în loc durere și amărăciune ... În lupta mea de a depăși vinovăția și rușinea mea, m-am întors la Dumnezeu ... Sper că Dumnezeu vă va înlocui ... durerea cu pace. "

Marți, 31 octombrie 2000, la Pierce County Superior Court din Tacoma, Washington, Robert L. Yates Jr. a pledat nevinovat la acuzația de asasinare a două femei din Pierce County, în care procurorul a înaintat acuzații care ar putea duce la pedeapsa cu moartea.

Yates, care în săptămâna precedentă a pledat vinovat pentru 13 de capete de acuzare de crimă în Spokane County, a fost judecat în Pierce County Superior Court pentru două capete de acuzare de crimă agravată de gradul întâi, privind asasinatele comise asupra victimelor Melinda L. Mercer în 1997 și Connie Ellis în 1998.


Yates a fost condamnat la peste 400 ani de închisoare.


Traducere D.D.




Recent Posts

See All
bottom of page