În mai 1998, Theodore J. "Ted" Kaczynski a fost găsit vinovat și condamnat la închisoare pe viață, pentru o serie de șaisprezece atentate cu bombă, soldate cu trei pierderi de vieți și rănirea altor douăzeci și trei de persoane, dintre care două grav. Kaczynski fie a expediat prin poștă, fie a plasat personal bombele între lunile mai 1978 și aprilie 1995. El a vizat inițial persoane asociate cu universități și industria aeronautică, astfel fiind codificat de FBI ca "Unabom" și, mai târziu, "Unabomber".
Cazul ”Unabomber” este un exemplu excelent pentru un mod de operare (MO) care evoluează prin repetabilitatea infracțiunilor și creșterea performanțelor. Cele mai multe dintre primele sale bombe au fost din țeavă, construite din materiale comune, nedetectabile, cum ar fi cutii de chibrituri și baterii. Cea de-a treia bombă, care a fost plasată în carlinga de bagaje a zborului 444, al companiei aeriene American Airlines, conținea un detonator controlat de un altimetru. În ciuda faptului că bomba doar a inițiat un mic incendiu și nu a reușit să explodeze, acest sistem de detonare a indicat un nou nivel de complexitate în MO al lui ”Unabomber”. A șasea bombă, trimisă pe adresa Universității Vanderbilt, conținea pulbere fără fum. A opta bombă, plasată într-un laborator de informatică de la Universitatea din California Berkeley, a fost cea mai puternică. Conținea azotat de amoniu și pulbere de aluminiu.
La 11 decembrie 1985, ”Unabomber” a plasat o bombă în fața unui magazin de calculatoare din Sacramento, California. Această bombă, a unsprezecea, a avut un declanșator gravitațional și un sistem de backup, și a fost umplută cu cuie pentru a face explozia mai distrugătoare. A explodat de îndată ce a fost atinsă și a provocat primul său atentat fatal.
Kaczynski a avut o semnătură distinctă. De la începutul atentatelor, el a arătat o fascinație pentru lemn (n.t. – ”wood” în limba engleză). Una dintre victimele sale, președintele din acel timp al United Airlines, a fost numit Percy A. Wood. Wood a primit bomba ascunsă în interiorul unei cărți publicate de către Arbor House.
O altă victimă destinatară a unei bombe se numea LeRoy Wood Bearnson.
Poate cel mai interesant, în luna iunie 1995, Kaczynski a trimis o scrisoare la cotidianul San Francisco Chronicle, trecând la expeditor numele de Frederick Benjamin Isaac (care, în mod interesant, s-ar fi abreviat FBI) Wood și adresa Wood Street, 549 din Woodlake, California. Ținta sa finală a fost sediul Asociației Forestiere din California.
Obsesiile sale manifestate în detalii ritualice s-au evidențiat în confecționarea manuală a bombelor sale. El a construit de la zero multe dintre mecanismele electrice și de comutare din bombe, chiar dacă aceste componente erau disponibile la cele mai multe magazine de hardware, pentru un cost relativ mic. El a construit carcase din lemn, elaborate, pentru multe dintre bombele sale.
Până în momentul arestării lui Kaczynski, pe 3 aprilie 1996, s-a estimat că a lucrat mai mult de o sută de ore la construcția uneia dintre bombele sale. Era evident un element de mândrie pentru el. Într-o scrisoare către Washington Post, Kaczynski s-a lăudat despre precizia și grija cu care își asambla bombele. O parte din corespondența sa, pe care el a semnat-o în calitate de membru al "Freedom Club", punctează (literalmente) un alt element al semnăturii sale criminale: literele "FC" au fost găsite pe rămășițele mai multor bombe.
Când anchetatorii și procurorii se confruntă cu o situație complicată și confuză, ca în cazul "Unabomber”, recunoașterea semnăturii criminale este de o importanță capitală. Zona geografică largă și derutanta selecție inițială a victimelor pot face foarte dificilă stabilirea motivației. Într-un astfel de vacuum informațional, diversele fațete ale semnăturii devin din ce în ce mai importante, în stabilirea legăturii dintre un infractor și crimele sale.
