Având în vedere atenția clinică și criminologică dedicată criminalilor în serie, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că au fost dezvoltate o multitudine de tipologii pentru a clasifica diferitele tipuri de criminali. Tipologiile mai cunoscute sunt descrise mai jos pentru a ilustra punctele comune între diferiți cercetători care studiază același fenomen. 𝗗𝗶𝗲𝘁𝘇 (𝟭𝟵𝟴𝟲, 𝟭𝟵𝟴𝟳) a propus o tipologie care împarte mai mulți criminali în cinci categorii:
PSIHOPAȚII SADICI SEXUALI ucid pentru pura plăcere de a-și tortura și ucide victima într-un mod sexual. Aceasta a fost denumită și lust murder (satisfacție erotică prin uciderea cuiva) sau erotophonophilia, fiind probabil cea mai „apropiată” categorie de autorul clasic de omor sexual în serie, care face obiectul majorității descrierilor. Printre exemple se numără Ted Bundy și John Wayne Gacy.
CRIMINALII CARE COMIT CRIME ÎN MASĂ se angajează într-una sau mai multe crime, de obicei în asociere cu alte infracțiuni, cel mai frecvent jaful, dar derivă, de asemenea, și dintr-un sentiment de putere și oportunitate de a-și etala autoritatea pe care o presupun actele lor. Un exemplu istoric este reprezentat de Bonnie și Clyde.
ASASINII CARE FAC PARTE DIN CRIMA ORGANIZATĂ sunt indivizi care ucid în primul rând pentru bani, deși aproape sigur se bucură și de un sentiment de putere și control pentru că fac parte din astfel de grupări. Aici întâlnim asasinii politici sau diversele crime comise de bandele criminale rivale.
CRIMINALII CUSTODIALI ucid victime vulnerabile care ar trebui să fie în grija lor. Cele mai frecvente exemple includ cazuri de „înger al morții” care implică asistente medicale din spitale sau centrele de îngrijire medicală care ucid pacienți bolnavi sau vârstnici, de obicei prin asfixiere sau supradozaj cu medicamente. Este probabil ca acest grup să conțină cel mai mare număr de ucigași în serie de sex feminin. Un exemplu istoric este „Jolly” Jane Toppan, o asistentă care, din 1895 până în 1901, a ucis cel puțin 31 de pacienți dintr-un spital din Massachusetts.
CRIMINALII PSIHOTICI care ucid din cauza halucinaţiilor sau al delirelor, spre exemplu primirea unei porunci divine de a scăpa lumea de anumite tipuri de oameni.
𝗧𝗶𝗽𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗮 𝗹𝘂𝗶 𝗛𝗼𝗹𝗺𝗲𝘀 (Holmes & De Burger, 1985, 1988; Holmes & Holmes, 1996):
SPATIAL MOBILITY KILLER (𝙘𝙧𝙞𝙢𝙞𝙣𝙖𝙡𝙞𝙞 𝙢𝙤𝙗𝙞𝙡𝙞 𝙙𝙞𝙣 𝙥𝙪𝙣𝙘𝙩 𝙙𝙚 𝙫𝙚𝙙𝙚𝙧𝙚 teritorial). Această tipologie menține o distincție clinică și criminalistică între criminalii în serie stabili din punct de vedere geografic care locuiesc într-o zonă și ucid în aceeași zonă sau o zonă din apropiere și criminalii tranzitorii din punct de vedere geografic care călătoresc în alte localități pentru a comite crime.
CRIMINALUL ÎN SERIE VIZIONAR. Acest tip de criminal comite omoruri din cauza halucinațiilor care îl determină să acționeze. Victimele sale sunt de obicei străine, iar starea sa psihică duce uneori la invocarea unei apărări în fața instanței. Acest tip pare cel mai apropiat de categoria de criminali psihotici ai lui Dietz.
CRIMINALUL MISIONAR.Acesta poate reprezenta un alt tip de criminal psihotic din tipologia lui Dietz, care urmărește un imperativ religios sau politic pentru a eradica un anumit grup de oameni. În clasificarea lui Holmes, criminalul misionar poate fi afectat de ceea ce ar fi descris ca o tulburare delirantă în DSM 5 sau poate să nu aibă o tulburare psihică, ci pur și simplu să acționeze pe baza unei credințe ideologice extreme cum că este necesar să elimine o clasă identificabilă de oameni „răi”.
CRIMINALUL ÎN SERIE ORIENTAT SPRE CONFORT. Motivul acestui tip de criminal conține cel puțin un scop utilitar. Aici pot fi incluși asasinii plătiți care ucid doar pentru profit sau indivizii care își ucid membrii familiei pentru câștig financiar, caz în care motivul profitului poate fi amestecat cu sentimente de ură și răzbunare.
CRIMINALUL ÎN SERIE HEDONIST. Acesta este tipul de criminal în serie care obține plăcerea sexuală din actul uciderii, care este de obicei prelungit și conține acte de mutilare, tortură, dezmembrare și/sau necrofilie.
CRIMINALUL ÎN SERIE DE TIPUL PUTERE/CONTROL. Similar cu categoria de mai sus, acest criminal obține plăcere prin torturarea victimei, dar aici accentul se pune mai mult pe aspectele de control și dominare decât pe componenta sexuală. Desigur, este probabil să existe o mare suprapunere între cele două categorii.
𝗧𝗶𝗽𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗮 𝗹𝘂𝗶 𝗥𝗮𝗽𝗽𝗮𝗽𝗼𝗿𝘁 (𝟭𝟵𝟴𝟴) descrie cinci tipuri de criminali în serie: CRIMINALII CARE COMIT CRIME ÎN MASĂ ASASINII CARE FAC PARTE DIN CRIMA ORGANIZATĂ CRIMINALII CUSTODIALI sunt personalul medical, părinții adoptivi ai copiilor cu dizabilități sau alți îngrijitori care otrăvesc sau asfixiază victimele pentru câștig financiar, răzbunare, ideologie („Îngerii milei/îngerii morții”).
CRIMINALI PSIHOTOCI.. CRIMINALII SADICI SEXUALI sunt criminalii care obțin plăcerea sexuală prin provocarea durerii victimelor lor, similar cu categoria psihopaților sadici sexuali al lui Dietz, cât și cu categoria criminalului în serie hedonist al lui Holmes.
Probabil, cea mai cunoscută și din ce în ce mai controversată, schemă de clasificare a criminalilor în serie este cea dezvoltată de 𝗨𝗻𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗦̦𝘁𝗶𝗶𝗻𝘁̦𝗲 𝗖𝗼𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗹𝗲 (𝗕𝗦𝗨) 𝗮 𝗙𝗕𝗜, care împarte criminalii în serie în 𝙤𝙧𝙜𝙖𝙣𝙞𝙯𝙖𝙩̦𝙞 𝙫𝙨 𝙙𝙚𝙯𝙤𝙧𝙜𝙖𝙣𝙞𝙯𝙖𝙩̦𝙞.
CRIMINALUL ÎN SERIE ORGANIZAT: inteligență peste medie, meticulos, pragmatic, crima bine planificată. Crima este comisă în afara zonei sale de reședință. Fantezia și ritualul sunt importante pentru ucigașul organizat și el selectează de obicei un străin pe care îl consideră tipul „corect” de victimă în ceea ce privește vârsta, aspectul fizic, comportamentul și alte calități. Criminalul poartă adesea un „kit de tortură” pregătit cu atenție. Poate urmări această victimă ore sau zile. Capturarea și controlul victimei sunt calculate pentru a-i oferi puterea maximă. Alcoolul este adesea folosit în timpul crimei. El ia adesea un suvenir sau un trofeu de la victima sa pe care îl poate folosi ulterior pentru a retrăi evenimentul sau pentru a-și spori fanteziile.
CRIMINALUL ÎN SERIE DEZORGANIZAT: inteligență medie sau sub medie, singuratic, stimă de sine scăzută, considerat „ciudat” de cunoscuți, mai puțin atent în planificarea crimelor, crima este mai impulsivă, spontană, eforturi minime de a ascunde probele, locul faptei este neglijent, trofeele sunt rar luate. În mod obișnuit, se angajează în activități sexuale precum voyeurismul, exhibiționismul, furturile de lenjerie, folosește fantezie sadică și pornografia în activități autoerotice.
Recent, 𝗦𝗲𝘄𝗮𝗹𝗹, 𝗞𝗿𝘂𝗽𝗽 𝘀̦𝗶 𝗟𝗮𝗹𝘂𝗺𝗶𝗲𝗿𝗲 (𝟮𝟬𝟭𝟯) au subliniat că omorurile sexuale apar frecvent în contextul unei istorii infracționale îndelungate și variate. Așadar, autorii propun următoarea tipologie de criminali în serie care conține următoarele trei subtipuri de infractori.
COMPETITIVELY DISADVANTAGED OFFENDERS. Aceștia sunt infractori ale căror cariere criminale încep devreme, adesea în copilărie sau adolescență, și implică numeroase și diverse infracțiuni, de la furturi mărunte la agresiuni sexuale și crimă. Au diverse probleme cognitive și de dezvoltare, sunt dezavantajați social și au un stil de viață marginal, criminal. Corespund probabil definiției tulburării de personalitate antisociale descrisă în DSM-IV-TR și DSM-5. Când se produce, omorul sexual se caracterizează printr-un atac sexual impulsiv, adesea ca răspuns la respingere sexuală și poate începe ca o tentativă de agresiune sexuală care apoi se transformă în crimă.
PSYCHOPATHIC OFFENDERS. La fel, acești infractori își încep cariera criminală devreme, dar sunt mai integri din punct de vedere neurologic și sunt capabili să mențină stiluri de viață relativ stabile care coexistă cu infracționalitatea lor. Reci și fără remușcări, motivația lor principală fiind căutarea emoțiilor pe care le obțin manipulând, exploatând și dominând alți oameni. Uneori, aceștia pot include diverse forme de comportament sadic sexual, dar crima deliberată este probabil o excepție și, din nou, poate apărea ca răspuns la respingerea sexuală sau în cursul unui act sexual sadic care scapă de sub control.
SADISTIC OFFENDER. Pentru acest făptuitor, tortura și crima sexuală au devenit un stil de viață, la început alimentat de fantezii și pornografie, ulterior putând fi practicat pe animale și exprimat în cele din urmă în acte împotriva ființelor umane. În mod ciudat, acest individ poate avea puține sau chiar deloc antecedente penale și este, de asemenea, probabil să posede caracteristicile psihopaților, concentrate aici exclusiv și atent asupra căutării sale de satisfacție prin dominație sexuală, tortură și crimă.
N.O.
