Ted Bundy s-a născut la 24 noiembrie 1946 în Burlington, Vermont, devenind un tânăr extrem de fermecător, articulat și inteligent. Cu toate acestea, atât în perioada copilăriei cât și în adolescență, Bundy prezenta deja semne ale sadicului criminal în serie ce urma să devină.
În interviuri, el și-a amintit că era un tânăr antisocial ce rătăcea pe străzi în căutarea materialelor pornografice aruncate de oameni și îi plăcea să caute casele ce aveau ferestrele deschise pentru a spiona femeile. De asemenea, avea antecedente penale de furt și tâlhărie.
În 1972 termină facultatea și promitea o carieră strălucită în drept sau politică. Această carieră a fost însă întreruptă, atunci când și-a descoperit adevărata pasiune, atacând cu brutalitate prima sa victimă confirmată în 1974.
A vânat femeile tinere și atractive de la facultate, mai întâi lângă casa sa din Washington, apoi s-a mutat la est în Utah, Colorado și, în cele din urmă, în Florida.
Bundy avea să ademenească aceste femei cu a sa carismă, purtând adesea brațul sau piciorul în gips, mergând cu cârje. Apoi își va folosi farmecul și handicapul fals pentru a-și convinge victimele să-l ajute să transporte cărți sau să descarce obiecte din mașină.
Era cunoscut că imita ofițerii de poliție și pompierii, pentru a câștiga încrederea victimelor înainte de a le ataca. Odată ajunși la Volkswagen-ul Beetle, masina care de altfel l-a și dat de gol, își lovea victimele cu putere cu o rangă sau o țeavă. După ce le lovea, le imobiliza cu cătușe și le forța să intre în vehicul. Bundy a scos scaunul pasagerului din dreapta, depozitându-și astfel victimele pe bancheta din spate sau în portbagaj, lăsând un spațiu gol pe podea pentru ca victima să nu poată fi văzută de nimeni. Bundy a reușit să violeze și să ucidă zeci de femei în acest fel. În mod obișnuit, el și-a strangulat sau lovit victimele, însă a apelat și la mutilare. Ulterior acesta se întorcea la locul în care își arunca victimele decedate pentru retrăirea momentului sau, pe multe dintre victimele sale le lua acasă pentru a întreține relații sexuale cu cadavrele lor. În unele cazuri, chiar a etalat șocant capetele decapitate în apartamentul său și a dormit cu cadavrele lor până când putrefacția a făcut dormitul insuportabil.
Pe măsură ce numărul cadavrelor a crescut și descrierile martorilor s-au răspândit, mai multe persoane au contactat autoritățile pentru a-l raporta pe Bundy ca potențial suspect. Cu toate acestea, poliția l-a exclus în mod constant datorită farmecului său și a aspectului îngrijit. El a reușit să evite detectarea o lungă perioadă de timp, învățând cum să nu lase practic nicio urmă care să poată fi urmărită de tehnicile criminalistice încă rudimentare din anii 1970.
Bundy a fost în cele din urmă arestat pentru prima dată la 16 august 1975, în Utah, după ce a fugit de o mașină de patrulare. O percheziție amănunțită a vehiculului său a dus la descoperirea de măști, cătușe, frânghie și alte obiecte, dar nimic nu îl lega de crimele comise. A fost eliberat, dar a rămas sub supraveghere constantă, până când a fost arestat din nou pentru răpirea și agresarea uneia dintre victimele sale câteva luni mai târziu. Bundy a scăpat de custodie un an mai târziu, după ce a fost transferat din Utah în Colorado pentru un alt proces, dar a fost rearestat în decurs de o săptămână. Apoi, a reușit să scape a doua oară la 30 decembrie 1977, moment în care a reușit să ajungă în Florida și să-și reia seria de crime. A violat și ucis încă cel puțin șase victime, dintre care cinci studente ale Universității de Stat din Florida, înainte de a fi reținut din nou pentru o încălcare a regulilor în trafic la 15 februarie 1978.
În cele din urmă a fost condamnat la moarte și a murit pe scaunul electric pe 24 ianuarie 1989. La momentul executării sale, Bundy mărturisise 30 de crime, deși numărul real al victimelor sale rămâne necunoscut.
În interviul de mai jos veți avea ocazia să urmăriți și să detectați schimbările de discurs, repetiția anumitor cuvinte, pauzele făcute și cursivitatea narațiunii. Luați în calcul întreaga sa poveste reală și cea pe care Bundy o expune, realitatea psihologică versus realitatea fizică.
Sunt doar câteva indicii care vă vor ajuta să detectați comportamentul simulat.
C.C.